Ce fac cu viața mea sau crizele despre viitor

15538347_2191799667712797_5104024501889269760_n

Săptămâna trecută am avut o fază de confuzie totală. Și asta n-ar fi nimic ieșit din comun, dacă n-ar fi vizat ceva serios ca viitorul meu și ce vreau să fac cu viața mea mai departe. Mă enervează destul de mult ideea că trebuie să iei o decizie importantă și se pune presiune pe tine și poate chiar nu ești sigur care e răspunsul la întrebarea pe jumătate cretină „Unde te vezi peste 10 ani?” Eu abia mă văd pese o lună maxim. Și e aiurea din moment ce până de curând trebuia să cerem permisiune pentru cele mai mici chestii. Adică mi se pare și mie normal să pregătești omul ăla să devină adult, nu să ai niște aștepări ideale dintr-o dată. În fine.

Ideea e că dacă m-ai fi întrebat acum fix un an la ce facultate mă duc, ți-aș fi spus clar că Jurnalism. Și am ținut-o așa până prin toamnă, când s-a gândit creierașul meu minunat că parcă e ceva prea minimalist, că aș putea să fac ceva deosebit. Proastă decizie, dar mă vedeam eu pe Criminalistică, Psihologie sau Sociologie. Că mă și pricep, clar. Și m-am stresat ca fraiera și ajunsesem la concluzia că voiam doar să stau în pat la seriale. Sau să fiu supererou, nu știu clar ce aș fi salvat. Oricum, aspirațiile mele poate că sunt puțin cam mari, având în vedere că vreau să-mi las amprenta asupra lumii ăsteia.

După ce am avut câteva discuții cu niște oameni, am făcut vreo 5 teste inutile de carieră și am analizat puțin situația, am ajus la concluzia că scrisul e prima mea iubire. Și că mereu mi-am zis să merg pe ceea ce simt, să fac ce-mi place. Așa că pot să studiez și alte domenii și să revoluționez chestii și dacă mă duc la Jurnalism. Hey, eu sunt Betty și îmi place să scriu. Nu vreau să îmi omor partea creativă. Și, totuși, am suflet de artist. Ce clișeu.

Încă n-am un plan clar de după facultate, dar măcar e un început. Un clip nou pe tema asta, după 2 săptămâni de absență.

Rap pentru BAC sau cea mai bună idee recentă

*Scurt articol ușor atipic în care îmi prezint entuziasmul

Mi se pare genial. Absoult genial. În sfârșit cineva a combinat materia multă și ciudată cu muzică. Adică ceva pentru noi, elevii secolului XXI, pe care nu-i mai impresionează omorurile cu sapa și certurile pentru pământ. Mi se pare revoluționar. Cea mai bună idee pe care ar fi putut să o aibă cineva legat de asta. Dați-i un premiu lui Psihotrop, vă rog eu. Oricum, presimt că o să devină fenomen sau ceva. Și că o să crească promovabilitatea la BAC.

Bravo, se mai întâmplă și chestii bune. Păcat că nu m-am gândit și eu să-mi structurez comentariile așa, dar nu mă pricep.

Pe bune acum, raportat la societate contemporană, e un mare pas înainte. Metodele de predare deja sunt plictisitoare și să încerci cu disperare să înțelegi ce se întâmplă într-o mulțime de opere diferite e destul de greu. Și asta vine din perspectiva unei persoane care mai are vreo 3 luni până la marele examen care cică îți dictează viața.

Aștept și restul. Tu ascultă aici:

 

PACE.

Vlog dubios numero 21

capture-20170315-121214

După clipul tristuț de săptămâna trecută, am revenit cu ceva mai funny. Și am ajuns la constatarea că viața mea chiar e interesantă și că sunt mișto. Eu și sora mea de suflet, într-o minunată dimineață de marți. N-ai cum să te plictisești cu noi. Zici că suntem într-un film. O comedie romantică. Plus puțină dramă. Că așa trebuie să fie.

Serios acum, nu știu dacă îi pasă cuiva despre cum fac eu cafea aici sau ce îmi mai debitează creierașul, dar m-am distrat. Și sunt naturală și nu forțez nimic.

Cine n-ar vrea o tipă care face cafea, sandvișuri și e amuzantă? Jokes on you I’m awesome.

Narcisism puțin.

Articolul ăsta e ca să-mi promovez vlogul, așa că nu spun prea multe. E cu vibe-uri pozitive. Ai grijă de tine, hidratează-te, respiră, d-astea. Pace. Kissez. Love. Mulțumesc că mă citești sau că te uiți la clip. Happy Wednesday.

