Pretty Little Liars <3

Image result for pretty little liars

*Mi-am dat seama că am terminat serialul săptămâna trecută și nu am scris un articol despre el, așa că here we go. Încerc, pe cât posibil, să nu dau spoilere. 

Nu sunt sigură când am auzit prima dată despre Pretty Little Liars, dar cert este că nu îmi trezise interesul. Știu că la un moment dat mi-a spus cineva că se uită și la mine în cap îmi imaginam cum e genul acela de serial pueril cu tipe plictisitoare. Not at all. Nici cum am început să mă uit nu-mi mai amintesc clar, a fost ceva de moment. Care a tot continuat, pentru că nu ai cum să dormi la două noaptea când descoperi unele dintre cele mai mari secrete de acolo.

Rezumat extra-scurt? 

Cinci prietene, niște cyberbullying, familii complicate, liceu. Mister. Mult mister. Și totul e fucked up. Adică atunci când crezi că nu se poate întâmpla nimic mai wow, se pare că ești surprins. Dramă. Iubire. Crime. Outfituri mișto. Băieți drăguți. Stalker. Momente funny. Nu știu ce să mai zic, e genial. Și sigur nu aș fi putut să îl văd în șapte ani cât a durat, m-ar fi apucat crizele. Oricum, sunt supărată că s-a terminat și mă mir că am reușit să mă abțin din a deschide articole care dezvăluiau cine e A. Despre cine vorbesc aici? Esența PLL, vei vedea. Aș mai zice, dar nu mă pricep la descris fără spoilere și nu vreau să ruinez viața nimănui.

Mai tresari uneori când vezi vreun hanorac negru sau vibrează un telefon, te mai apucă paranoia, te implici emoțional și trăiești fiecare experiență acolo cu personajele. Cel puțin eu am plâns în anumite momente și m-am identificat. Cred că Hannah a fost preferata mea, probabil pentru atitudinea de „Bitch, I don’t care”.

Temele abordate sunt diverse, de la principii de bază ale prieteniei la comunitatea LGBT, crime, hackeri, relațiile cu părinții, iubire, boli psihice. And more.

Am scris atât de random și mediocru aici încât nu știu dacă înțelege cineva ceva, dar sunt prea multe informații și pur și simplu mi-e greu să selectez. Ideea e să te uiți. Trebuie.

Ce înveți? (pentru că se presupune că rămâi cu ceva din fiecare serial/film/carte) Dacă oamenii ăștia au reușit să treacă prin atâtea, și tu poți să supraviețuiești. Plus câteva chestii despre dragostea platonică și luptă și cum să fii fearless.

Și ăsta e Caleb

Image result for pretty little liars

Și niște gifuri pe care mi-a fost greu să le aleg:

 

Image result for pretty little liars gifs

Related image

Image result for pretty little liars gifs

 

Image result for pretty little liars gifs

Related image

Image result for pretty little liars gifs season 6

Image result for pretty little liars gifs

 

Image result for pretty little liars gifs season 6

Image result for pretty little liars gifs season 6

Image result for pretty little liars gifs season 6

Image result for pretty little liars gifs season 6

Image result for pretty little liars gifs season 6

Stupid people are happier sau S.O.S gândesc prea mult

Image result for one day we will die

M-am gândit mult dacă să fac sau nu public acest articol, pentru că este ceva diferit de postările normale. Not pink. Not nice. Dar mereu am încercat să scriu despre chestiile de care mă tem, cu riscul de a părea nebună sau penibilă. Pentru că e terapeutic, pentru că un pas important este să-ți recunoști că ai o problemă, pentru că într-o anumită măsură ajută.

Sunt conștientă de eventualul aer de drama queen și de faptul că există o mare probabilitate să fi scris deja enșpe mii de articole în care mă plâng, dar nu-mi pasă. Nu aștept absolut niciun tip de reacție. Poate doar să mă calmez.

După aproape un an în care am presupus că am toate bolile posibile și că mor, am constatat că sunt okay fizic. Great. Am pierdut atâta timp panicându-mă inutil. Și încă mai fac asta. Și am ajuns la concluzia că da, oricum murim. Toți. La un moment dat. Și treaba asta mă sperie. Rațional îmi dau seama când exagerez. Apoi gândurile iraționale apar. BUM.

