Iubirea pentru camere de hotel – din rezoluțiile pe anul ăsta

_mg_1911
Fluffy cosy happy

Anul ăsta a început surprinzător de bine pentru mine și nu știu dacă are legătură cu faptul că am împlinit 20 de ani săptămâna trecută, am fost lângă cine trebuia sau e un vibe în Univers. Voiam să scriu ceva despre încercări de schimbare de lifestyle și activități de oameni maturi, dar nu știu cât mă va ține. Cum eu și echilibrul nu prea suntem prieteni, măcar mă bucur că am o fază de oarecare calm. Ceva despre bullet journal aka pagini care mă fac să cred că sunt organizată; hobby nou și o direcție înspre care vreau să merg despre care încă învăț și mă face să fiu mândră de mine; ieri am văzut pe Netflix un documentar despre minimalism.

_mg_1802

Iubirea mea pentru camerele de hotel cred că s-a dezvolatat anul trecut, când am constata cât de lipsite de anxietate sunt zilele în care stau acolo. Asta și faptul că, atunci când ești într-o relație la distanță, hotelul devine prima casă comună. Ideea e că poți să te deconectezi și să nu conteze unde ești. Cel puțin eu asta simt. Nici nu e important cât de fancy e locul în care stai, atâta timp cât starea aia pe care o ai e mișto. Adică, eu am fost super fericită mâncând pizza și bând șampanie în pat în pijamale cu iubitul meu. Cred că mi-am descoperit o pasiune și pentru fotografiatul camerelor de hotel. Sau sunt singura ciudată căreia îi plac așternuturile messy.

_mg_1859

_mg_1795

_mg_1838

By the way, un loc cosy micuț cu un aer ușor rustic în București e George & Dragon, chiar dacă poate să te sperie puțin spațiul dacă ești claustrofob. Au și un pub, nu știu, n-am fost, dar părea promițător. Bonus: au și câine de care m-am speriat eu inițial.

_mg_1813

George & Dragon Bucuresti

Una dintre rezoluțiile mele pe 2019 este să ajung în cât mai multe camere de hotel posibile. Adică să călătoresc și să mă detașez. Și am descoperit că nu ai nevoie de super mulți bani ca să mergi în locuri. În plus, mi-am dat seama că pot economisi relativ ușor, în sensul că mai bine păstrez pentru o aventură scurtă undeva care îmi va aduce mult mai multe psihic și emoțional, decât să îmi cumpăr un răhățel material de care aș fi putut foarte simplu să mă lipsesc. 

George & Dragon Bucuresti

Reclame

Ce am învățat în 20 de ani

20-more-like-5
Eram fashion de mică, vremuri dubioase tbh

Cred că ziua mea e preferata din an. Am făcut 20 de ani (sau două decenii) cum mi-a zis cineva aseară, dar probabil tot undeva în jur de 5 rămân. Și asta nu e neapărat ceva rău. Poate sunt o combinație de prințesică și adult aproape matur și responsabil.

Clișeu sau nu, urmează lista aia cu chestii pe care le-am învățat eu în timpul ăsta. Sigur sunt mai mult de atât. Aștept să-mi pun dorința și să beau șampanie.

1. Merită să ieși din zona de confort și să faci chestii noi. Orice te ajută să te dezvolți ca persoană.

2.  E mișto să ai persoana aia care să te iubească, să te înțeleagă așa messy, să te facă așa copil fericit și să fie acolo pentru tine. 

3. Iubirea nu e easy peasy, e complicată uneori și necesită efort, dar merită. 

4. Oamenii tăi rămân ai tăi indiferent de distanță.

5. Nu trebuie să-ți lași fricile să te controleze.

6. Nu trebuie să aștepți ca alți oameni să te salveze și să te facă fericită, pentru că nu este responsabilitatea lor.

7. Scrisul e terapie. Chiar dacă uneori îl abandonezi.

8. Viața e prea scurtă ca să îți pierzi timpul aiurea cu prostii. Still learning this.

9. Trebuie să îți permiți să simți, să te ierți și să îți înțelegi demonii. Și psihologul și terapia sunt importante.

10. E bine să faci mișto de tine și să abordezi situațiile nașpa cu umor. 

11. Uneori nu totul merge planificat cum ai fi vrut și asta poate fi bine. Aka nu trebuie să fii mereu control freak.

12. Nu tot ce gândești este real. Și majoritatea fricilor și gândurilor care nu te lasă în pace sunt iraționale și nu se vor întâmpla.

