Guilty pleasure musical: Irina Rimes

Muzica pe care o ascult variază. Rău. În general e vorba de vibe, așa că dacă te uiți atent prin istoricul meu de la Youtube găsești de la The Neighbourhood și Arctic Monkeys (care sunt trupele mele preferate), la dubioșenii, chestii comerciale maxim sau manele în mod ironic. Știu, merit să fiu arătată cu degetul în piața publică. Acum de când m-am mutat, mi-e dor să ascult muzică proastă cu sora mea de suflet. 

Revenind.

Astăzi Irina Rimes a scos melodia asta nouă cu Killa care e genială. Deep af. Și versurile. Și clipul ăla. OMFG fangirl much. Așa că am considerat că e momentul perfect să scriu despre cum o ascult eu pe fata asta de aproape un an.

„Eu am cazut si tu m-ai strans de pe jos…”

Prima dată am descoperit-o toamna trecută cu trilogia aia, Da ce tu, Iubirea noastră mută și Haina ta, în momentele mele patetice de suferință din iubire. Și nu glumesc, le aveam pe fundal când scriam tristețe. Mint. Cred că la început cânta Visele și am găsit-o random și nu-mi plăcea deloc. Bine, mai sunt câteva piese care nu m-au atins. Wtvr.

Nu știu prea multe despre ea, vine din Republica Moldova și chiar sună bine în variantele acustice. Recunosc, e plăcerea mea vinovată. Și nu cântă aceleași trei versuri, chiar spune ceva acolo, niște poezie. Mă prinde și mă regăsesc și e mișto. Cam atât. 

Anunțuri

Prima săptămână de facultate

page.jpg

*știu că teoretic au trecut 2, dar nu se pune că n-am prea fost

Am așteptat să-mi scriu impresiile despre noua așa-numită „cea mai frumoasă perioadă din viața ta” ca să se adune. Acum am totul o ciorbă în cap și nu știu dacă omit ceva. Oricum, sigur vor mai urma articole despre cum mă descurc aici. Până acum sunt okay.

În primul rând, îmi place orarul. Am zile în care trebuie să stau doar 2 ore sau 3 ore, ceea ce mi se pare minunat, mai ales în comparație cu liceul. Cu toate că simt că înnebunesc cu drumul, care îmi cam ia două ore dus – întors. Dar traficul bucureștean este o altă poveste. De asta am întârziat în majoritatea zilelor, noroc că profii au ajuns mai târziu decât mine.

Nu prea știam cu ce se mănâncă facultatea. Acum încep să descopăr. Mi-a luat ceva să înțeleg diferența dintre curs și seminar. Îmi plac profii de aici, cu vreo 2 excepții minore. Sunt super open-minded, nu că aș fi avut alte așteptări având în vedere domeniul, așteaptă să le pui întrebări, explică și dau exemple și au un vibe bun. Ceea ce mi se pare mie un aspect benefic este faptul că majoritatea au și alte joburi pe lângă ăsta. Nu sunt genul de figuri autoritare care să-ți impună reguli și pe care nu ai voie să le contrazici, ba din contră. În sfârșit începe lumea să te perceapă ca pe un adult. MINI ADULT. 

Îmi place să cred că înțeleg, dar până acum  a fost mai mult introducere în materii precum IP (Introducere în Publicitate)  sau IRP (Introducere în Relații Publice). Nu sunt sigură ce am de învățat pentru examene, dar nu e fizică cuantică. Și îmi place că deja trebuie să fac ceva practic și nu se bazează totul pe teorie. Ce am mai reținut? Să mă uit la știri, ceea ce nu e chiar visul meu, dar sunt conștientă că trebuie să știi și tu pe ce lume trăiești și să mă implic în proiecte/internshipuri. Și să citesc chestii creative.

Am răspuns de vreo trei ori la întrebarea „De ce ai venit aici?” și încă aștept să găsesc un răspuns. Îmi place, nu sunt sigură ce vreau să fac după, dar momentan sunt aici și mă dezvolt. Și publicitatea se leagă de multe alte domenii.

