Primul semestru de FJSC și jurnal de sesiune

IMG_3781
Poza asta e de când eram în sesiune. Narcisism much. Still alive. 

S-a terminat și primul semestru de facultate, am trăit și prima sesiune din viața mea și nu puteam să las astea să treacă nescrise, mai ales că parcă mi se clarifică și mie o serie de chestiuni.

Vezi AICI cum eram la început, când habar n-aveam ce se întâmplă.

Eu sunt la FJSC la Publicitate. Pentru o facultate de comunicare, nu prea comunici. Lol. Serios acum, e okay, nu faci fizică cuantică. Dar domeniul nu este atât de ușor pe cât pare. Poate puțin cam vechi având în vedere că treaba asta se desfășoară foarte mult în online.

Basic points:

Nu scrii așa mult.

Citește știri. Chiar contează să știi și tu ce se întâmplă în lumea asta.

O știre nu e când un câine mușcă un om, ci când un om mușcă un câine. Înțelepciune sau una dintre primele chestii pe care le înveți.

Priveliștea de la Leu e genială.

Învață să scrii corect, pretty please.

Mă tot gândesc ce am învățat eu de când sunt aici.

Că e o diferență majoră față de liceu. Că ai program destul de accesibil. Că bibliografie. Că trebuie pe bune să înțelegi ca să aplici. Și niște cuvinte noi în vocabular, pe care ți-l formezi cu termeni ca segmentare, poziționare, publicuri și altele. Concepte și teorii și niște psihologie. Că nu faci atât de mult practic cum ți-ai dori. Și seminarul diferă uneori de curs. Că publicitatea e mișto și nu reprezintă doar o amărâtă de reclamă pe care să o comentezi tu când te uiți la TV.

Sunt plusuri și minusuri, ca peste tot. Nu știu ce vreau să fac concret, dar momentan sunt aici și învăț chestii care în mare parte îmi plac.

Cum a fost sesiunea? Scriam la început că vreau să mă trezesc când se termină. Totuși, n-am băut șapte cafele pe zi și nici nu am învățat noaptea. Sau așa sunt eu în contexte din astea. Chill. Mai ai și materii pe care nu le înțelegi, te mai duci la examen ca să-ți cadă fața acolo în foaie, pentru că profu’ a formulat întrebările fix ca să te încurce pe tine și subiectele sunt ceva ce nu ai mai făcut niciodată. Te mai gândești să dai un acatist sau să te duci pe la biserică să fii sigur că n-ai restanțe. Noi să fim sănătoși.

Pe bune acum. E okay.

Anunțuri

Trezește-mă când se termină sesiunea

IMG_3594

Azi a fost luni, probabil pentru mulți o zi normală în care ninge și ne uităm toți pe geam surprinși. Dar nu și pentru studenți. Nu știam clar cum e cu asta, facultatea încă e un mister pentru mine, mereu mai descoperi ceva. Dar acum am un nou motiv să mă plâng. A început SESIUNEA.

*Iar a venit perioada aia minunată în care nu mai scriu ca lumea pe blog și mă apucă nervii din cauza asta. Acum mă adun și încerc să postez un articol. Respir. Sper că după ce se termină toată asta să revin.

Nu ai cum să nu fi auzit povești horror despre sesiune și despre cum ai mult de învățat, că nu se compară cu BAC-ul, că restanțe sau că te omoară încet. Mâine am primul examen și deja simt că mi-a ajuns. Mai sunt încă PATRU. Câți copaci au murit pentru asta.

Serios acum, materia e aproximativ okay. Când ești la Publicitate înveți chestii aproape actuale și utile. Am zis aproape, pentru că mai ai și cursuri greu de înțeles unde cel mai recent reper e de prin ’90 așa. În rest, timp puțin între examene și cât de mult poți să înveți în câteva zile. Încă mă obișnuiesc cu noțiunea de bibliografie și cu faptul că îți selectezi singur informația, ceea ce teoretic e bine. Încerc să înțeleg.

Pot să mă trezesc pe 8 februarie?

Mai bei o cafea. Mai bei încă o cafea. Mai pui o poză pe Insta. Mai faci o crizuță.

img_3623.jpg

Notează-ți parolele ca să nu ajungi ca mine

anigif

Lecții de viață cu Betty. Extraordinar. Poate învață cineva ceva din asta.

Era o zi minunată de Decembrie. Genul ăla de dimineață în care te trezești cu motivație, îți faci cafea și surprinzător nu o verși pe aragaz, te uiți pe geam la iarna de aproape 10 grade și te gândești că azi va fi mișto.