13. Trebuie să fii un om decent cu ceilalți, e destulă răutate pe planetă.

14. Nu e prea târziu să-ți descoperi hobby-uri noi și să te automotivezi.

15. E mișto să călătorești. Să mergi la concerte. Să citești, să vezi seriale, să te autoeduci.

16. Fă mai des ceva ce te face să simți că traiești.

17. Să ai încredere în tine e super important. Și să nu te influențeze părerile negative din jur. Și să te iubești.

18. Suferința trece dacă o lași tu. Și nu merită să trăiești într-un cerc vicios.

19. Probabil tu ești cel mai mare dușman al tău și toată negativitatea pornește de la mindsetul tău și de la cum percepi situații.

20. Cafea, bere, vin. Și șampanie. 

Un fel de filosof contemporan wannabe, mari lecții de viață.

Plus:

Când e greu e complicat.

Dacă faci un căcat, măcar să-l faci până la capăt.

2018 – anul în care (aproape) m-am maturizat

colaj
Colajul narcisist hits again

Sau măcar am încercat. Nu voi spune că a fost un an minunat în care m-am transformat într-o persoană mai puțin autocritică și anxioasă și în care am reușit să mă adun și să știu ce fac cu viața mea, pentru că nu a fost așa. Îmi place să cred că sunt mai matură și că am ajuns în punctul în care mă înțeleg mai bine și am o oarecare stabilitate. Poate că anul care se termină mâine a fost un paradox. Așa ca mine. Băi, fac 20 de ani în câteva zile și tot un copil care face crize când nu i se învârte lumea în jur sunt. 

Mie îmi place să privesc retrospectiv și să fac liste. Mai ales că pot să văd că nu am frecat menta și chiar am făcut/învățat ceva în astea 12 luni care au trecut pe lângă mine. Adică hei, pe lângă crize existențiale am avut timp și de altceva. Good.

Am mers cu trenul mai mult decât în toată viața mea. Ciulnița, a treia mea casă.

Am fost în aventura la Constangeles, Predeal, Brașov și Râșnov.

Am terminat primul an de facultate.

Am făcut un internship foarte mișto la Noizz unde m-am simțit adult care merge la biroul din Pipera și de unde am învățat multe. Plus că am filmat vox-uri despre marijuana pentru Legalize It și am ajuns în ads pe Youtube. Bitchez.

Am fost la primul interviu de angajare. Plus încă 4.

Am revăzut Pretty Little Liars.

Am scris despre iubire ca nebuna.

Am citit 3 cărți de Petronela Rotar.

Am fost la concert DOC și m-am distrat cu oamenii mei preferați.

Am făcut poze și cred că am evoluat. Uită-te pe Instagram dacă nu mă crezi.

Am învățat basic Photoshop și am descoperit că îmi place.

Am gătit pentru prima dată negresă.

M-am tuns scurt.

Și m-am făcut roșcată.

Am învățat despre distanță.

Am plâns mult. Am și râs mult. Am avut gânduri obsesiv-compulsive și anxietăți.

Am fost și fericită. Ca lumea.

Later edit că uitasem să scriu: Am fost iar la Digital Divas și Webstock și am făcut două zile voluntariat la IAA Creativity 4 Better unde l-am văzut pe Oobah Butler, tipul ăla cu restaurantul fake de pe TripAdvisor.

Probabil am mai făcut chestii pe care le omit acum. Nu sunt sigură ce am învățat, probabil ceva despre cum trebuie să te bucuri de momente și de oameni. Și să iubești. Și să nu îți mai fie frică sau cel puțin să nu o lași să te pună într-un colț și să nu te lase să mai faci nimic. Viața e greu, dar mișto. Nu sunt foarte deep azi. Poate la anul. 

*Bonus, ce au mai căutat oamenii ca să ajungă la mine pe blog. Mă simt un fel de Mama Răniților care deține răspunsuri despre vopsitul cu albastru de metil, seen și câini.

searched-terms.jpg

 

Ce îmi doresc de Crăciun? plus spam cu poze

Untitled-2
Mare edit în Photoshop

Crăciunul vine în mai puțin de două zile și tu nu te mai simți așa plină de entuziasm ca atunci când erai mică și așteptai ca dorințele să îți fie îndeplinite de o ființă care ai constatat cu tristețe ulterior că nici măcar nu există. Și era perioada ta preferată din an, sau cel puțin asta îți place să crezi. Dar de câțiva ani s-a șters și starea și habar n-ai unde s-a dus. Poate că așa se întâmplă când crești. Alergi de nebun prin aglomerația de la mall ca să cumperi obiecte fără sens și semnificație emoțională, arunci cu bani, te lovești de toți ceilalți oameni disperați. În plus, kitsch peste tot și muzică plină de zăngănit și clopoței. Plus hai să fim mai buni azi ca mâine să ne înjurăm între noi și să fim aceiași ipocriți care judecă și se bat pentru inutilități.

