Interviu cu Amedeo: „când intri în energia de creație și inspirație, toate vin de la sine.”

Image may contain: 1 person, standing, on stage and night

Poate că l-ai văzut la Vocea, pe YouTube, îl cunoști personal sau îl vei descoperi acum. Eu îl știu pe Amedeo din fostul meu liceu. Bine, prea mult spus știu pentru că nu am schimbat nici două cuvinte, dar era un fel de vedetă în devenire și cânta la evenimente și am observat că are potențial.

Talentat și carismatic, funny, pozitiv și cu o voce puternică, și-a format rapid o familie de susținători în online.

În primul rând hello și mulțumesc că ai acceptat să îmi răspunzi la întrebări. Când ai început să cânți?

Bună, mulțumesc pentru oportunitate!

Am început să cânt în clasa a 9-a, acum 6 ani. Am cântat într-un proiect al liceului și de acolo a început tot.

Ghiciți cine e încă răgușit.. Anyways. 🙂 #rockabye #cleanbandit

A post shared by Amedeo (@amedeochiriac) on

Cum a fost experiența Vocea pentru tine?

Vocea României înseamna ceva special – este o atmosferă genială, o energie inspirațională, total diferită de locurile din afara studiourilor. Niciodată nu aș fi crezut că pot intra în contact cu ceva atât de unic, de interesant. Mi-a oferit prieteni, lecții și perspective.

Cine te-a îndemnat să participi?

Mama și terapeutul meu m-au îndrumat să merg, am fost destul de nesigur dacă să fac acest pas.

Care este melodia ta de suflet?

Iubesc arta. Și din moment ce există atâtea creații geniale, îmi este greu să aleg. Dar melodia care mă inspiră cel mai mult este „I was here” – Beyonce.

Cum ai reușit să îți construiești comunitatea?

Am muncit. Am început să îmi fac publică munca și să vorbesc deschis despre visul meu. Oamenii mei pur și simplu m-au urmat pentru că au avut încredere în mine. Vocea României a fost un upgrade al vieții mele, al parcursului meu și m-a ajutat să cresc.

Ce mesaj ai pentru susținătorii tăi?

Că îi ador, dar ei știu deja asta. Le mulțumesc și acum așa cum le mulțumesc mereu că au încredere în mine.

Ce proiecte ne pregătești în viitor?

Urmează câteva colaborări importante pentru YouTube, unele muzicale, altele de entertain. Abia aștept să vă arăt tot ce am pregătit, pentru că îmi investesc majoritatea timpului ca să iasă cât mai bine și să le pot face pe toate.

Ai evoluat foarte mult în ultimul an. Cum te împarți între cântat, vlog și facultate?

Este prima oară când aud această remarcă de la o persoană care nu e implicate în viața mea în mod direct. Înseamnă că evoluția mea a fost vizibilă și mă bucur de rezonanța pe care a avut-o.

Reușesc să mă împart pentru că îmi scriu un program zilnic pe care trebuie să îl bifez a doua zi.

Mi-a fost foarte greu la început, încă îmi mai este câteodată. Dar când intri în energia de creație și inspirație, toate vin de la sine. Mă lovesc deseori de situații pe care nu știu cum să le rezolv în momentul respective, urmând ca după jumătate de oră să primesc mereu răspunsul pe care îl caut –  chiar și din surse la care nu mă așteptam. Toate astea datorită faptului că rămân conectat la energie pozitivă.

 

Urmăriți-l și pe:

Instagram

Youtube

Facebook

Anunțuri

Interviu de zâne cu Andreea Verde

10258732_10153645137430999_6471824927394125638_n

Cu părul ei care te duce cu gândul la Elsa și cu zâmbetul de copil, parcă ar fi un personal de basm, nu o locuitoare a Bucureștiului aglomerat al secolului XXI. Scrie.  Citește și tu articolul despre Oamenii-sincron. Cântă, link mai jos. Inspiră. Are o imagine unică, idilică, provenind parcă dintr-o lume în care problemele autohtone dispar și se transformă în culori, zâne, sirene și praf magic.

