Stupid people are happier sau S.O.S gândesc prea mult

Image result for one day we will die

M-am gândit mult dacă să fac sau nu public acest articol, pentru că este ceva diferit de postările normale. Not pink. Not nice. Dar mereu am încercat să scriu despre chestiile de care mă tem, cu riscul de a părea nebună sau penibilă. Pentru că e terapeutic, pentru că un pas important este să-ți recunoști că ai o problemă, pentru că într-o anumită măsură ajută.

Sunt conștientă de eventualul aer de drama queen și de faptul că există o mare probabilitate să fi scris deja enșpe mii de articole în care mă plâng, dar nu-mi pasă. Nu aștept absolut niciun tip de reacție. Poate doar să mă calmez.

După aproape un an în care am presupus că am toate bolile posibile și că mor, am constatat că sunt okay fizic. Great. Am pierdut atâta timp panicându-mă inutil. Și încă mai fac asta. Și am ajuns la concluzia că da, oricum murim. Toți. La un moment dat. Și treaba asta mă sperie. Rațional îmi dau seama când exagerez. Apoi gândurile iraționale apar. BUM.

We were born to die. Dar nu e frumos și poetic ca în melodiile Lanei Del Rey. Mai ales că nu știi clar când și cum și unde. Oamenii normali nu prea se gândesc la asta, știu. Avem și niște control. Adică Universul, forța, God sau cum se numește nu te folosește ca pe o marionetă, nu? Nu murim așa simplu că altfel nu s-ar mai trata nimeni de cancer, n-ar mai face lumea copii ca să-i aducă în lumea asta haotică, n-ar mai exista diferențe între siguranță și pericol, nu ar mai face nimeni planuri și am aștepta cu toții sfârșitul. Dar nu funcționează așa. Dacă ai intrat cu mașina în pom e vina ta, că nu te-a împins universul acolo. Presupun. Avem liber arbitru and stuff.

Dar nu suntem nemuritori. Și cândva, sper că atunci când voi fi bătrână și ușor nebună, în somn, voi părăsi viața asta ciudată care chiar îmi place. Cică devenim stele și mergem într-o dimensiune paralelă. Știu că e mai bine să îți fie frică atunci decât toată viața. Că oricum se întămplă, fie că te gândești sau nu. Că dacă oferi pozitiv, primești pozitiv. Și se presupune că această constatare te face să-ți trăiești într-adevăr viața, fără frici, fără calcule.

Mi-e dor de vremurile în care nu aveam probleme existențiale.

“We all die. The goal isn’t to live forever, the goal is to create something that will.”

Peace & Love, revin și cu ceva despre facultate.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s