Interviu de zâne cu Andreea Verde

10258732_10153645137430999_6471824927394125638_n

Cu părul ei care te duce cu gândul la Elsa și cu zâmbetul de copil, parcă ar fi un personal de basm, nu o locuitoare a Bucureștiului aglomerat al secolului XXI. Scrie.  Citește și tu articolul despre Oamenii-sincron. Cântă, link mai jos. Inspiră. Are o imagine unică, idilică, provenind parcă dintr-o lume în care problemele autohtone dispar și se transformă în culori, zâne, sirene și praf magic.

Andreea Lupescu, pe numele ei real, mi-a răspuns la o serie de întrebări.

1. Pentru început, hei și mulțumesc că mi-ai acceptat propunerea. De ce Verde și nu Roz sau altă culoare?

Ochii. The eyes, Chico. They never lie. Adică, dacă aveam ochii căprui, rămâneam șatenă.

2. Știu că ți-ai vopsit prima oară părul prin liceu. Cum te-ai hotărât și care au fost reacțiile celor din jur?

Sfântul Andrei. Mini-depresie. Hai că nu o să mă exmatriculeze de ziua mea, nu? And then, it’s history.

3. Când ți-ai descoperit pasiunea pentru muzică? Dar cea pentru scris?

Cam în același timp. Pe la grădiniță cântam la un penar cu note muzicale și inventam povești pentru colegii mei.

12657929_10153925589744803_2971274566004118532_o

4. Vorbește-mi puțin despre prietenia ta cu Andreea Retinschi, păreți destul de goals în online.

Păi cred că pozele vorbesc de la sine. Și nu postăm pe cât de des ne vedem.

Nu mă pune acum să povestesc, că nu mă mai opresc până mâine și am deadline-uri. E magie. Pură. Plus ceva telepatie. Și japjap critică contructivă reciprocă.

5. O amintire din facultate și care a fost senzația atunci când ai devenit profa unui seminar?

Amintirea mea cea mai de preț din facultate este ancheta pe care am făcut-o în legătură cu pistele de biciclete din București. Am descoperit că cele 3 firme care câștigaseră licitația aparțineau, de fapt, aceleiași familii. A fost preluată apoi de presă. A ieșit niște haos.

Am avut-o seminaristă pe Oana Dan. Din respect și admirație pentru modul în care ne învăța chestii extrem de utile, mi-am dorit să pot face și eu același lucru pentru „ăia mai mici”. După ce am trecut prin mai multe joburi și am acumulat ceva povești, am devenit profă de Mass Media, Relații Publice și Gestiunea Crizei.

6. Având în vedere că poți fi considerată un influencer, ce încerci să le transmiți oamenilor?

Nununununununu, nu mai zice „influencer”, te rog.

Nu vreau să transmit absolut nimic. Vreau, cel mult, să inspir.

13909170_10154228724700999_8039639787397555616_o

7. Ce i-ai spune versiunii tale din liceu?

Aș întreba-o „Cum naiba ai făcut treaba aia cu trăiește fiecare zi ca și când ar fi ultima și de ce nu mai funcționează acum?”

Și i-aș mulțumi că a-nceput să se uite la filme de Antonioni și Godard.

8. Se apropie Crăciunul: Grinch sau Elf?

Nici nu mai știu. „Închisăînstudiocompunând”

12604837_10153726724785999_6119528244219006509_o

9. Poți să ne dezvălui ceva din planurile tale pe 2017?

Albumul meu. Paris, Copenhaga, Sankt Petersburg și, poate, New York.

Urmăriți-o pe Verde și pe Facebook și Instagram ca să mai vedeți ce lucruri frumoase face.

Interviu lingvistic cu Alt DEX

1918799_1702074310012927_525009035713244872_n

Alt Dex este o pagină de Facebook destul de cunoscută care încearcă să  îmbogățească vocabularul limbii române într-un mod funny, prin „Cuvinte inventate care ar trebui să fie în dicționar.” Și mai zice lumea că rețelele de socializare au doar efecte negative… Am vrut să aflu de unde a pornit toată treaba genială, așa că mai jos sunt răspunsurile la câteva întrebări.

1. Cum a luat naștere conceptul paginii?

Acum vreo câțiva ani, pe vremea când era o rubrică pe un site pe care-l țineam la momentul respectiv, lejereanu.ro. Ni s-a părut la fel de amuzant ca acum să inventam cuvinte de care e neapărat nevoie in limbă. Sau nu.