Andreea Lupescu, pe numele ei real, mi-a răspuns la o serie de întrebări.

1. Pentru început, hei și mulțumesc că mi-ai acceptat propunerea. De ce Verde și nu Roz sau altă culoare?

Ochii. The eyes, Chico. They never lie. Adică, dacă aveam ochii căprui, rămâneam șatenă.

2. Știu că ți-ai vopsit prima oară părul prin liceu. Cum te-ai hotărât și care au fost reacțiile celor din jur?

Sfântul Andrei. Mini-depresie. Hai că nu o să mă exmatriculeze de ziua mea, nu? And then, it’s history.

3. Când ți-ai descoperit pasiunea pentru muzică? Dar cea pentru scris?

Cam în același timp. Pe la grădiniță cântam la un penar cu note muzicale și inventam povești pentru colegii mei.

12657929_10153925589744803_2971274566004118532_o

4. Vorbește-mi puțin despre prietenia ta cu Andreea Retinschi, păreți destul de goals în online.

Păi cred că pozele vorbesc de la sine. Și nu postăm pe cât de des ne vedem.

Nu mă pune acum să povestesc, că nu mă mai opresc până mâine și am deadline-uri. E magie. Pură. Plus ceva telepatie. Și japjap critică contructivă reciprocă.

5. O amintire din facultate și care a fost senzația atunci când ai devenit profa unui seminar?

Amintirea mea cea mai de preț din facultate este ancheta pe care am făcut-o în legătură cu pistele de biciclete din București. Am descoperit că cele 3 firme care câștigaseră licitația aparțineau, de fapt, aceleiași familii. A fost preluată apoi de presă. A ieșit niște haos.

Am avut-o seminaristă pe Oana Dan. Din respect și admirație pentru modul în care ne învăța chestii extrem de utile, mi-am dorit să pot face și eu același lucru pentru „ăia mai mici”. După ce am trecut prin mai multe joburi și am acumulat ceva povești, am devenit profă de Mass Media, Relații Publice și Gestiunea Crizei.

6. Având în vedere că poți fi considerată un influencer, ce încerci să le transmiți oamenilor?

Nununununununu, nu mai zice „influencer”, te rog.

Nu vreau să transmit absolut nimic. Vreau, cel mult, să inspir.

13909170_10154228724700999_8039639787397555616_o

7. Ce i-ai spune versiunii tale din liceu?

Aș întreba-o „Cum naiba ai făcut treaba aia cu trăiește fiecare zi ca și când ar fi ultima și de ce nu mai funcționează acum?”

Și i-aș mulțumi că a-nceput să se uite la filme de Antonioni și Godard.

8. Se apropie Crăciunul: Grinch sau Elf?

Nici nu mai știu. „Închisăînstudiocompunând”

12604837_10153726724785999_6119528244219006509_o

9. Poți să ne dezvălui ceva din planurile tale pe 2017?

Albumul meu. Paris, Copenhaga, Sankt Petersburg și, poate, New York.

Urmăriți-o pe Verde și pe Facebook și Instagram ca să mai vedeți ce lucruri frumoase face.

Interviu lingvistic cu Alt DEX

1918799_1702074310012927_525009035713244872_n

Alt Dex este o pagină de Facebook destul de cunoscută care încearcă să  îmbogățească vocabularul limbii române într-un mod funny, prin „Cuvinte inventate care ar trebui să fie în dicționar.” Și mai zice lumea că rețelele de socializare au doar efecte negative… Am vrut să aflu de unde a pornit toată treaba genială, așa că mai jos sunt răspunsurile la câteva întrebări.

1. Cum a luat naștere conceptul paginii?

Acum vreo câțiva ani, pe vremea când era o rubrică pe un site pe care-l țineam la momentul respectiv, lejereanu.ro. Ni s-a părut la fel de amuzant ca acum să inventam cuvinte de care e neapărat nevoie in limbă. Sau nu.

