One day trip to Brașov

IMG_6174
Writing love notes on the wall

Sâmbăta trecută am făcut un train-trip (da, road trip pentru noi ăștia care mergem cu trenul) până la Brașov, pentru că prietena mea cea mai bună s-a mutat recent acolo. Și, believe it or not, nu mai vizitasem orașul ăsta, o informație extraordinară. Unii se duc în locuri fancy, dar când ești student sărac și nu-ți găsești job viața e grea. Dar mereu mi-a plăcut ideea să mergi random în locuri și îmi propun să o aplic.

Octombrie cu frunzele lui uscate, culorile, frigul și vibe-ul ăla romantic în care vrei să te plimbi pe străduțe portocalii când bate vântul și e vremea mohorâtă e frumos oriunde te-ai afla. 

IMG_6259

Spun asta cu riscul de a-mi lua câteva înjurături, dar Brașovul mi se pare puțin overrated. Bine, n-am făcut eu turul complet și poate n-am avut cel mai bun vibe ca să-l apreciez la adevărata valoare, dar am rămas ușor dezamăgită, în mare parte de clădirile pe care nu le renovează nimeni. Asta nu înseamnă că nu e mișto și nu mă voi întoarce. Oricum, orașele sunt ca oamenii și fiecare are partea lui frumoasă (scuze sunt clișeică iar).

IMG_6180

IMG_6175

M-am plimbat prin centru, am fost pe Strada Sforii care cred că a fost preferata mea și pe peretele căreia mi-am lăsat amprenta, am urcat puțin ca să văd priveliștea mai bine, am descoperit niște ziduri cu graffiti-uri drăguțe și am băut o cafea with a view.

IMG_6145

M-am trezit de la 5 jumate, am mers de două ori cu trenul, am făcut drumul București-Brașov, dar a fost nice și toamna e anotimpul meu preferat, așa că toată pădurea care se colorează a meritat efortul. Mă gândeam dacă aș putea să locuiesc în Brașov și cred că mi-am dat seama că m-am obișnuit cu capitala. Momentan.

IMG_6205

Și, din nou, cred că nici nu contează unde ești dacă ai oamenii care contează lângă tine. Clișeu iar.

IMG_6293

Reclame

#31(Not)SoBasicOctoberDays

#31(Not)SoBasicOctoberDays (2)

Octombrie a venit și cu el Instagramul se transformă într-o paradă xeroxată de postări mai puțin originale. Sau sunt eu rea, scuze. Oricum, este una dintre lunile mele preferate, pentru că toamna începe să se simtă și plouă, bate vântul, se face friguț, cad frunzele, știi tu.

Știi photography challenge-urile alea ușor clasice?  Ia d-aici niște inspirație. Am gândit ăsta acum câteva seri, după ce eu și prietena mea cea mai bună ne gândeam că ar fi mișto să facem un fel de proiect foto și voiam să ne aparțină. Ideea e că abordezi fiecare temă din fiecare zi din perspectiva ta. Am încercat să-l centrez pe self-discover puțin.

Nu știu ce sau dacă se va întâmpla ceva cu #31(Not)SoBasicOctoberDays, dar știu clar că mă va ajuta pe mine într-un fel sau altul să evoluez pe partea asta, poate să-mi cresc puțin contul de Insta și d-astea. Feel free to join și folosește hashtagul. 

Primul challenge/proiecțel care se vrea artistic by Blogul unei alte tipe ciudate. 

 

 

Primul an de facultate: ce nu-ți spune nimeni înainte

Fuckultate (1)
Betty fiind productivă la facultate

*Să nu ai așteptări. 

Când am început eu facultatea, nu îmi era clar cam nimic din ce se întâmpla aici. Eram într-o fază destul de nasoală psihic și mă obișnuiam cu mutatul dintr-un orășel liniștit și aproape pustiu în haosul din București. Am vrut să scriu despre asta cred că de când s-a terminat sesiunea și acum mi-am dat seama că anul doi vine peste mine, așa că uite experiența mea cu insituția asta de învățământ menită să te aducă mai aproape de o carieră.