Hai să facem chestii, mi-am spus luând o gură de cafea, pornind laptopul și mai dând un scroll pe Insta. Ăsta e momentul. Să scriem. Să edităm. Să fim productivitatea întruchipată. Totul frumos până am decis să îmi verific mailul. Nu că aș primi ceva important neapărat, dar așa ca chestie. Și, surpriză, n-am putut să intru. Acum, dacă analizez, de vreo lună așa nu îmi mai știam parola și mă lăsau să intru cu întrebările de securitate. Pe care, aparent, le-au scos. Dragă Yahoo, mi-nu-nat sistem de securitate ai, nu m-a ajutat cu nimic. De ce nu mi-am resetat parola cât timp încă îmi mai puteam accesa contul va rămâne un mister. Long story short, ca să demonstrez că ăla e contul meu trebuie să confirm cu o adresă de mail super veche la care nu există nicio posibilitate să ajung. Așa că adios. Majoritatea conturilor mele sunt făcute cu yahoo, la un moment dat credeam că nu voi putea intra pe blog, I miss Tumblr. În rest e okay.

Ca să fiu dumb până la capăt, constatasem că nu-mi mai știam nici parola la gmail. Să fie bine ca să nu fie rău, cum era. Asta însemna no Youtube. Și, normal, nu îmi verificasem contul cu numărul de telefon. Dar, într-un final neașteptat al zilei ăleia, nu știu dacă a fost vreun miracol festiv sau pur și simplu în creierul meu s-au aprins niște beculețe, m-am adunat și a patra variantă a mers. Genius.

Ce am învățat eu din asta? Că trebuie să-ți notezi naibii parolele alea și să nu crezi că ai memorie așa bună dacă tu uiți și ce ai făcut acum o oră. Și că viața e greu și complicat. Cam atât.

P.S: Știu, un gif făcut cu mult talent.

Am vrut să fiu gameriță, dar nu mi-a ieșit #BLPVI

 

Image result for gamer boyfriend

După revelația de duminica trecută unde am zis că trebuie să pun stop perioadei de stat ca leguma deprimată aka articolul ăsta, mi-am dat seama că trebuie să mai ies din casă și, cu toate că zona mea de confort nu prea include contextele sociale, ieri am fost la Bloggers Lan Party pentru prima dată.

Mereu mi s-a părut interesant să fii tipa aia care e ușor dură, nerdy și sexy în același timp,  care omoară creaturi cu joystick-ul în mână și atrage o mulțime de tipi. Dar eu n-am reușit să fiu așa. De ceva timp am un interes subit pentru gaming, dar e o lume necunoscută pentru mine și abia înțeleg chestiuni basic, dar să mai și încerc să joc ca să pierd din primele două minute.

Revenind, BLP a fost mișto. Cât am stat pe acolo. Am reușit să ajung fără să mă rătăcesc, m-am văzut cu vreo 3 oameni pe care îi cunoșteam, am observat comunitatea de gaming, am învățat că în PUBG e și o tigaie și mi-am reamintit ce antiscocială sunt. N-am jucat nimic, maybe one day. Și m-a remarcat mama lui Sprinkles the Pug, cel mai adorabil câine din feedul meu de pe Facebook.

Cred că mă rezum la Foc și Apă.

Guilty pleasure musical: Irina Rimes

Muzica pe care o ascult variază. Rău. În general e vorba de vibe, așa că dacă te uiți atent prin istoricul meu de la Youtube găsești de la The Neighbourhood și Arctic Monkeys (care sunt trupele mele preferate), la dubioșenii, chestii comerciale maxim sau manele în mod ironic. Știu, merit să fiu arătată cu degetul în piața publică. Acum de când m-am mutat, mi-e dor să ascult muzică proastă cu sora mea de suflet. 

Revenind.

Astăzi Irina Rimes a scos melodia asta nouă cu Killa care e genială. Deep af. Și versurile. Și clipul ăla. OMFG fangirl much. Așa că am considerat că e momentul perfect să scriu despre cum o ascult eu pe fata asta de aproape un an.

„Eu am cazut si tu m-ai strans de pe jos…”

Prima dată am descoperit-o toamna trecută cu trilogia aia, Da ce tu, Iubirea noastră mută și Haina ta, în momentele mele patetice de suferință din iubire. Și nu glumesc, le aveam pe fundal când scriam tristețe. Mint. Cred că la început cânta Visele și am găsit-o random și nu-mi plăcea deloc. Bine, mai sunt câteva piese care nu m-au atins. Wtvr.