2. Cui i se atribuie meritele pentru inovație?

Cei doi co-autori vor să-și păstreze pe cât posibil anonimatul, așa că le spunem doar Cristinel și Cornel, parteneri împotriva crimei vocabularistice.

3. Ce măsuri credeți că ar trebui să se ia pentru oamenii care nu vorbesc română corect? (pentru că, sincer, cred că toți ne-am săturat)

Ar trebui torturați în piața publică. De exemplu, să li se pună la volum maxim în boxe cuvintele pronunțate corect. Asta doar pentru început.

4. Având în vedere feedback-ul pozitiv primit, aveți de când să duceți proiectul la un alt nivel?

Vrem să scoatem un mini-dicționar tipărit la un moment dat. N-ar fi rau deloc.

5. Așa, pe final: o denumire pentru persoana care își ignoră problemele dormind.

SNUZAȘ sau SFORĂU.

Dacă nu i-ați urmărit până acum, ar cam trebui să. AICI Eu le mulțumes că au acceptat să stăm de vorbă și le urez succes în continuare, pentru că oamenii ăștia chiar fac o treabă bună.

 

Interviu rimat cu băicoi-artparasites

12733430_1268872406461919_1526877842676006235_n

O pagină cu un nume sonor pe Facebook, care atrage garantat atenția, „băicoi-artparasites reprezintă un manifest, o stare de spirit. prezentăm arta care ne schimbă modul de a trăi, iubi și a simți. arta oamenilor frumoși.” (autocaracterizare). Nu cred că ai cum să nu fi auzit de ea. Dacă, totuși, faci parte din categoria celor care nu au dat în news-feed de creațiile lor, intră neapărat AICI. Condiția interviului a fost reprezentată de o idee genială. Să adresez fiecare întrebare sub forma unor versuri care să rimeze. Challenge accepted. Concluzia: NU mă pricep la rime, parcă sunt un copil de clasa a treia. Dar am aflat inside-uri pe care să vi le arăt.

1.Cine e-n spatele acestei pagini 

  De-o originalitate fără margini?

Suntem 3 tineri antreprenori, care încearcă să contruiască un business: mai exact, o editură. Cătălin, Theodor și Potop suntem, ne pare bine să ne cunoașteți!

2.  Cum ați ales acest nume

     Provenit dintr-o „altă” lume?

Datorită faptului că suntem din Băicoi, Prahova și a faptului că suntem: un marketing specialist, un copywriter și un designer grafic ne-am hotărât să ne spunem ARTPARASITES. Este evident și un omagiu adus paginii noastre preferate de Facebook: berlin – artparasites.

3. Ce a declanșat scânteia

   Și v-ați publicat ideea?

Am realizat într-o zi că lumea nu mai iubește poezia, și că totul este pe Facebook, totul este digital. Ne-am spus: HEI, ȘI POEZIA POATE ȚINE PASUL! Și am mizat corect, să știi. Avem o mulțime de fani care ne susțin. Această pagină va deveni în 2 ani pagina oficială a editurii ARTA|BAICOI. Până atunci mai avem  de construit  afacerea, și evident de a ne face cunoscuți!

Lucru cu care ne ajuți și tu, și îți mulțumim pentru asta 🙂

4. Când și unde găsiți inspirație

   Pentru versuri care să trezească o revelație?

Suntem foarte diferiți, dar toți iubim poezia și arta în general. Totuși, din această cauză fiecare își trage seva creativă din alte surse. Cătălin citește foarte mult,  iar când are timp merge cu bicicleta sau pe jos în jurul orașului pe drumuri prăfuite. Are tot timpul un carnețel unde-și notează câte un gând sau un vers.

Theodor este cunoscut ca micul golan al grupului: tot timpul are o altă prietenă la braț, și el scrie cel mai mult despre iubire și relații.

