Izolare, ziua 38: azi e Paștele

IMG_20200419_143810964_BURST000_COVER_TOP

Am tot încercat să scriu ceva aici în ultimele cinci săptămâni, dar nu prea mi-a reușit; adică am niște docs pierdute pe care încerc să le reciclez. Am un pahar de vin lângă mine și încerc să mă adun să trântesc aici câteva rânduri, că doar mă dau scriitoare peste tot unde se poate; să îmi amintesc ce făceam și să îmi adun creierul pe o pagină albă a internetului.

De când a început perioada asta sunt la ai mei, unde în curând bat recordul de timp petrecut aici de când m-am mutat, dar măcar pot să stau la soare și am pisica și sunt departe de haosul capitalei, de parcă propriul haos nu ne-ar urmări peste tot. 

îmbrățișările și săruturile nu au același gust online

Mi-ar plăcea să spun că sunt productivitatea în persoană și să dau sfaturi despre cum să fii bine psihic, și despre cum am făcut cam tot ce nu puteam până acum – și, normal, am ajuns la o Nirvana emoțională. Dar adevărul e că am procrastinat și am ajuns la concluzia că e absolut okay să nu fim cea mai bună versiune a noastră când stăm închiși în case din cauza unui scenariu apocaliptic real.

Sincer, eu chiar aveam nevoie de o pauză și încerc să văd și partea bună: am mai mult timp, încerc să devin mai recunoscătoare pentru viața mea de dinaintem analizez ce trebuie să schimb la mine. Când stai mult cu tine îți dai seama că nu ești neapărat cea mai bună companie și trebuie să remediezi asta. Era un meme candva cu băutul cafelei cu fricile tale. 

Dintre chestiile pe care le-am făcut, pe lângă facultatea online și scris la licență:

  • am citit, poate mai mult decât de obicei
  • am pictat
  • am început o treabă numită letters to my therapist
  • am intrat iar pe Duolingo
  • am văzut câteva Ted Talks și niște Netflix
  • mi-am făcut TikTok
  • am scris niște poezie și am făcut niște poze
  • m-am tuns singură

După frustrarea inițială, mi-am dat seama că nu am cum să schimb situația și trebuie să găsesc modalități să mă adaptez și să ating un nivel decent de okay psihic. Și pentru asta probabil îmi voi face o listă cu chestii pe care vreau să le fac când ies de aici; da, mie îmi e mai greu cu trăitul în prezent. Am constatat că abia aștept să am casa mea, adică o garsonieră pe care să pot să o numesc acasă și pe care să o decorez cum vreau, unde să se simmtă în fiecare colțișor că e locul meu, un cuib cu amintiri și relaxare.

Mi-e dor să mă plimb de nebună, de cafenele, de munte, parcuri, mersul la cumpărături, ieșțitul cu oameni, trenuri, să fac poze pe film și ideea simplă că pot să mă duc oriunde vreau. 

Mi-e dor de câțiva oameni, unul mai mult decât alții. 

Paștele ăsta nu diferă foarte mult de celelalte, poate doar că nu mă văd cu nimeni. Dar măcar am o carte, vin și suntem aproape bine. Ieri am vopsit pentru prima dată ouă și le-am făcut model cu frunzulițe sau cum carantina asta mă face mai wifey material decât eram deja.

Știu că va trece și asta și voi învăța ceva de aici. Și vom fi bine.

Iubire > Frică

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s