2. Cui i se atribuie meritele pentru inovație?

Cei doi co-autori vor să-și păstreze pe cât posibil anonimatul, așa că le spunem doar Cristinel și Cornel, parteneri împotriva crimei vocabularistice.

3. Ce măsuri credeți că ar trebui să se ia pentru oamenii care nu vorbesc română corect? (pentru că, sincer, cred că toți ne-am săturat)

Ar trebui torturați în piața publică. De exemplu, să li se pună la volum maxim în boxe cuvintele pronunțate corect. Asta doar pentru început.

4. Având în vedere feedback-ul pozitiv primit, aveți de când să duceți proiectul la un alt nivel?

Vrem să scoatem un mini-dicționar tipărit la un moment dat. N-ar fi rau deloc.

5. Așa, pe final: o denumire pentru persoana care își ignoră problemele dormind.

SNUZAȘ sau SFORĂU.

Dacă nu i-ați urmărit până acum, ar cam trebui să. AICI Eu le mulțumes că au acceptat să stăm de vorbă și le urez succes în continuare, pentru că oamenii ăștia chiar fac o treabă bună.

 

Interviu rimat cu băicoi-artparasites

12733430_1268872406461919_1526877842676006235_n

O pagină cu un nume sonor pe Facebook, care atrage garantat atenția, „băicoi-artparasites reprezintă un manifest, o stare de spirit. prezentăm arta care ne schimbă modul de a trăi, iubi și a simți. arta oamenilor frumoși.” (autocaracterizare). Nu cred că ai cum să nu fi auzit de ea. Dacă, totuși, faci parte din categoria celor care nu au dat în news-feed de creațiile lor, intră neapărat AICI. Condiția interviului a fost reprezentată de o idee genială. Să adresez fiecare întrebare sub forma unor versuri care să rimeze. Challenge accepted. Concluzia: NU mă pricep la rime, parcă sunt un copil de clasa a treia. Dar am aflat inside-uri pe care să vi le arăt.

1.Cine e-n spatele acestei pagini 

  De-o originalitate fără margini?

Suntem 3 tineri antreprenori, care încearcă să contruiască un business: mai exact, o editură. Cătălin, Theodor și Potop suntem, ne pare bine să ne cunoașteți!

2.  Cum ați ales acest nume

     Provenit dintr-o „altă” lume?

Datorită faptului că suntem din Băicoi, Prahova și a faptului că suntem: un marketing specialist, un copywriter și un designer grafic ne-am hotărât să ne spunem ARTPARASITES. Este evident și un omagiu adus paginii noastre preferate de Facebook: berlin – artparasites.

3. Ce a declanșat scânteia

   Și v-ați publicat ideea?

Am realizat într-o zi că lumea nu mai iubește poezia, și că totul este pe Facebook, totul este digital. Ne-am spus: HEI, ȘI POEZIA POATE ȚINE PASUL! Și am mizat corect, să știi. Avem o mulțime de fani care ne susțin. Această pagină va deveni în 2 ani pagina oficială a editurii ARTA|BAICOI. Până atunci mai avem  de construit  afacerea, și evident de a ne face cunoscuți!

Lucru cu care ne ajuți și tu, și îți mulțumim pentru asta 🙂

4. Când și unde găsiți inspirație

   Pentru versuri care să trezească o revelație?

Suntem foarte diferiți, dar toți iubim poezia și arta în general. Totuși, din această cauză fiecare își trage seva creativă din alte surse. Cătălin citește foarte mult,  iar când are timp merge cu bicicleta sau pe jos în jurul orașului pe drumuri prăfuite. Are tot timpul un carnețel unde-și notează câte un gând sau un vers.

Theodor este cunoscut ca micul golan al grupului: tot timpul are o altă prietenă la braț, și el scrie cel mai mult despre iubire și relații.

Potop este cel activ, este activist. El face graffittiuri prin oraș și protestează pentru legalizarea drogului. Potop găsește inspirația în luptă, în mulțime. Putem spune că este cel mai urban dintre noi.

5. Ce mesaj aveți pentru cititori

   Și cum credeți că va decurge proiectul în anii următori?

Pregătiți-vă de mai mult! Dragi prieteni, proiectul nostru se va dezvolta și extinde. Dacă totul merge conform planului ne vom auzi în multe surse și locuri.

Editura ARTA|BAICOI va pune mica localitate pe hartă. Avem deja susținere uriașă și nu cred că vom întâmpina probleme. Și dacă cumva ele vor exista, suntem trei băieți ”coioși” care nu vor lăsa nimic să-i oprească. Să punem Băicoiul pe hartă!