Potop este cel activ, este activist. El face graffittiuri prin oraș și protestează pentru legalizarea drogului. Potop găsește inspirația în luptă, în mulțime. Putem spune că este cel mai urban dintre noi.

5. Ce mesaj aveți pentru cititori

   Și cum credeți că va decurge proiectul în anii următori?

Pregătiți-vă de mai mult! Dragi prieteni, proiectul nostru se va dezvolta și extinde. Dacă totul merge conform planului ne vom auzi în multe surse și locuri.

Editura ARTA|BAICOI va pune mica localitate pe hartă. Avem deja susținere uriașă și nu cred că vom întâmpina probleme. Și dacă cumva ele vor exista, suntem trei băieți ”coioși” care nu vor lăsa nimic să-i oprească. Să punem Băicoiul pe hartă!

 

Eu le mulțumesc pentru răspunsuri și îi felicit pentru inițiativă, deoarece încă mai există o speranță ca arta să fie apreciată. Să îi urmăriți și voi! Merită. ^_^

 

Interviu cu un fotograf

12833464_569925073169236_479117143_n

Despre proiectul lui Alex, Cu lumea-n cap prin Călărași, am aflat de pe Facebook și am fost impresionată de ideea că cineva are dorința să arate o altă față a comunității în care trăiește. Așa că m-am gândit să aflu ce se ascunde în spatele pozelor idilice și i-am luat un interviu.

1. Cum şi când ţi-ai descoperit pasiunea pentru fotografie?

Mi-am descoperit pasiunea pentru fotografie în facultate. Aveam un curs foarte interesant de fotografie. La examen am avut de realizat 10 fotografii pe diferite teme.

2. Povesteşte puţin despre cum a luat naştere proiectul Cu lumea-n cap prin Călăraşi.

Am început proiectul în octombrie 2014. Îmi place să văd partea frumoasă a oraşului. Tot vedeam persoane nemulţumite de cum arată oraşul. Aparatul îl aveam, idei de poze aveam, mai aveam de ales un nume. Şi m-am tot gândit. Trebuia să fie ceva amuzant, dar totodată serios. Împreună cu prietena mea am găsit acest nume Cu lumea-n cap prin Călăraşi.

10622040_569925136502563_1284324222_n

3. Ţi se pare subapreciată arta fotografică în Romania, având în vedere că nu mulţi pot trăi din asta, sau consideri că este doar o chestiune de timp şi efort?

Fotografia este printre puţinele job-uri care nu se pot face decât cu pasiune. În România este destul de greu să trăieşti doar din fotografie. Dar prin muncă poţi ajunge la rezultatele dorite.

4. Care a fost feed-back-ul primit la început?

Feedback-ul primit la început a fost unul negativ. Nu reuşeam la început să desprind oamenii de idea lor. Că acest oraş este unul pierdut, lipsit de vlagă. Sau că m-am găsit şi eu să le arăt lor partea frumoasă a oraşului de parcă ei nu o văd. Dar uşor, uşor au început să vadă  şi părţile frumoase. Acum primesc mesaje de multumire de la cei plecati in străinătate.

12822084_569925129835897_1987276644_n

5. Sfaturi pentru noii fotografi amatori….

Consider că şi eu sunt amator. Mai am multe, foarte multe de învăţat, de descoperit. Dar sfatul meu pentru cei care sunt la început este să nu se lase de ceea ce îşi doresc să facă. Mereu cu optimism şi să nu ascultate gândurile negative. Oameni nemulţumiţi găseşti la tot pasul.

12809862_569925126502564_1535717061_o

6. Cum decurge o zi din viaţa unui fotograf, pe plan profesional vorbind? Adică alegi random un moment în care să imortalizezi ceva sau aştepţi ca inspiraţia să te lovească?