We were born to die. Dar nu e frumos și poetic ca în melodiile Lanei Del Rey. Mai ales că nu știi clar când și cum și unde. Oamenii normali nu prea se gândesc la asta, știu. Avem și niște control. Adică Universul, forța, God sau cum se numește nu te folosește ca pe o marionetă, nu? Nu murim așa simplu că altfel nu s-ar mai trata nimeni de cancer, n-ar mai face lumea copii ca să-i aducă în lumea asta haotică, n-ar mai exista diferențe între siguranță și pericol, nu ar mai face nimeni planuri și am aștepta cu toții sfârșitul. Dar nu funcționează așa. Dacă ai intrat cu mașina în pom e vina ta, că nu te-a împins universul acolo. Presupun. Avem liber arbitru and stuff.

Dar nu suntem nemuritori. Și cândva, sper că atunci când voi fi bătrână și ușor nebună, în somn, voi părăsi viața asta ciudată care chiar îmi place. Cică devenim stele și mergem într-o dimensiune paralelă. Știu că e mai bine să îți fie frică atunci decât toată viața. Că oricum se întămplă, fie că te gândești sau nu. Că dacă oferi pozitiv, primești pozitiv. Și se presupune că această constatare te face să-ți trăiești într-adevăr viața, fără frici, fără calcule.

Mi-e dor de vremurile în care nu aveam probleme existențiale.

“We all die. The goal isn’t to live forever, the goal is to create something that will.”

Peace & Love, revin și cu ceva despre facultate.

Cum a fost să-mi cânte Salam sub geam

Publication1

*NU sunt hater aici, nu sunt nici fan al genului, dar hai să fim pacifiști și toleranți

**Și înainte să vină cineva cu un WTF de ce scrii despre asta pe blog, e o lume liberă and shit, hai să ieșim puțin din bula noastră colorată și să vedem și ce mai e în jur

Vara, anotimpul acela pe care eu îl urăsc din adâncul sufletului pentru căldura sa de Iad, care îți permite să te îmbraci mai sumar și să te bucuri de apusuri fascinante, să descoperi insecte de existența cărora nici măcar nu știai și să înjuri mașina de gunoi care vine în fiecare dimineață și pe care o auzi că dormi cu geamul rabatat. Or it’s just me. Pentru mulți vara este punctul culminant al anului, isterie, nebunie. Dar, dacă trăiești într-un cartier cu vecini de etnie rromă, asta înseamnă ceva important și așteptat. NUNȚI.

Aceste evenimente desfășurate de obicei în aer liber, în parcare. Cu corturi, arcade, baloane, flori, covoare roșii, decor în general kitschos. Decapotabile, rochii de mireasă care arată ca tortul de nuntă (am zis, n-am dat cu pietre), la un moment dat am văzut și o dronă. Toată crema se strânge pentru căteva ore ca să celebreze unirea a două destine. Haine colorate, cu sclipici și paiete, copii care țipă, papuci cu puf. Pentru că în parcare nu e chiar party-ul propriu-zis, e mai mult momentul de glorie.

În mai puțin de două săptămâni, am avut ocazia unică de a-l vedea pe Salam la două nunți din fața blocului meu. Să nu spui că aici în Călărași nu ai oportunități. Nu înțelegeam eu de ce aveau oamenii 7 bodyguarzi la eveniment. Mereu mi s-au părut fascinante toate chestiile care țin de lumea manelelor în general, nu neapărat într-un mod  bun. Da, am ascultat în mod ironic, asta e. Nu contest acum calități vocale, versuri dubioase și cultură specifică a rromilor, fiecare cu treaba lui.  Nu sunt chiar pe gustul meu, nu spun nici de incultură. Dar BBC a făcut anul trecut un documentar despre asta, The New Gipsy Kings. „Manele has been described as the gypsy version of gangster rap, glorifying fast cars and money.” Ce?

REVENIND.