 

Eu le mulțumesc pentru răspunsuri și îi felicit pentru inițiativă, deoarece încă mai există o speranță ca arta să fie apreciată. Să îi urmăriți și voi! Merită. ^_^

 

Interviu cu un fotograf

12833464_569925073169236_479117143_n

Despre proiectul lui Alex, Cu lumea-n cap prin Călărași, am aflat de pe Facebook și am fost impresionată de ideea că cineva are dorința să arate o altă față a comunității în care trăiește. Așa că m-am gândit să aflu ce se ascunde în spatele pozelor idilice și i-am luat un interviu.

1. Cum şi când ţi-ai descoperit pasiunea pentru fotografie?

Mi-am descoperit pasiunea pentru fotografie în facultate. Aveam un curs foarte interesant de fotografie. La examen am avut de realizat 10 fotografii pe diferite teme.

2. Povesteşte puţin despre cum a luat naştere proiectul Cu lumea-n cap prin Călăraşi.

Am început proiectul în octombrie 2014. Îmi place să văd partea frumoasă a oraşului. Tot vedeam persoane nemulţumite de cum arată oraşul. Aparatul îl aveam, idei de poze aveam, mai aveam de ales un nume. Şi m-am tot gândit. Trebuia să fie ceva amuzant, dar totodată serios. Împreună cu prietena mea am găsit acest nume Cu lumea-n cap prin Călăraşi.

10622040_569925136502563_1284324222_n

3. Ţi se pare subapreciată arta fotografică în Romania, având în vedere că nu mulţi pot trăi din asta, sau consideri că este doar o chestiune de timp şi efort?

Fotografia este printre puţinele job-uri care nu se pot face decât cu pasiune. În România este destul de greu să trăieşti doar din fotografie. Dar prin muncă poţi ajunge la rezultatele dorite.

4. Care a fost feed-back-ul primit la început?

Feedback-ul primit la început a fost unul negativ. Nu reuşeam la început să desprind oamenii de idea lor. Că acest oraş este unul pierdut, lipsit de vlagă. Sau că m-am găsit şi eu să le arăt lor partea frumoasă a oraşului de parcă ei nu o văd. Dar uşor, uşor au început să vadă  şi părţile frumoase. Acum primesc mesaje de multumire de la cei plecati in străinătate.

12822084_569925129835897_1987276644_n

5. Sfaturi pentru noii fotografi amatori….

Consider că şi eu sunt amator. Mai am multe, foarte multe de învăţat, de descoperit. Dar sfatul meu pentru cei care sunt la început este să nu se lase de ceea ce îşi doresc să facă. Mereu cu optimism şi să nu ascultate gândurile negative. Oameni nemulţumiţi găseşti la tot pasul.

12809862_569925126502564_1535717061_o

6. Cum decurge o zi din viaţa unui fotograf, pe plan profesional vorbind? Adică alegi random un moment în care să imortalizezi ceva sau aştepţi ca inspiraţia să te lovească?

Alergând de colo-colo pentru a descoperi subiecte noi de fotografiat. De cele mai multe ori ştiu ce am de fotografiat. Poate sună ciudat, dar urmăresc starea vremii. Pe urmă stabilesc locaţia cu o zi sau două înainte. Dar mai sunt momente când aştept un apus, iar în 5 minute cerul este acoperit de nori.

12804393_569925139835896_88504441_n

7. Dacă ai putea să fotografiezi un singur loc pentru tot restul vieţii (cu toate că probabil ai utiliza toate cadrele posibile, dar ipotetic vorbind) care ar fi acela?

Îmi place foarte mult muntele. Cred că este o sursă inepuizabilă.

12804016_569925133169230_1726656697_n

8. Cine te inspira din acest punct de vedere, care îţi sunt modelele?

Cred că fotografii romani sunt foarte talentaţi. Sunt câţiva pe care îi urmăresc mereu şi încerc să „fur “ce este mai bun. Îmi plac fotografiile realizate de Sorin Onisor, Dan Mihai Bălănescu, Octav Drăgan şi mulţi alţii.

9. Care este fotografia preferată pe care ai făcut-o de-a lungul timpului?

Nu am o fotografie preferată. Toate îmi sunt dragi. Fiecare fotografie are câte o amintire.

12804565_569925119835898_1173974569_n

10. Cum te simţi acum că ai ajuns destul de cunoscut şi ţi-ai dus hobby-ul la un alt nivel?

Mă simt ca orice tânăr care doreşte să realizeze şi să schimbe ceva.