Alergând de colo-colo pentru a descoperi subiecte noi de fotografiat. De cele mai multe ori ştiu ce am de fotografiat. Poate sună ciudat, dar urmăresc starea vremii. Pe urmă stabilesc locaţia cu o zi sau două înainte. Dar mai sunt momente când aştept un apus, iar în 5 minute cerul este acoperit de nori.

12804393_569925139835896_88504441_n

7. Dacă ai putea să fotografiezi un singur loc pentru tot restul vieţii (cu toate că probabil ai utiliza toate cadrele posibile, dar ipotetic vorbind) care ar fi acela?

Îmi place foarte mult muntele. Cred că este o sursă inepuizabilă.

12804016_569925133169230_1726656697_n

8. Cine te inspira din acest punct de vedere, care îţi sunt modelele?

Cred că fotografii romani sunt foarte talentaţi. Sunt câţiva pe care îi urmăresc mereu şi încerc să „fur “ce este mai bun. Îmi plac fotografiile realizate de Sorin Onisor, Dan Mihai Bălănescu, Octav Drăgan şi mulţi alţii.

9. Care este fotografia preferată pe care ai făcut-o de-a lungul timpului?

Nu am o fotografie preferată. Toate îmi sunt dragi. Fiecare fotografie are câte o amintire.

12804565_569925119835898_1173974569_n

10. Cum te simţi acum că ai ajuns destul de cunoscut şi ţi-ai dus hobby-ul la un alt nivel?

Mă simt ca orice tânăr care doreşte să realizeze şi să schimbe ceva.

 

„Pe drumul poeziei te așteaptă multe surprize”- Interviu cu Raluca Neagu

12170662_1064294773610649_1963092121_n

I-am adresat câteva întrebări Ralucăi Neagu, o tânără poetă despre care am aflat de la un eveniment. Am fost impresionată şi sensibilizată de scrierile sale. În plus, sunt mândră că această artă încă mai este privită cu ochi buni de societatea contemporană.

1. Când ai luat pentru prima dată contact cu poezia?

 Cu poezia am luat contact destul de timpuriu. Încă din clasele mici, având memorie bună, primeam pentru serbările de final de an cele mai lungi poezii pe care le intonam cât de bine puteam, doar că nu înțelegeam mare lucru din conținutul lor. Abia prin clasa a IX-a când am încercat să scriu ceva am reușit să simt poezia.

2.Poetul preferat este…

Nu pot să aleg un singur nume. Citesc cu plăcere de la autori contemporani la Nichita, Blaga, Caraion, Angela Marinescu sau Paul Celan. În prezent obsesia mea poetică este Virgil Mazilescu.

3. Ai vreo mantră, nişte cuvinte după care încerci să îţi ghidezi existenţa?

Nu, nu am. Îmi ghidez viața în funcție de construcția mea interioară, de ceea ce îmi spun conștiința, rațiunea și sufletul să fac.

4. Ce părere ai despre “legea nescrisă” conform careia oamenii scriu de obicei cand sunt trişti, pentru a se vindeca. Cat de mult ai simţit-o pe pielea ta?

Oamenii scriu de obicei când sunt triști pentru că este o bună modalitate de descătușare emoțională și totodată acest plus de emoție (fie ea negativă) îmbogățește creația. Scrisul este vindecare, psihologia argumentează prin diverse studii că tristețea dintre toate emoțiile este cea mai fecundă pentru creație și că terapia prin scris dă rezultate în cazul multor tulburări ca depresie, nevroză chiar traumă sau boală incurabilă. Eu am scris cel mai mult și cel mai bine atunci când înotam pe ape tulburi.

5. Dacă ar fi să le oferi un sfat adolescenţilor societăţii contemporane, care ar fi acela?

Lor le-aș da mai multe imbolduri: să creadă în puterea lor de a găsi un drum, să se descotorosească de influențe și de modele contaminate de prostie, să fie curioși, entuziaști și altruiști.

6. Cum ai ajuns să îti publici volumul de debut, „unde se termină lumina”? Povesteşte putin despre călătoria asta, de la a avea un hobby până la a-ţi vedea dorinţele materializându-se.