Liniște și pace, seară frumoasă de iunie. Până încep să se audă dedicații pentru miri și familia lor, tot neamul venit din cine știe ce țărișoare. Toată lumea fericită, a venit chiar Salam să le cânte la această nuntă extraordinară. A doua oară a fost fix înainte de BAC, când intenționam să mai repet ceva. Intenționam.

Nu sunt rasistă, încerc să nu judec, Salam chiar e un personaj că nu degeaba se tot fac meme-uri cu el, omul trăiește fericit cu tot hateul. Zilele trecute a fost nebunie că a cântat la Outernational Days. Eu doar am vrut să scriu despre ce se mai întâmplă în viața mea dubioasă.

Pace.

5 conturi inspiring de Instagram

Image result for instagram

Instagram este una dintre rețelele mele de socializare preferate, pentru că mă inspiră și se pliază pe pasiunea mea pentru fotografie. Cam ăsta e și motivul pentru care postez ca nebuna, mai multe aici:  https://www.instagram.com/beatrice_c11/ 

În multa vreme pe care am petrecut-o pe Insta în aproape 2 ani, am descoperit câteva conturi pe care chiar merită să le urmărești. Din punctul meu de vedere acum, gusturile nu se discută. Nu sunt mare fangirl, dar apreciez când lumea face artă.  În general cred că am o slăbiciune pentru păr colorat și tatuaje. Și cafea. Poate părea că toate se copiază între ele și seamănă, dar eu am câteva care ies din tipar. Dă follow să-ți mai inveselească feedul.

1.Luanna Perez

Cred că aș putea scrie un întreg articol doar despre ea, pentru că e absolut genială. Goals as fuck. Roșcată, eyeliner perfect, majoritatea pozelor profi cum eu nu voi avea prea curând în New York. Stilul ei vestimentar e ce trebuie și cred că m-a ajutat în perioada liceu.

City views on this weather 🙌🏼😍 hope you all had a beautiful Sunday

A post shared by Lua (@luanna) on

2.jaglever

Tipa asta are breton. BRETON. Și ei chiar îi stă bine.

Good morning babes! I hope you're all having a lovely weekend. 💕

A post shared by Rachel Iwanyszyn (@jaglever) on

3.Noelle Downing

Contul ăsta mi se pare foarte flower power, happy happy joy joy. În plus, ador faptul că tipa e super confident, având în vedere greutatea. Nu, nu vreau să spun ceva rău legat de asta, nu e grasă, dar în condițiile în care sunt promovate corpuri din gama 90-60-90, e sănătos să existe și alte perspective.

4.Vintageena

Pace, Univers, multe poze no make-up și natură.

5.pomshine

Picioare cu tatuaje.

 

Presimt că va exista și partea a doua a articolului, pentru că mai sunt o grămadă de conturi mișto.

Pace, kissez.

Cum am fost aproape divă la Digital Divas 2017

*puțin narcisism în titlu

img_0015.jpg

Miercuri am fost la Digital Divas, conferința despre fashion și beauty unde se strâng unii dintre cei mai importanți oameni din online, organizată de Evensys. Au meritat trezitul de la 5:30 și drumul cu autobuzele minunate. Cu toate că nu am stat decât la aproximativ jumătate din eveniment, sunt mulțumită de experiență.

Resting bitch face 👑 #me #digitaldivas17 #photography #baloons #outfit #redlips #shorthairdontcare #vibes #confidentaf

A post shared by Beatrice Crețu (@beatrice_c11) on

Ce am reținut de la speakerii pe care i-am ascultat? (adică Diana Papuc, Valentin Suciu, Robert Katai, Marta Ușurelu și Laurențiu Dumitrescu)

Trebuie să fii autentic. Sincer. Să fii tu, cu tot cu zile proaste. Să îți spui povestea așa cum e ea cu adevărat. Să încerci să te diferențiezi de ceilalți prin ceva, să ai un je ne sais quoi al tău. Să te autodepășești. Și să fie personal blogul, la fel ca tine. 

Pe lângă conferință ca atare, mi se pare genial faptul că poți să socializezi cu persoane mișto pe care le știi doar de pe internet, așa că am profitat de oportunitate. L-am cunoscut pe Marian Hurducaș care, surprinzător, știa cine sunt. Și m-am întâlnit cu zânele Andreea Retinschi și Andreea Verde în carne și oase. OMFG. 

