Dragă sistem de învățământ românesc… *despre BAC

Scrisoarea aceasta deschisă la care nu îmi vei răspunde vine de la cineva care a petrecut 12 ani în condițiile tale execrabile. Unde originalitatea îți este omorâtă și ești învățat ce să gândești, nu cum. Sau, mai bine zis, să memorezi, pentru că aportul creierului tău este destul de mic. O lume în care mulți profesori se cred dumnezei pe care nu ai dreptul să îi contrazici, unde dacă îți exprimi opiniile ți se zice că nu ai  voie să comentezi, unde tot acest proces de învățare s-a transformat din ceva atractiv și util într-o silă continuă.

Trăim în societatea în care notele sunt considerate mult mai importante decât ce știi tu de fapt, unde mulți copii sunt obligați de părinți să ia 10 din cauza prejudecăților tipic românești, unde sunt comparați între ei și deja devine o competiție inutilă pentru calificative. Ți se bagă cu forța materie pe gât. Scrii. Și memorezi. Pagini întregi cu materie pe care nu o înțelegi. Profii mai țipă la tine, îți mai spun în față că ești prost și că pe vremea lor… Dar timpurile sunt altele și dacă etichetezi o generație întreagă drept incompetentă doar pentru că nu se raportează la fel ca tine la anumite aspecte, nu înseamnă că nu are o bază a culturii generale. De aceea sunt recunoscătoare că am avut oportunitatea să cunosc și câțiva oameni minunați care chiar m-au ajutat să mă formez.

Săptămâna trecută am susținut examenul minunat de bacalaureat, care se presupune că îți definește nivelul de inteligență și, eventual viața aka viitorul. Din punctul meu de vedere, se pune mult pre multă presiune. Încă din clasa a 9-a ți se vorbește despre el și despre cum toate energiile tale ar trebui canalizate acolo, pentru că e așa de important încât merită să îți abandonezi alte activități din timpul liber. Doar suntem în țara în care contează diplomele.

Astăzi s-au afișat rezultatele. Eu nu am fost genul acela de persoană care să se pregătească intensiv, cu luni înainte. Mereu când mă raportam la BAC îl vedeam într-o perioadă utopică, îndepărtată. M-am bazat mereu pe capacitatea de a înțelege informația și a „bate câmpii”. Nu pot să spun că m-am omorât prea tare cu învățatul, am lăsat pe ultima sută, dar nici atunci cine știe ce. Am avut norocul să pic pe subiect. Ideea e că am luat 10 la istorie (unde tot anul am fost absolut paralelă) și la sociologie, pe care o știam de anul trecut. Am fost surprinsă plăcut, nu mă așteptam, totuși. Dar partea uimitoare de aici a fost nota mea la română. 7,40. Toată ziua am fost nervoasă din cauza asta, pentru că știu ce am scris și nici măcar în cele mai grele simulări din viața mea nu am obținut atât. Am analizat iar subiectele, baremul, m-am gândit puțin că poate chiar am meritat atât. Dar n-am cum, serios, mi se pare absurd. Și am observat că nu sunt singura care se află în această situație. Dacă nu aș ști cum sunt unii corectori din comisie, m-aș abține. Nu voiam nici 20, dar sunt puțin frustrată, sincer. Am depus contestație, că asta nu mai făcusem până acum, și trebuie să aștept ziua de luni. Nu puteam și eu să vin acasă ca un om normal și să mă bucur că s-a terminat toată acestă perioadă deosebită. Nu scriu aici ca să mă laud sau să mă dau drept exemplu, cu toate că sunt mândră că am reușit să nu depun extrem de mult efort.

Așa că, dragă sistem de învățământ românesc, ai dezamăgit din nou. Pe mine, cel puțin. Cam așa demoralizezi  niște viitori adulți, pe care oricum nu i-ai pregătit suficient pentru viață. Bine că acum știu niște opere literare, niște ani și alte câteva informații reținute mecanic pe care le voi uita în curând. Poate într-o zi se va schimba ceva, ca să nu mai urmeze generații întregi de copii chinuiți care să nu facă ceva din plăcere.

Și doar așa, ca o completare, eu nici măcar nu am nevoie de nota de la BAC, pentru că mai am și un examen de admitere de dat. 

Cu vagă tristețe, Betty. 

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Dragă sistem de învățământ românesc… *despre BAC&8221;

  1. *Cu intarziere, dar sper sa ma ierti* Inteleg complet prin ce ai trecut. Asa am facut si eu cand am dat BAC-ul, toata lumea se stresa, aduna foi, foicele, mergea la ore…eu, ma uitam la seriale. Am invatat in saptamana aia de pauza dintre sfarsitul anului si ziua cand incepe examenul si am trecut cu o medie mai mare de 9. La facultate, acelasi lucru, dar cu licenta. Toti colegii mei se stresau cu bibliografii, nu veneau la cursuri pentru ca „scriau”, se intrebau prin februarie cate capitole au terminat, multi erau deja la mijlocul licentei…eu, mancam ciocolata sa ma uitam la seriale. Am scris o jumatate de pagina in octombrie si pe restul de 70 in mai-iunie. Am luat 10. Aici nu cred ca mai e problema de invatamant si carti pe care ni le baga profesorii/familia/sistemul educational pe gat pentru a ne pregati pentru un examen (care pana la urma e tot un afurisit de examen, ca toate tezele pe care le dadeam in fiecare semestru) ci e imaginea fantastica aproape pe care o au examenele astea in mintile tinerilor. Parca striga de la o posta BACALAUREAT…LICENTA…DISERTATIE. Ete na, de parca te mananca daca le dai. Da, e o prostie modul in care sunt corectate unele lucrari (stiu din proprie experienta) dar pana la urma nu e decat un examen. Nu iti cresc inca doua capete daca treci, nici nu mori daca pici. Daca lumea s-ar mai calma cu ele cred ca ar fi totul mult mai bine. Semnat, un student care lasa pe ultima suta de metri tot ce tine de examene/lucrari/eseuri.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s