Nu știu prea multe despre ea, vine din Republica Moldova și chiar sună bine în variantele acustice. Recunosc, e plăcerea mea vinovată. Și nu cântă aceleași trei versuri, chiar spune ceva acolo, niște poezie. Mă prinde și mă regăsesc și e mișto. Cam atât. 

Prima săptămână de facultate

page.jpg

*știu că teoretic au trecut 2, dar nu se pune că n-am prea fost

Am așteptat să-mi scriu impresiile despre noua așa-numită „cea mai frumoasă perioadă din viața ta” ca să se adune. Acum am totul o ciorbă în cap și nu știu dacă omit ceva. Oricum, sigur vor mai urma articole despre cum mă descurc aici. Până acum sunt okay.

În primul rând, îmi place orarul. Am zile în care trebuie să stau doar 2 ore sau 3 ore, ceea ce mi se pare minunat, mai ales în comparație cu liceul. Cu toate că simt că înnebunesc cu drumul, care îmi cam ia două ore dus – întors. Dar traficul bucureștean este o altă poveste. De asta am întârziat în majoritatea zilelor, noroc că profii au ajuns mai târziu decât mine.

Nu prea știam cu ce se mănâncă facultatea. Acum încep să descopăr. Mi-a luat ceva să înțeleg diferența dintre curs și seminar. Îmi plac profii de aici, cu vreo 2 excepții minore. Sunt super open-minded, nu că aș fi avut alte așteptări având în vedere domeniul, așteaptă să le pui întrebări, explică și dau exemple și au un vibe bun. Ceea ce mi se pare mie un aspect benefic este faptul că majoritatea au și alte joburi pe lângă ăsta. Nu sunt genul de figuri autoritare care să-ți impună reguli și pe care nu ai voie să le contrazici, ba din contră. În sfârșit începe lumea să te perceapă ca pe un adult. MINI ADULT. 

Îmi place să cred că înțeleg, dar până acum  a fost mai mult introducere în materii precum IP (Introducere în Publicitate)  sau IRP (Introducere în Relații Publice). Nu sunt sigură ce am de învățat pentru examene, dar nu e fizică cuantică. Și îmi place că deja trebuie să fac ceva practic și nu se bazează totul pe teorie. Ce am mai reținut? Să mă uit la știri, ceea ce nu e chiar visul meu, dar sunt conștientă că trebuie să știi și tu pe ce lume trăiești și să mă implic în proiecte/internshipuri. Și să citesc chestii creative.

Am răspuns de vreo trei ori la întrebarea „De ce ai venit aici?” și încă aștept să găsesc un răspuns. Îmi place, nu sunt sigură ce vreau să fac după, dar momentan sunt aici și mă dezvolt. Și publicitatea se leagă de multe alte domenii.

Am urcat ȘASE etaje, încep să dobândesc rezistență. Și view-ul e foarte mișto.

XOXO, Betty 

Am început facultatea cu stil. Or not

Image result for please understand that you re still young

Mi-a luat o oră să mă trezesc dimineață și abia m-am dat jos din pat pe la 9. Încă mi-e foarte somn. Nu am o stare de scris, dar mă chinui ca să știu că fac ceva. De fapt, n-am stare de nimic. Vreau să stau în pat, să se oprească totul temporar, să se pună pauză până se așază lucrurile și devin okay. Sunt atât de confuză și îmi lipsesc atât de multe și nu vreau să rănesc. Să îmi stric șansa. Nu mai știu ce simt. Sau știu și mă transform în paranoia. Sunt într-un rollercoaster și nu mă mai recunosc, nu asta e versiunea aia bună. Eroare ceva. Parcă scriu rânduri de jurnal aici. Dar cică lupți cu demonii tăi în fiecare zi. Whatever.

Ideea e că mi-a lipsit entuziasmul. Sau vreo altă trăire. Și m-am dus acolo la deschidere. Sunt la FJSC, la Publicitate. A fost interesant, destul de primitor, au avut confetti, majorete și s-a pus de vreo două ori imnul facultății. Mă abțin. Mi-a plăcut în schimb când s-a parafrazat ironic replica de ieri a Ministrului Educației cu viitorul de mâine mai bun ca ăla de azi.

Partea cea mai interesantă a zilei a fost după ce am ajuns acasă și mi-am dat seama cum m-am deplasat prin jumătate de oraș. Doar mie mi se putea întâmpla așa ceva. Asta e, viața, pot să introduc un nou trend.

Mi-am dat seama că mai am cam mult până la prima vacanță, nici nu am început ca lumea și deja nu mai vreau. Citat motivațional, pace bucurie fără bere la cutie, poate niște vin fiert.  Respir.