Am urcat ȘASE etaje, încep să dobândesc rezistență. Și view-ul e foarte mișto.

XOXO, Betty 

Am început facultatea cu stil. Or not

Image result for please understand that you re still young

Mi-a luat o oră să mă trezesc dimineață și abia m-am dat jos din pat pe la 9. Încă mi-e foarte somn. Nu am o stare de scris, dar mă chinui ca să știu că fac ceva. De fapt, n-am stare de nimic. Vreau să stau în pat, să se oprească totul temporar, să se pună pauză până se așază lucrurile și devin okay. Sunt atât de confuză și îmi lipsesc atât de multe și nu vreau să rănesc. Să îmi stric șansa. Nu mai știu ce simt. Sau știu și mă transform în paranoia. Sunt într-un rollercoaster și nu mă mai recunosc, nu asta e versiunea aia bună. Eroare ceva. Parcă scriu rânduri de jurnal aici. Dar cică lupți cu demonii tăi în fiecare zi. Whatever.

Ideea e că mi-a lipsit entuziasmul. Sau vreo altă trăire. Și m-am dus acolo la deschidere. Sunt la FJSC, la Publicitate. A fost interesant, destul de primitor, au avut confetti, majorete și s-a pus de vreo două ori imnul facultății. Mă abțin. Mi-a plăcut în schimb când s-a parafrazat ironic replica de ieri a Ministrului Educației cu viitorul de mâine mai bun ca ăla de azi.

Partea cea mai interesantă a zilei a fost după ce am ajuns acasă și mi-am dat seama cum m-am deplasat prin jumătate de oraș. Doar mie mi se putea întâmpla așa ceva. Asta e, viața, pot să introduc un nou trend.

Mi-am dat seama că mai am cam mult până la prima vacanță, nici nu am început ca lumea și deja nu mai vreau. Citat motivațional, pace bucurie fără bere la cutie, poate niște vin fiert.  Respir.

Cum a fost la Webstock: inspirație și autobuze greșite

IMG_1725
Fac valuri. Uneori fac și spume

Vineri am fost la Webstock, după cum probabil se putea observa din mulțimea de postări de pe Facebook. Mi-am început dimineața ca om proaspăt mutat în oraș ajungând în Ferentari fără să vreau. Eram în autobuz și am văzut eu că parcă nu mi se pare traseul cunoscut, având în vedere că am mai mers pe acolo. Întreb civilizat dacă ajunge la Unirea și un nene îmi răspunde super mirat: „Ce să caute la Unirea?” Atunci mi-am dat seama că am făcut o gafă și am mers două stații într-o zonă necunoscută, așa că am încercat să nu mă panichez și să iau alt autobuz înapoi. Long story short, am ajuns și la Marriott.

Nici nu știu cum să sintetizez ediția de anul acesta. N-am mai fost la fel de entuziasmată, sunt într-o fază de NUMB, nu prea mai simt chestii. Dar a fost mișto, am relativ vorbit cu oameni, am fost și antisocială ca naiba. Mă bucur mult că am găsit-o pe Georgiana Mihăilă aka O pisică neagră cu care am stat majoritatea timpului. M-am văzut și cu Eliza Bălașa și Cristiana Cornea, Claudia Predoană și  https://bravoandreea.ro/   Nice gurls. ❤ Nu m-am mai împiedicat, am evitat momentele de penibilă.

Pe scurt, despre câțiva speakeri pe care i-am ascultat 

Alex Gâlmeanu, care a vorbit despre cum fiecare fotografie trebuie să transmită o stare și despre cum contează foarte mult percepția, iar noțiunea de interesant este diferită pentru toată lumea.

„Un fotograf bun e și un filosof bun.”

Lucian Mîndruță mi s-a părut destul de real și sincer.

„Nu ești în social media ca să te citească lumea, ești acolo să scrii ce simți.”