Dacă credeai că va fi locul ăla mișto unde înveți fix ce-ți place, te transformi în adult independent peste noapte și oamenii chiar te văd așa, n-ai nicio grijă și trăiești o perioadă plină doar de fun, îmi pare rău că te dezamăgesc. Nu vreau să scriu din perspectiva pesimistă, dar majoritatea clișeelor din filmele americane cu tipe care pleacă la facultate și-și schimbă radical lifestyle-ul când încep să-și decoreze camera de cămin nu sunt reale (dar cine știe acum, eu n-am stat în cămin).

Ceea ce cred că mi-a plăcut mie de la început este că nu poți să compari cu liceul. Adică oamenii sunt mult mai maturi sau cel puțin așa par. Atunci când am fost în vizită la fostul meu liceu prima dată nu înțelegeam de ce toată lumea țipă și se înghesuie pe holuri și uitasem de atmosfera aia de grădiniță. Și nimănui nu îi pasă că ești diferit și nu te încadrezi în cine știe ce tipar, ești liber să faci ce vrei și să fii cum vrei. La faza asta și profii mi se par mai permisivi și te tratează, mai mult sau mai puțin, ca pe un egal.

De ce chestii noi m-am lovit eu?

Seminar (adică partea presupus aplicată pe care o faci cu grupa ta)  versus curs (aproape două ore pe care le petreci în amfiteatru cu alte sute de studenți sperând să nu adormi). Și prezențele. Apropo, există cursuri la care nu te obligă nimeni să te duci și, din ce am învățat eu, dacă poți să lipsești și simți că îți pierzi timpul acolo, nu te mai duce. Really. Poți să faci ceva mai productiv în loc să te uiți pe pereți și să aștepți să se termine. În semestrul al doilea nu m-am dus la două și ghici ce, mi-am trecut și examenele.

Sesiunea. Și bibliografiile. Suntem obișnuiți din liceu să învățăm fix ce ne dă proful, eventual din caiet și după venim aici ca să constatăm că la curs nu prea poți să-ți iei notițe, ppt-urile pe care ți le trimit profii (dacă sunt drăguți) nu te ajută prea mult, așa că trebuie să îți cauți singur toate materialele pentru examene (adică niște teancuri cu foi ceva pe care, dacă ai noroc, le găsești la xerox-ul facultății). Mi-a luat ceva până să mă prind cum trebuie să învăț, dar am reușit. Cred.

Vezi că mai dai și de cărți din 1900toamna care se mai folosesc și îți descriu, spre exemplu, Internetul ca pe o invenție utopică. Și sigur vei mai avea și materii de umplutură doar așa ca să fie.

 

Profesorii nu se mai raportează la tine ca la un copil mereu. Bine, sunt câțiva care își mai mențin mentalitatea comunistă, dar poți să ai și profi friendly care chiar vor să te învețe ceva. La mine au fost foarte deschiși, în sensul că îți răspund la tot felul de întrebări și te susțin. În general, acum nu zic că totul e happy happy joy joy și veți ieși la bere.

Schimbarea colectivului este un aspect care cred că m-a speriat pe mine puțin, dar cred că îți dă niște panică și dacă nu ești o ființă antisocială așa ca mine. Dar am ajuns la concluzia că pot să fiu friendly și poate ăsta este avantajul când ajungi la o facultate de comunicare. În plus, oamenii ăștia noi nu te cunosc și cred că îți e mai ușor să te integrezi așa. Zic și eu.

M-a dezamăgit puțin faptul că nu aplici foarte mult teoria, nu scrii așa mult cum aș fi crezut și totul se axează mai mult pe materie în sine. Dar cred că practica obligatorie (pe care știu că multe facultăți o au) te ajută foarte  mult să înțelegi mai bine și să vezi dacă îți place sau nu. Adică eu în aproape două luni de practică simt că am acumulat super multă experiență și am observat schimbări în bine la mine. By the way, în caz că nu știai că s-a modificat legea internshipului, se pare că de acum sunt neapărat plătite.

Ce am învățat eu într-un an de facultate?

Studiez Publicitate la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Pe lângă priveliștea de la Leu și urcatul celor șase etaje (pentru că am fobie de lifturi), mi s-a confirmat că domeniul ăsta creativ e mișto cu tot cu prejudecățile lui și din scris nu vei muri de foame. Bine, sunt unii care văd jurnaliștii și oamenii de publicitate într-o lumină nașpa, dar mie îmi place zona asta.

