Povești de 1 aprilie

IMG_4533

Duminică a fost una dintre zilele acelea în care ori a rămas Mercur în Retrograd, era lună plină sau creierul și-a dat shut down brusc. Aveam o stare așa bună, cum nu cred că am avut vreodată anul ăsta. Așa că mai jos sunt o serie de povești amuzante din gama doar mie mi se poate întâmpla asta/cum să fii penibil.  Măcar funny sunt.

În gara de la Ciulnița, pe peron, așteptam trenul în lumina și căldura razelor de soare de dinainte de apus. Cum stăteam acolo și voiam să plec mai repede, vocea aia care face anunțuri legate de mersul trenurilor spune pe tonul ei lipsit de emoție cum există o întârziere de 100 de minute. Yey, azi e ziua ta norocoasă, tocmai ai câștigat o vacanță prelungită în cea mai modernă gară din zonă. Deja îmi imaginam cum stau o oră jumate și fac crize. Într-un final, ni s-a spus că putem să luăm trenul următor. Așa că am stat în picioare și m-am holbat la cerul care părea din poveștile cu zâne.

Eu nu am mai călătorit cu trenul pe lumină prea mult, așa că în gară priveliștea mi se părea necunoscută. Știam că există probabilitatea să oprească și la Obor sau ceva de genul și eram ușor confuză când erau oameni care încă nu se ridicaseră. Așa că am zis să pun întrebarea supremă, să fiu sigură.

Eu: – Trenul ăsta ajunge și la Gara de Nord, nu?

Tipă care se uita la mine cu fața de vai, săraca: – Suntem la Gara de Nord.

După episodul ăsta în care mi-am reamintit că orientarea mea în spațiu e praf, convingerea mi-a fost întărită când mai aveam puțin și ajungeam acasă. Am luat autobuzul pentru două stații, pentru că nu mai aveam chef să merg pe jos. Am fost atât de concentrată la cei doi homeleși care erau în jumătatea mijlocului de transport care, sincer, cred că nici nu mă vedeau bine, încât am coborât cu o stație mai târziu. Okay, până în casă distanța dintre stații e cam aceeași. Merg eu ca o floricică, văd strada cu blocul, îmi spun în gând că ăla nu e blocul meu, ocolesc și îmi dau seama că nu prea știu unde locuiesc noaptea. Când mă mut trebuie să știu foarte clar unde mă întorc seara acasă.

Uneori am și zile mai bune. Pace.

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s