IMG_6675

IMG_6645

IMG_6648

Obișnuiam să scriu liste și să vreau lucruri materiale de parcă astea ar fi putut să mă încălzească. Nu zic că nu te fac să uiți, pe moment. Dar am constatat în timp că tot ce vreau e liniște. Calm. Să pot să mă adun și să rămân așa, să nu mai fiu în șapte bucăți și feluri separate. Să pot să fiu. Să nu mă mai panichez la fiecare respirație. Să nu mai plâng și dacă o fac să fie de fericire. Să nu îmi mai fie dor. Să pot să iubesc și să știu că sunt cu el și e bine. Să îmi înving fricile și să mă simt puternică. Să pot să fac ceva bine și să nu fiu mediocră. Să fie okay toți oamenii pe care îi iubesc și să facem chestii împreună. Și cam atât. Să nu mai fiu un haos. Sau să-mi găsesc echilibrul în el. 

48385236_282395622479684_6302421498183286784_n

48971586_352204618891684_4689803858564612096_n

48422695_333633430556842_3252544609745633280_n

Simt că am scris un mare clișeu dezamăgitor. Uneori n-ai stare și nici luminițele nu te mai ajută. Dar hei măcar poți să bei vin fiert și să faci fericiți niște oameni. Și poate că de fapt Crăciunul este despre ei și  despre cum vrem persoane. Alea cu care simți că ești sclipici indiferent de zi. 

IMG_6679

48404869_337744366812341_9059200236269862912_n

48406933_319882292191600_6939367849714515968_n

48395277_447522962447825_8498679391797116928_n

Sunt puțin Grinch, aia e.

IMG_6687

IMG_6707

Măcar am poze. 

Relații la distanță, text cu puțin sirop și poze

_MG_1672

Poate că scriu despre iubire, tristețe și crize existențiale mai mult decât despre orice altceva. Nu neapărat în această ordine, dar cred că sunt subiectele mele preferate în care devin un clișeu care își varsă sentimentele în articole pe care nu le prea citește nimeni și care sunt mult prea personale, uneori, pentru a vedea lumina Internetului.

_MG_1778

Relațiile nu știu cât de mult le-am abordat pe blog, dar mi-am amintit de articolul meu preferat din perioada internship-ului la Noizz, unde am adunat 5 cupluri care să-mi povestească puțin despre cum a fost pentru ele treaba asta. În plus, a fost și momentul în care mi-am convins iubitul să scrie. De acolo până la a face un featuring pe blog mai e destul totuși. Look how fucking cute is this: 

„Salut, mă prezint ca iubitul fetei ăsteia minunate și ca o persoană care nu a vrut o relație (mai ales una la distanță). Nu știu dacă este vina providenței sau s-a aprins atât de mult focul pasiunii, însă un lucru este sigur: daca doi oameni țin suficient de mult unul la altul nu contează câte sute de mii de kilometri sunt între ei.

Este clișeul veșnic, dar dacă nu există încrederea aia atât de profundă încât ești luat la mișto de persoanele mai bine plasate în societate decât tine, te poți doar gândi la cum ar fi să ai pe cineva așa de special lângă tine, chiar dacă v-ar despărți câteva orașe.

Nu mă pricep la sfaturi și mai puțin la dat păreri de bun gust, însă pot spune doar atât: „Când e greu e complicat”, așa că treceți peste toată problema cu distanța și bucurați-vă de timpul pe care îl aveți împreună! Peace!” 

_MG_1639
Kissing spot

Nu știu dacă e nostalgie, dor, vibe-ul ăsta cu zăpadă și Crăciun sau toate la un loc, dar m-a apucat așa o stare de scris despre asta. Poate e și de la pozele astea mișto care aveau nevoie de un context pe măsură.