Eu am fost la taxă (că și asta cu buget și taxă e o altă discuție) și nu regret că am dat banii pentru învățământul de stat, așa cu părțile lui negative că până la urmă nicăieri nu va fi perfect. Și e important să îți placă facultatea la care ești și să nu fii acolo doar ca să ai o diplomă în plus și să simți că îți pierzi ani din viață aiurea. Adică, poate nu va fi neapărat visul tău, dar să te identifici într-o anumită măsură cu ce se întâmplă acolo. Că este perfect okay să nu fi sigur ce vrei să faci în continuare, asta e doar o fază și poți oricând să te reprofilezi, indiferent de ce zic mințile închise din jurul tău. Și în același timp e okay și să nu faci facultate. 

Nici eu nu sunt sigură ce vreau să fac mai departe, știu că până acum îmi place și am niște planuri, dar nu mi-am format o direcție clară. Probabil nu voi face presă, cel mult ceva pe parte alternativă sau colaborări. Publicitatea îmi place până acum, dar n-am avut oportunitatea să văd cu ce se mânâncă pe bune. Mi se pare interesantă ideea de freelancing.

Anul ăsta a trecut super repede și m-am obișnuit. Mi-am dat seama că mai sunt doar doi ani și eventual un master, dar hai să ajungem acolo. *insert încheiere despre cum n-are sens să te panichezi că îți vei da seama la un moment dat ce vrei să faci, things take time sau alte citate clișeu*

Jurnal de răceală

Jurnal de răceală

Dacă la începutul acestei săptămâni de august m-a lovit o răceală de vară, preferata mea, pentru că aparent e destul de ușor să răcești, mai ales dacă ai lipsă de vitamine și chestii din astea (say whaat), azi sunt mai bine și scriu pe blog. Așa că uite un mini documentar foarte interesant din viața de om răpus de boala asta pe care n-am înțeles-o niciodată. *Posibil dramatizat pe alocuri.

Luni

După niște dureri de cap și oase, o probabilă febră pe care nu o identifici clar și trezit de câteva ori, reușești să te dai jos din pat și să nu pierzi trenul pe care îl ai la 7:36. Hai că nu pățești nimic, ești alive chiar dacă simți că a venit apocalipsa zombie.

Ești în tren, ți-e somn și simți cum te doare creierul, te bate soarele, vecinul tău de compartiment are chef de dialog și tu abia legi două cuvinte. Ajungi în gară, mănânci doi covrigi ca să-ți iei un Nurofen și bei niște Cola. Nurofen & Cola, sănătate curată. Gata, ești fresh, ajungi acasă, te bagi la somn și te faci bine. Hai să mâncăm o eugenie.

Pranz, acasă, s-a dus naibii și efectul de pasilă, nu mănânci nimic și dormi toată după-amiaza. Te trezești și nu ești în stare nici să faci duș, te lupți cu niște pâine prăjită și chec și te culci la loc când abia s-a întunecat afară.

 

Marți

După trezit pe la 12:30, 3, 5, 6 fără, 9, 10, 11 and so on, te dai jos și mai mănânci doi covrigi, apoi te bagi înapoi în pătură. Aici locuiești azi, cu niște ceai și somn, pastile și supă cu morcov și cartof. Nu te mai dor oasele, te doare stomacul: poate Cola și covrigi drept cea mai elaborată masă de ieri n-au fost o idee bună. Highlight: ai făcut duș și nu mai ești în pijamalele de ieri, bv.

 

Miercuri

Azi deja te simți mai vie, dacă n-ai mai avea crampe din astea chiar ai fi bine. Să nu exagerăm totuși. Ai rămas singură acasă. Ai ieșit din casă, ți-ai luat banane și Coldrex, vechea ta iubire. O tanti din stația de autobuz care vorbea la telefon zicea că e frumos afară, nici prea frig, nici prea cald. La tine oricum e prea cald oriunde ai fi. Și azi parcă ai mai mâncat, mai ai dureri de stomac, n-ai băut cafea de trei zile.

 

Joi

Ești mult mai bine, ai mâncat un mic dejun aproape elaborat. Te-ai îmbrăcat frumos, te-ai dat cu ruj și te-ai dus la birou, poate fuge răceala de tine. În metrou mureai de cald, dar e okay. Niște vitamina C, niște Magneziu și ceaiuri. Cafea. Azi ți-ai și gătit, prima  masă completă pe săptămâna asta, orez cu pui. Also: nu te duci des să duci gunoiul, dar și când o faci ești în pantaloni scurți de casă și maiou cu model cu găurele și te vezi cu 3 vecini. Deja nu mai pari răcită, doar ușor slăbită. Deadline-ul era miercuri dimineață, ești în grafic.