Cartea a apărut dupa 5 ani de scris. Am scris poezie în vers clasic 2 ani și jumătate și m-am regăsit în poezia fără rimă pentru că așa au funcționat lucrurile pentru mine. După ce am început cu site-urile literare pe care publicam texte, am trecut la a prezenta poezia mea în fața publicului, am construit un cerc literar la Călărași pentru a sprijini tinerii din orașul meu și am devenit co-organizatorul unui eveniment literare bucureștean, Serile Literare Vocativ. În tot acest timp, am trimis diverselor concursuri. Am ajuns printre cei 5 finaliști la concursul de debut Traian T. Coșovei și m-am întristat pentru că nu am reușit să iau premiul cel mare- adică publicarea unui manuscris la editura Tracus Arte. Însă, cum textele au fost bune anul acesta, editura a suplimentat cu încă un premiu de debut, iar juriul a decis ca eu să fiu aceea. Volumul „unde se termină lumina”a fost un vis în care nu credeam. Îmi doream foarte mult, speram dar aveam îndoielile mele. Pe drumul poeziei te așteaptă multe surprize, cartea mea a fost o surpriză pentru mine și parcă nici acum nu îmi vine să cred. Când am ajuns la editură și am mângâiat coperta îmi venea foarte tare să plâng, iar editorul meu, Teodor Dună, m-a sfătuit să nu îmi ascund lacrimile și să plâng măcar în drum spre casă. Așa își sărbătoresc poeții venirea unui volum.

7. Recomandă o carte şi o melodie.

Herta Muller- Animalul inimii și o melodie: Bat for lashes- Laura.

8. Ştiu că studiezi la Facultatea De Psihologie. De ce ai ales acest drum şi cât de mult se leagă de ceea ce îţi place să faci?

Am ales psihologia prin clasa a XI-a și mi-am dorit foarte mult sa ajung la facultatatea asta pentru că mă intriga ideea de a cunoaște oamenii și îmi doream să joc rolul salvatorului. Acum, îmi doresc să devin terapeut și să sprijin oamenii pe drumul devenirii și creșterii personale. Poezia este o modalitate de introspecție, o autoterapie. Așa se leagă cele două.

9. Ce planuri de viitor ţi-ai stabilit?

Cum spuneam, vreau o formare în psihoterapie rogersiană, vreau să am propriul cabinet și între timp poate învăț principiile terapiei prin poezie și le aplic pacienților mei. Îmbin pasiunea cu profesia.

10. Prezintă-ne poemul tau de suflet.

Un poem de dragoste pentru o toamnă tulburător de frumoasă:

așa să fie

am desenat un x în piept
acolo să vină dragostea cu un pistol (de cine ştie unde)
şi să tragă cum numai dragostea poate.
n-o să mor.
să-mi tai părul dragoste, vor creşte suviţe verzi
o să spun iar că sunt brad
-la o aruncătură de pas aşteaptă raiul-
în noapte cineva are beţe de chibrit
ard toate stelele şi eu am mâinile
tot
mai reci.

dragoste să mă arunci în gol
jur că nu-mi îndoi genunchii
să-mi torni arsenic în cafea
te rog înţeapă-mă şi va curge din coaste doar lapte
nu mai am nimic de pierdut. sunt vie şi
minciunile mă leagănă atât de frumos
dragoste muşcă-mă de deget

taie puţină carne, hrăneşte hienele care se strâng în jurul patului
şi cântă.

levitez
sunt toată dor.
dragoste, rupe-mi oasele dacă ţi-e cu putinţă
să n-apuc soarele întins leneş pe blocuri
amin.

Puteţi comanda volumul ei de debut aici.

Interviu cu un blogger

1383568_706508299432996_6188953809308011190_n

Am stat puţin de vorbă cu Ana-Maria Gheorghe, blogger la „Modă, pe bune?”, un om frumos care mă inspiră. De ce? Pentru că este diferită, pentru că este sinceră, pentru că spune ceea ce vrea fără să-i fie teamă… „Eu sunt Ana şi sunt nesimţită. Sunt un om normal.”

