Healthy Habits: pleacă de nebun(ă)

Untitled-1

Povestea începe într-o dimineață târzie, mai pe la prânz așa (că de la un timp zac letargic într-o stare de oboseală/lene permanentă), în care trei prietene s-au hotărât să se întâlnească finally. Și cum orașul lor natal era prea mainstream, de ce să nu facă un picnic de toamnă la munte? 

Da, am mai scris aici sau pe Instagram vara asta că mie îmi plac mult one-day-trip-urile și le consider un obicei sănătos, pentru că mai ieși din rutina ta de toate zilele și faci ceva random. Vreau să pot să decid azi că mâine vreau să plec de nebună și să mă urc în primul tren cu program okay care îmi iese în cale (a se citi mersultrenurilor.ro).

Te trezești la 6 după ce ai dormit doar vreo 4 ore, dar ai deja un rezervor plin cu somn  de zilele trecute. Sperai să prinzi un răsărit frumos, dar te mulțumești doar cu niște norișori răsfirați și câteva porțiuni mai colorate. E dimineața în care mijloacele de transport circulă mai repede decât de obicei, pentru că ajungi la gară cu mai mult de jumătate de oră înainte să plece trenul. Îți aștepți o prietenă și sunteți gata să plecați în aventură. Călătoria de aproape două ore e liniștită, lângă voi miroase puțin a tărie, afară pare mai frig decât credeai și nu ai la tine nimic de citit.

Ajungeți în Azuga, după ce vă învârtiți puțin în catacombe ca să găsiți ieșirea subterană bună. Vrei un bilet de întoarcere, dar tanti de la casă îți spune că trenul ăla e privat și te urci pur și simplu în el. Bine, oricum nu îmi pasă prea mult.

Vă îndreptați spre cafeneaua pe care o găsisei tu pe Google și ai face orice pentru o cafea acum. După câteva minute de întrebări legate de direcția în care ar trebui să mergeți, o vezi: un spațiu micuț și cosy cu muzică bună, decor hipsteresc – cărți, culori și mult lemn – și mirosul inconfundabil de cafea proaspăt preparată. În plus, au croissant bavarez, your fave. Te bucuri că nu mai sunt alți clienți care să stea pe scaunele de lemn și să admire, să se bucure de atmosferă și să analizeze detalii. „Ăsta e cel mai frumos loc din Azuga”, îți spui când vă îndreptați din nou spre gară și speri să nu ai dreptate.

Acum sunteți trei și căutați un loc pașnic să vă instalați picnicul. Tu nu vrei să urci pe munte, prin păduri sau prin locuri de unde ar putea veni toți câinii pământului să te atace. Vă învârtiți puțin pe străduțe care arată ca ale unui sătuc de munte și găsiți un fel de pajiște, lângă niște plopi înalți prin ale căror frunze bate vântul. Vizavi e o fabrică veche și abandonată, de parcă ai putea să filmezi IT 3 în ea și un băruleț din care mai ies oameni cu alcool și se așază pe canapeluțe. Din depăratare se aud niște manele în surdină și tot vezi oameni care ies cu sticlele de bere. Un nene caută fier vechi prin iarba din apropierea noastră, grupuri de copii se plimbă și uneori trec bicicliști spre traseul montan.

Noi stăm pe o mușama colorată cu model de toamnă și ne-am înșirat mâncarea, în mare parte gătită de mine – am făcut quiche pentru prima dată și mă simt aproape bucătăreasă că nu am dat fail. Suntem 3 pete de culoare, putem lejer să formăm câteva steaguri de țări. Mi-am pus și hanoracul cel verde pe mine, bate vântul și razele de soare se ascund după copacii înalți și boscheții de lângă noi. N-am mai fost de ceva timp un trio și, the good and the bad, prietenia noastră a reușit cumva să supraviețuiască. Sunt în dezacord cu multe dintre chestiile pe care ele le fac și probabil e reciproc, dar nu am energie să spun mai mult. Dar când suntem împreună e o conexiune, diferită cu fiecare dintre ele, care încă rezistă. Poate cândva mai multe despre prietenie și compromisuri sau stări sau viață. Whatever.

Gata, cât să stai să mănânci și să râzi pe iarbă; mă opresc să pozez clădirile abandonate, care sunt destul de multe. „Când mergem spre gară ne urcăm pe podul ăla să facem câteva poze de sus”. Ne-am întors la PepCafe&CustomShop care chiar este locul favorit din Azuga – doar pentru o cafea aici m-aș întoarce. Ne-au recunoscut, e a doua oară când venim aici. Bem bere nepastrurizată Azuga și stăm pe canapeaua super comodă cu păturică galbenă. Ne întreabă dacă pot să ne facă o poză de pus la ei pe Facebook – sure, why not. Vrem să plecăm și să ne luăm covrigi bavarezi pentru drum, pe care ni-i dau din partea casei. Aș vrea ca locul ăsta să facă parte din turul meu de cafenele montane. Good luck, guys.

Trenul de întoarcere e de la Regio Călători, dar nu cel dintr-un film vechi cu care am fost la Râșnov. Facem două ore și jumătate, în timpul ăsta ajungeam la Brașov, dar eu nu mă plâng. Din spate se aude un scâncet surd și întorc privirea ca o nebună ca să văd un puiuț de ceva care părea un Dog German care dormea în brațele stăpânei. După vreo zece minute de călătorie, în fața noastră se așază o mamă cu o fetiță de un an și puțin care a fost cel mai fericit copil pe care l-am văzut eu vreodată, probabil. A stat cuminte absolut tot drumul, a râs, a zâmbit, s-a jucat cu noi și cu animalul său de pluș Tigrilă și mi-a făcut călătoria mai bună (and I don t really like kids). În gară am sperat ca măcar apusul să fie frumos, but nah.

Ieșind din starea de poveste, cred că e important să îți dezvolți o serie de obiceiuri sănătoase – și să pleci de nebun uneori este unul dintre ele. 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s