 

Nu va urma.

Aș fi putut să merg la Summer Well

Da’ nu merg. Csf. Ncsf.

244098891bcb9dd9d16c04b84e5f8cea

Scriu articolul ăsta ca să îmi apară la On This Day pe Facebook în anii viitori și să îmi amintesc că trebuie să învăț să profit de oportunități pe moment, nu să mă panichez și să mi se scurtcircuiteze creierul.

Dacă mă cunoști, atunci probabil știi că eu și deciziile pe ultima sută nu prea suntem prietene, pentru că trebuie să gândesc o situație de șapte ori înainte ca să pot face o alegere. Așa sunt, o ființă antisocială care încearcă să își schimbe comportamentul cu baby steps și observă progrese.

Așa că uite cum poate cineva să refuze o invitație gratuită la festivalul ăla mișto care ține cât o vacanță, din motive puerile și nedefinite clar. Una dintre prietenele mele cele mai bune care e voluntar acolo m-a întrebat dacă vreau biletul pe care îl primea ea, deci eu ieșeam cea câștigată.

Apoi mintea mea era ca într-un rollercoaster, cu întrebări de tipul Unde stai? Cu cine te duci? Dar dacă se întâmplă X? și toată povestea minunată cu paranoia, tipică mie. Nu știu dacă mă  va înțelege cineva la faza asta, pentru că de obicei oamenii normali just go for it. 

Nu-mi plac în mod deosebit spațiile cu mulți oameni, evenimentele unde nu cunosc în mod special pe cineva și încerc pe cât posibil să ies din treaba asta și să mă provoc să nu fiu așa introvert mereu, poate de asta am ales o facultate de comunicare.

Oricum, mi-am dat seama că dacă vrei să te distrezi poți să o faci oricunde, nu contează în mod special unde ești, mai mult ce vibe ai. Și sigur sunt oameni care se bucură mai mult de un bilet moca decât tine.

Dacă veneau The Neighbourhood mă duceam.

Da, la 19 ani ar trebui să fiu party animal and shit, știu. But I’m not.

Later edit: aș fi putut să primesc și bilet la Awake

Unoeri ești fraieră și înveți din asta. Dar hei mâine mă duc acasă.

Aventura la Constangeles

IMG_0545

*Ăsta ar putea fi un articol frumos de travel, dar nu este. Pentru că n-avem toți bani să ne ducem pe insulițe și locuri de vacanță extravagante că e greu să fii student. Fiecare cum poate. Ia-l ca pe o poveste.

Acum aproape două săptămâni, prietena mea cea mai bună a împlinit 18 ani (sunt mândră de tine mă fată ly) și a vrut să își aniverseze vârsta asta frumoasă printr-o călătorie. Așa că ea, eu și iubitul meu, probabil oamenii mei preferați de pe Pământ (la care mai adaug vreo 2, se știu ei) ne-am petrecut un weekend deosebit în Constanța. Da, uneori mai ies și din casă, nici mie nu-mi vine să cred.

Background: mie nu îmi place vara, nu îmi place la mare, mai fusesem în orașul ăsta minunat o singură dată când eram mai mică. Before you judge, nu tuturor le face plăcere să se prăjească la soare și d-astea. La munte e mai frumos, îmi  mențin părerea.

„Și cum, nu mergeți la plajă?” Nope. Poate sunt eu hateriță, dar măcar ne-am găsit cu aceeași antipatie vizavi de asta.

Tu știai că dacă vrei să ajungi din Călărași în Constanța cu trenul faci „escală” la Ciulnița, locul tuturor posibilităților? Am făcut și rezervare pe Booking care e fain, încă nu pot să îl compar cu Airbnb. Dacă vrei cazare ieftină și decentă, message me (să-ți spun unde să nu mergi).