1. Cum şi când ţi-ai dat seama că vrei să scrii?

„Cred că aveam opt ani. Îi scriam mamei poezii pe şerveţele. Apoi, mama mi-a trimis poeziile la diverse reviste, în unele au fost chiar publicate. Am vrut să fiu scriitoare pe la 10 ani, dar am ştiut clar că bani din treaba asta nu se fac. Să ştii că nu mi-am abandonat visul şi anul asta scot o carte. Sper.”

2. De ce „Modă, pe bune?”

„Modă, pe bune?”, pentru că uneori moda mă ia prin surprindere într-un mod neplăcut şi de aici şi tot conceptul blogului. Ce pot să zic, nu am vrut să fiu gloss glamorous. Am vrut să fiu eu.”

3. O zi din viaţa Anei…

„O zi din viaţa Anei… Aici deja e mult de spus, dar o să îţi fac un rezumat. Mă trezesc la 7 jumate, mă aranjez şi mă îndrept spre muncă. Pe drum mă enervez ca naiba, pentru că nu îmi place aglomeraţia, pentru că abia pot să citesc, pentru că majoritatea sunt idioţi şi se împing în tine fără motiv. Ajung la muncă şi ca să îmi pun sucurile creative în mişcare mă uit pe toate site-urile tâmpite care-mi gâdilă creativitatea: mashable, stumbleupon, tumblr, buzzfeed, elite daily etc. În pauzele de la brainstorming, stors idei şi scris, mai şi scriu beletristică şi pentru blog. Deci, o zi din viaţă mea e mai mult lipită de tastatură. Scriu, scriu, scriu. Seară ajung acasă şi mă uit la filme dubioase cu prietenul meu, sau ne jucăm pe Xbox. Cam aşa e viaţa mea.”

4. Având în vedere că ai tatuaje, par colorat şi un stil vestimentar ieşit din comun, probabil că ai întâlnit destui oameni care să te privească ciudat. Ai vreo amintire amuzantă legată de asta?

„Băi, da. Eram la Universitate, stăteam la TNB, pe scări şi a venit o tipă la mine şi m-a pocnit în faţă, pentru că eram o dubioasă. Cred că aveam 16-17 ani. Am prins o ura destul de mare pe ignoranţă şi mă enervează foarte tare orice reacţie ignorantă la stilul meu. De obicei, răspund sarcastic la orice provocare.”

5. Ce sfat le poţi da adolescentelor de astăzi?

„Cel mai bun sfat: cărţile sunt cele mai bune prietene ale tale. Serios, o să te trezeşti la 25 de ani şi n-o să fii decât o altă faţă frumuşica fără hobby-uri şi fără skills. Prietenii nu merită efortul. Un grup de prieteni e mai nociv pentru tine decât o carte. Alege câţiva şi pe restul ţine-i departe. Şi, poate că totuşi şcoală nu e de neglijat. Ah, şi! ŞI! Şi dacă vrei să fii artist de orice fel, ignoră toate gurile tâmpite care zic că o să mori de foame, pe-o banca, în Cişmigiu. Munceşte şi arta o să te răsplătească la un moment dat. Răbdare! Ultimul sfat! Promit. De ce naiba ţineţi neapărat să arătaţi la 16 ca la 25? Va grăbiţi prea tare să fiţi femei.”

1455138_548226031927891_1805717297_n

Iniţial, nu mi-a venit să cred că voi discuta cu ea, şi eram total uimită că mi-a acceptat propunerea. Mă bucur că am reuşit să aflu câteva informaţii de la un astfel de om. 😀

PS: Dacă nu i-aţi vizitat până acum blogul, aruncaţi imediat un ochi pe el! Nu veţi regreta. http://www.modapebune.ro