M-a apucat și panica la un moment dat, dar mi-am revenit. Mi-a plăcut, mai vin. Am avut două șosete diferite, am reușit să nu mă împiedic, am fost cam antisocială, dar m-am întânit cu vreo 3 oameni care știau de existența mea și per total a fost mișto. Aș putea să mai scriu, dar nu mă simt în stare.

Pace, kissez.

Betty ❤

Mic moment de fangirling: Riverdale edition

Nu aveam absolut nicio intenție să scriu acest articol, dar se pare că am simțit nevoia să fiu puțin fangirl. Încă sunt în pauza de redescoperire/gândit/chill/bac sau cum se mai numește ea. Dar asta poate să fie un fel de pauză de la pauză. Pentru că pot.

Dacă nu te-ai apucat deja de Riverdale care s-a terminat azi, din păcate (sezonul 2 apare naiba știe când, dar mai avem de așteptat), iar crima super intrigantă nu te-a determinat să te uiți și îți mai trebuie câteva motive în plus, uite-le: COLE SPROUSE aka Jughead și KJ APA aka Archie.

Da, urmează o avalanșă de poze. Ai avut o zi proastă? Uită-te aici.

Image result for jughead jones cole sprouse hair

Image result for jughead jones cole sprouse tumblr

Related image

Related image

Image result for cole sprouse jughead jones

Image result for kj apa archie gif

Image result for kj apa archie gif

Image result for kj apa archie

Image result for kj apa archie gif smile

Image result for kj apa archie

Cu plăcere! Pace. K Thx Bye.

Drama Queen cu motiv

tumblr_static_cxyhvmv31ao8owc000ckww840

Mi-am promis că încerc să nu mă mai plâng, că mă adun și mă apuc de articole serioase și mai puțin plictisitoare. Și chiar voi face asta, dar până atunci se pare că Universul a avut alte planuri. Ca să fie clar, nu cred într-un destin prescris și consider că avem cu toții capacitatea să ne construim un drum, dar există o forță mai puternică și unele chestii nu sunt întâmplătoare. Așa că povestesc și chestiunile acestea din viața mea extraordinar de interesantă.

Era o seară minunată de vineri pe care o petreceam în casă ca o ființă pe care nu o prea pasionează interacțiunile sociale. Stăteam în sufragerie pe canapea. Voiam să-mi pun capul pe pernă ca să stau ca omul normal, m-am lăsat pe spate și, surprinzător, m-am lovit de calorifer. Cum naiba să faci așa ceva, nu știu. Normal că m-au apucat fazele cu dacă am pățit ceva. Eram okay, am un cucui nasol și m-a cam durut capul. Nimic grav, din fericire.

Când credeam că asta a fost tot și îmi văd în continuare liniștită de existența mea, azi dimineață înainte să mă duc la părinții mei la țară pentru această sărbătoare la care am constatat că aproximativ singura chestie care îmi place în mod special este drobul, s-a mai întâmplat ceva.  Misha Cel Mai Minunat Câine a avut o pasă mai proastă, nu prea înțeleg eu psihologie canină, dar era supărat și știu că niciodată câinii nu atacă nejustificat și, după două săptămâni de stat singuri acasă în care a fost un îngeraș, inevitabilul s-a produs. M-a mușcat. Cam rău așa, de mâna stângă. Adică am câteva mușcături și vânătăi și mă doare mâna și a sângerat. M-am panicat rău de tot, credeam că leșin acolo, că aia e. Am întrebat disperată lumea dacă ar trebui să merg la spital sau să-mi fac vaccin. M-am calmat după câteva ore când am constat că pot să-mi folosesc mâna. Acum asta e, se mai întâmplă, încă mai are reacții ciudate de bebeluș.

Dar cum în mai puțin de 24 de ore să am parte de două evenimente d-astea care să mă defecteze? Mă bucur că am reușit să mă abțin și să nu caut absolut nimic pe Google că sigur făceam crize. Poate n-am fost un om mai bun și ăsta e răspunsul, habar n-am. Trece.