Matei Dima aka BRomania pe care l-am văzut pentru a treia oară. Nu îl urmăresc, dar mi se pare un om mișto. A vorbit despre low points și muncă.

Suferința din iubire e o suferință frumoasă, nu e iadul pe pământ.”

Cum e asta?

Marius Manole, despre care nu prea știam nimic pe lângă faptul că e actor, dar de care mi-a plăcut. Am reținut că te apuci de ceva pentru că ai o nevoie reală și e un fel de terapie și sunt de acord.

„În afară de moarte, se poate orice.”

Andrei Șelaru aka Selly pentru care am ratat panel-ul despre Instagram, dar nu regret. Am stat în al doilea rând, am făcut contact vizual, am salutat-o și pe Luminița Balaban care e un om frumos. Revenind, copilul ăsta  e genial. Nu îl urmăresc constant, nu prea mă uit la vlogguri, dar știam că spune chestii relevante. Acum serios, când eram eu clasa a 10-a nu știam pe ce lume trăiesc, el are o o mulțime de abonați pe Youtube, colaborează cu branduri, e apreciat și de adulți, pe lângă tânăra generație. „Influența vine din autenticitate.” La finalul conferinței am așteptat ca penibila să termine de dat un interviu ca să-l felicit și să facem o poză. E atât de drăguț, natural și deschis. Good job, kiddo. 

Am plecat destul de devreme, pe la 5, dar eram obosită și puterea mea de concentrare era zero. Am auzit că Mariciu a cerut-o pe Ioneasca pe scenă, am văzut video, mereu mi s-au părut goals.

Mi-a plăcut, am rămas cu niște idei importante, mai vin. #webstockro

Vineri merg la Webstock

8b47baca-1384-4b60-a7bf-af4359fab0f9

Motivul pentru care îmi părăsesc orașul natal cu câteva zile mai devreme, adică mâine, este pentru că la finalul săptămânii mă duc pentru a doua oară la Webstock aka cea mai mare conferință de social media din România, unde se adună crema blogging-ului and stuff.

Anul trecut eram entuziasmată și panicată, pentru că era primul eveniment la care participam în calitate de blogger, aveam 17 ani și îmi făcusem cărți de vizită ca să par profi. Mi-a plăcut, mi se pare că înveți o grămadă de chestii și ai oportunitatea să vezi mulți oameni interesanți din online în lumea reală.

Webstock este organizat în două sesiuni și șase micro-conferințe desfășurate paralel care abordează topicuri precum Influencer Marketing, Blogging sau Instagram. La sfârșitul zilei se va desfășura Gala, unde sunt premiate proiectele remarcabile din mediul digital.

Dintre speakeri, abia aștept să îi văd pe Matei Dima (din nou), Andrei Șelaru, Alex Damian sau Marian Ionescu. 

Evenimentul, care are loc la JW Marriot, poate fi urmărit și online de la ora 9:00.

#webstockro ❤ 

Despre pisique

IMG_1520

*din gama m-am plictisit și nu știu despre ce să scriu

Când eram mică, eram un fel de Dora Exploratoarea varianta zoo, adică eram fascinată de animale. Așa că aveam câini și o mulțime de pisici care îi țineau loc de prieteni ființei antisociale. Acum sunt categoric DOG PERSON, nici nu se pune problema.

Dar de vreo lună și ceva de când stau la ai mei, am început să mă înțeleg cu pisica lor, una care surprinzător nu fuge de mine. Așa compensez dorul de Misha Câinele Iubirea Mea care nu poate să-mi mai înveselească zilele având în vedere că în curând mă mut. Revenind la subiect, felinele nu sunt punctul meu forte. Nu le înțeleg prea mult și mi se par mai prostuțe decât câinii. Shame on me. Acolo vedeam și eu că animalul ăla pricepe ce spun. Sau eram eu nebună. Or both. Dar aici nu aveam afinități, dar mi se păreau okay.