IMG_0541

Seara minunată în orașul ăsta nou care era străin pentru 2/3 dintre noi a debutat cu un drum extraordinar prin niște locuri obscure în care am ajuns pentru că, probabil, am făcut o stânga greșită. Pe un zid scria „În solidaritate cu frații rromi”, dar mi-am dat seama de asta din peisajul pitoresc al cartierului din care anxietatea mea credea că nu mai ies. Bine, starea asta s-a menținut pe parcurs, poate exagerez puțin.

Am învățat ce înseamnă o pizza XL la Pizzico, locul unde ne-am dus să mâncăm ca niște turiști responsabili în centrul istoric al Constanței și unde ți-aș recomanda să mergi seara. Am văzut și niște eclipsă, dar se pare că fix când plec și eu de acasă vine evenimentul ăsta astronomic care se vede cel mai prost la mare.

IMG_0568 - Copy

IMG_0584 - Copy

Am vizitat Moscheea Carol I, o clădire mică din centru de unde cică se vedea frumos orașul. Normal că am înjurat în gând când urcam scările în spirală și mi s-a făcut puțin rău aka atac de panică fiindcă simțeam că rămân fără aer, dar sincer a meritat și cred că ăsta este highlight-ul. M-am bucurat de priveliște, am văzut din nou clădirile triste care ar putea fi renovate ca să arate mai civilizat și mi-am mai redus din frica de înălțime. Ne-am plimbat pe faleză, m-am holbat la mare și am rămas dezamăgită și de starea în care se află Cazinoul. 

Sincer, cred că unul dintre locurile mele preferate a fost Barissimo, pentru că era aranjat drăguț în stil vintage reinventat așa, nu știu dacă înțelegi la ce mă refer, dar era mișto și cozy și te simțeai ca acasă. Adică really, fotolii nice și cărți vechi și lumini  și până și baia era decorată frumos, dar mă abțin să nu pun aici poză în oglindă.

Mi-am testat talentele de a folosi un DSLR și am făcut poze, probabil urmează niște spam pe Instagram mai târziu. Am încercat și să mă deconectez zilele alea și îți sugerez și ție, pe cât posibil, să încerci să renunți la social media atunci când poți.

IMG_0553 - Copy - Copy

IMG_0546 - Copy - Copy

Mi-am dat seama din nou că nu contează unde sunt, importanți sunt oamenii pe care îi am lângă mine. Cu ei m-aș distra și pe o băncuță în parc și nu contează ce facem în mod special. Anul trecut eram în cea mai urâtă fază ever psihic, anul ăsta am fost mai bine și numesc asta progres.

Constanța nu este genul ăla de oraș în care să te plimbi, pe care să îl descoperi și căruia să îi admiri clădirile, străduțele și să faci poze mișto. Dacă te duci doar pentru plajă și d-astea, okay. Dar n-are vibe-ul ăla de explorator. Multe clădiri frumoase pe care nu le întreține nimeni, mulți oameni triști și atmosfera rece. Am zis, n-am aruncat cu pietre.

De ziua mea mergem la Sibiu. 

Ce să mai citești în online?

IMG_5268.JPG

Nu mă uit la TV de câțiva ani, cu excepția unor ocazii rare când văd mai mult reclame, așa că trebuie să mă informez în legătură cu se întâmplă în lumea asta de undeva. Am ajuns să folosesc Facebook ca un tool, în mod benefic și să îmi curăț feedul în așa fel încât să îmi apară chestii relevante. Cel puțin parțial. Cu toate că îmi pierd destul de repede răbdarea si ăsta este unul dintre motivele pentru care nu prea citesc bloguri sau mă uit la vloguri, am decis să fac o listă cu site-uri care merită urmărite. Asta și pentru că cineva mi-a cerut recomandări acum câteva săptămâni și am zis să fie aici.

Așa că poți să dai like paginilor ca să nu uiți de ele. 

Îmi place jurnalismul alternativ și visez să fac și eu asta la un moment dat. Pentru reportaje, anchete și subiecte politice, uită-te pe:

Într-o notă mai fun și fresh:

  • Noizz nu doar pentru că sunt și eu în internship de câteva zile acolo și îmi place la nebunie, ci pentru că e altceva și îți dă vibe-ul ăla mișto.
  • Metropotam mai ales ca să vezi evenimente și locuri de ieșit.
  • Sub 25, cultură urbană.
  • Vice
  • Buzzfeed și Mashable ca să îți gâdile creativitatea.

Dacă ai vreo sugestie de site care merită urmărit, let me know. ^_^