„Pe drumul poeziei te așteaptă multe surprize”- Interviu cu Raluca Neagu

12170662_1064294773610649_1963092121_n

I-am adresat câteva întrebări Ralucăi Neagu, o tânără poetă despre care am aflat de la un eveniment. Am fost impresionată şi sensibilizată de scrierile sale. În plus, sunt mândră că această artă încă mai este privită cu ochi buni de societatea contemporană.

1. Când ai luat pentru prima dată contact cu poezia?

 Cu poezia am luat contact destul de timpuriu. Încă din clasele mici, având memorie bună, primeam pentru serbările de final de an cele mai lungi poezii pe care le intonam cât de bine puteam, doar că nu înțelegeam mare lucru din conținutul lor. Abia prin clasa a IX-a când am încercat să scriu ceva am reușit să simt poezia.

2.Poetul preferat este…

Nu pot să aleg un singur nume. Citesc cu plăcere de la autori contemporani la Nichita, Blaga, Caraion, Angela Marinescu sau Paul Celan. În prezent obsesia mea poetică este Virgil Mazilescu.

3. Ai vreo mantră, nişte cuvinte după care încerci să îţi ghidezi existenţa?

Nu, nu am. Îmi ghidez viața în funcție de construcția mea interioară, de ceea ce îmi spun conștiința, rațiunea și sufletul să fac.

4. Ce părere ai despre “legea nescrisă” conform careia oamenii scriu de obicei cand sunt trişti, pentru a se vindeca. Cat de mult ai simţit-o pe pielea ta?

Oamenii scriu de obicei când sunt triști pentru că este o bună modalitate de descătușare emoțională și totodată acest plus de emoție (fie ea negativă) îmbogățește creația. Scrisul este vindecare, psihologia argumentează prin diverse studii că tristețea dintre toate emoțiile este cea mai fecundă pentru creație și că terapia prin scris dă rezultate în cazul multor tulburări ca depresie, nevroză chiar traumă sau boală incurabilă. Eu am scris cel mai mult și cel mai bine atunci când înotam pe ape tulburi.

5. Dacă ar fi să le oferi un sfat adolescenţilor societăţii contemporane, care ar fi acela?

Lor le-aș da mai multe imbolduri: să creadă în puterea lor de a găsi un drum, să se descotorosească de influențe și de modele contaminate de prostie, să fie curioși, entuziaști și altruiști.

6. Cum ai ajuns să îti publici volumul de debut, „unde se termină lumina”? Povesteşte putin despre călătoria asta, de la a avea un hobby până la a-ţi vedea dorinţele materializându-se.

Cartea a apărut dupa 5 ani de scris. Am scris poezie în vers clasic 2 ani și jumătate și m-am regăsit în poezia fără rimă pentru că așa au funcționat lucrurile pentru mine. După ce am început cu site-urile literare pe care publicam texte, am trecut la a prezenta poezia mea în fața publicului, am construit un cerc literar la Călărași pentru a sprijini tinerii din orașul meu și am devenit co-organizatorul unui eveniment literare bucureștean, Serile Literare Vocativ. În tot acest timp, am trimis diverselor concursuri. Am ajuns printre cei 5 finaliști la concursul de debut Traian T. Coșovei și m-am întristat pentru că nu am reușit să iau premiul cel mare- adică publicarea unui manuscris la editura Tracus Arte. Însă, cum textele au fost bune anul acesta, editura a suplimentat cu încă un premiu de debut, iar juriul a decis ca eu să fiu aceea. Volumul „unde se termină lumina”a fost un vis în care nu credeam. Îmi doream foarte mult, speram dar aveam îndoielile mele. Pe drumul poeziei te așteaptă multe surprize, cartea mea a fost o surpriză pentru mine și parcă nici acum nu îmi vine să cred. Când am ajuns la editură și am mângâiat coperta îmi venea foarte tare să plâng, iar editorul meu, Teodor Dună, m-a sfătuit să nu îmi ascund lacrimile și să plâng măcar în drum spre casă. Așa își sărbătoresc poeții venirea unui volum.

7. Recomandă o carte şi o melodie.

Herta Muller- Animalul inimii și o melodie: Bat for lashes- Laura.

8. Ştiu că studiezi la Facultatea De Psihologie. De ce ai ales acest drum şi cât de mult se leagă de ceea ce îţi place să faci?

Am ales psihologia prin clasa a XI-a și mi-am dorit foarte mult sa ajung la facultatatea asta pentru că mă intriga ideea de a cunoaște oamenii și îmi doream să joc rolul salvatorului. Acum, îmi doresc să devin terapeut și să sprijin oamenii pe drumul devenirii și creșterii personale. Poezia este o modalitate de introspecție, o autoterapie. Așa se leagă cele două.

9. Ce planuri de viitor ţi-ai stabilit?

Cum spuneam, vreau o formare în psihoterapie rogersiană, vreau să am propriul cabinet și între timp poate învăț principiile terapiei prin poezie și le aplic pacienților mei. Îmbin pasiunea cu profesia.

10. Prezintă-ne poemul tau de suflet.

Un poem de dragoste pentru o toamnă tulburător de frumoasă:

așa să fie

am desenat un x în piept
acolo să vină dragostea cu un pistol (de cine ştie unde)
şi să tragă cum numai dragostea poate.
n-o să mor.
să-mi tai părul dragoste, vor creşte suviţe verzi
o să spun iar că sunt brad
-la o aruncătură de pas aşteaptă raiul-
în noapte cineva are beţe de chibrit
ard toate stelele şi eu am mâinile
tot
mai reci.

dragoste să mă arunci în gol
jur că nu-mi îndoi genunchii
să-mi torni arsenic în cafea
te rog înţeapă-mă şi va curge din coaste doar lapte
nu mai am nimic de pierdut. sunt vie şi
minciunile mă leagănă atât de frumos
dragoste muşcă-mă de deget

taie puţină carne, hrăneşte hienele care se strâng în jurul patului
şi cântă.

levitez
sunt toată dor.
dragoste, rupe-mi oasele dacă ţi-e cu putinţă
să n-apuc soarele întins leneş pe blocuri
amin.

Puteţi comanda volumul ei de debut aici.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s