Creatura asta mi-a ținut companie și e destul de funny, așa fraieră. Am învățat că pisicile dorm mult, își bagă colții și ghearele în mâna ta și se freacă de tine. Și nu prea stau la poze. În plus, pisique & laptop, a love story. L-a văzut, l-a plăcut din prima clipă, nu a putut să stea departe de el pentru câteva zile, îi apăsa toate butoanele. Până când a descoperit că patul îi oferă mai mult confort și l-a trădat. End of relationship.

Măcar știu că nu ajung crazy cat lady.

#cat #gif #laptop #paws #sleepy #pet #goodvibes

A post shared by Beatrice Crețu (@beatrice_c11) on

Gone Girl – filmul

Related image

Nu mă uit prea des la filme. Cel puțin nu la filme bune. Îmi pierd răbdarea destul de repede și comentez cam tot ce se întâmplă. Vorbeam într-o zi cu sora mea din altă mamă, în timp ce vedeam  arhicunoscutul clișeic Me Before You (doar părerea mea, I don’t judge) că dacă ne-am duce noi împreună la cinema ne-ar da sigur afară.

Nici nu mă prea pricep la review-uri, dar am simțit că trebuie să scriu despre cum astăzi am văzut Gone Girl. Aproape două ore și jumătate care, surprinzător, mi-au captat atenția. Cam tot ce știam înainte era că se bazează pe cartea scrisă de Gillian Flynn. Mi-e prea greu să nu spun nimic, așa că SPOILER ALERT.

Totul începe cu dispariția lui Amy, personajul principal, fix în ziua în care aniversa 5 ani de căsnicie cu Nick. Ambii sunt scriitori și în aparență povestea lor de dragoste pare desprinsă din romanele de dragoste, plină de romantism.

We have each other. Everything else is background noise.

Dar pe parcurs sunt dezvăluite detalii care prezintă opusul. Long story short, soțul este primul suspectul principal în ancheta unei presupuse crime, peste tot e agitație și toată lumea vrea să afle adevărul. Ea trăiește, se ascunde și înscenează tot, planul inițial fiind să se sinucidă și Nick să fie victima pedepsei cu moartea. Cred că se răzgândește când el face publică povestea cu amanta și recunoaște la TV că o iubește și a fost un prost, chiar dacă face asta exclusiv ca să o audă ea. Decide să îl sune pe iubitul din liceu, stă în casa lui de pe lac, el foarte happy că a ajuns să o aibă. Ea îi taie gâtul, în timp ce făceau sex.  Se întoarce acasă de parcă a înviat, plină de sângele tipului și susține că a violat-o și a fost legitimă apărare. Soțul e traumatizat, ea se comportă destul de normal, în final rămân împreună, pentru că ea e însărcinată. Am mai ratat niște părți, dar nu contează.

Image result for gone girl movie quotes

Image result for gone girl movie quotes

Image result for gone girl movie quotes

Ce am înțeles eu? Mi s-a părut destul de FUCKED UP și când s-a terminat am avut reacția aia de cum naiba să fie ăsta sfârșitul. Dar poate că ea a făcut toată faza ca să își salveze căsnicia.

I killed for you; who else can say that?

Inițial credeam că ea e, de fapt, victima. Până când mi-am dat seama că reprezintă tiparul psihopatului. Și e ușor control freak. Nu m-am prins foarte clar care e treaba cu suferințele ei, cu tristețea, dar probabil voia un copil ca să echilibreze problemele cu banii și faptul că Nick o înșela. Și chiar era răntă. Dar are și un trecut nasol cu bărbați pe care -a folosit. Pot spune că m-am identificat puțin cu personajul, poate fiindcă și ea vedea lumea într-un mod diferit. Chiar mi-a plăcut de ea, așa personaj negativ. E puternică și inspiră teamă și nebunie. Încă mai procesez.  Și cred că traducerea bună în română ar trebui să se lege de sensul de crazy al cuvântului gone.

P.S: Din ce am văzut la quotes, cred că e și mai bună cartea.