_MG_1680

Să fii într-o relație la distanță nu e neapărat cel mai bun lucru care ți se poate întâmpla, dar merită. Nici nu vreau să-mi imaginez cum e să vă despartă un ocean sau câteva țări, adică mie îmi ajung vreo 200 de km. Nu sunt sigură ce vreau să spun de fapt și probabil am deviat puțin de la subiect.

_MG_1759

Nu sunt nici cea mai bună persoană care să dea sfaturi în dragoste. Poate că am fost într-un fel de Alaska în ceea ce privește emoțiile sănătoase și manifestarea sau acceptarea lor. Recunosc, nu e totul okay cu mine pe partea asta și necesită o luptă continuă cu demonii tăi, ceea ce nu e chiar ușor. Dar faptul că există persoana aia care să te facă să simți că ești importantă și contezi e priceless chiar și atunci când nu e fizic lângă tine. Nu spun că nu te mai apucă cele enșpe mii de gânduri inevitabile și accentuate de anxietate, unde nu mai știi ce e rațional și ce nu. Dar iubirea are proprietatea asta magică prin care te poate vindeca. Și nu e ca în aia în care vine brusc cineva și gata, ești bine. De fapt, te ajută să nu treci singură prin căcaturi și îți arată că ești mișto când tu uiți. Și încerci să menții această reciprocitate, chiar dacă uneori habar n-ai cum să acționezi.

_MG_1774

Sunt foarte încântată că noi suntem genul acela de cuplu mișto și nu sunt neapărat subiectivă când spun asta. Adică mă uit în jur și observ mulți oameni din ăia care se ceartă dintr-o grămadă de chestii mici și alte prostii din astea și îmi reamintesc cât de norocoasă sunt să am pe cineva care mă suportă cu toate crizele mele și nu mă judecă din cauza asta. Și, trust me, nu sunt cel mai easy to handle om. Bine, uneori poate că se și inversează rolurile, dar ideea e aceeași. Și, pentru că suntem așa mișto, avem activități din astea de tipul ieșitului ca să facem poze și în sfârșit pot spune că am fotograful meu personal, cum scriam aici acum câțiva ani că îmi doresc.

_MG_1761

Poate am evitat să „dau chestii din casă”, pentru că eram sceptică sau aveam niște paranoia față de afișarea relațiilor în social media, nu știu. Dar în ultimul an am învățat că iubirea e compromis și că uneori trebuie să îți lași egoismul și să faci niște sacrificii. Și să înveți cum trebuie să iubești persoana aia. Și, pentru fericirea aia pe care o ai când sunteți împreună și te simți iubită, merită. 

_MG_1758

Poate că iubirea e atunci când nu îi place Crăciunul, dar se uită la Grinch pentru tine. 

P.S: Pozele sunt făcute și editate de mine, n-au watermark că le strica.

14 zile până la Crăciun

IMG_6623.JPG

Mai sunt 14 zile până la Crăciun, dar tot ce simți e o toamnă târzie și rece. Nu luminițe, căldură și cântecele. Nu plimbări prin zăpadă și emoția aia de când erai copil. Nu magie sau ceva care să te facă să fii parte din spiritul sărbătorii ăsteia pe care știi că o iubești. Parcă e un zid între tine și feelingul ăla care te făcea mai bine.

Ți-e dor de el și fiecare cuplu pe care îl vezi fericit îți reamintește ce concept stupid e distanța. Voi nu puteți să vă plimbați prin luminițe, să vă bateți cu zăpadă, să mergeți la cumpărături de prostioare tematice sau să decorați. Cel puțin nu acum. Și tot ce vrei e să beți ciocolată caldă în pătură. Și știi că dorințele tale sunt clișeice și suni a copil smiorcăit, dar asta vrei. De asta ai nevoie. 

Mai sunt 14 zile până la Crăciun și poate că ți-au trebuit aproape 20 de ani să descoperi că într-adevăr nu e despre lucruri materiale, consumerism și sclipici, ci despre oameni. Cu el Crăciunul ar putea fi în fiecare zi. Și ai putea să fii copil fericit și dacă sub brad ar fi gol, pentru că ai fi învelită în iubire. 

Aniversări, iubire și început de iarnă

IMG_6543.JPG

A început să ningă de câteva zile și te-a lovit așa o stare. Sau o aveai deja? Wtvr. Încerci să mai scrii și tu ceva și să nu rămâi doar o wannabe, dar te trezești iar în grota cu frici, panici și gânduri care te bântuie în aproape fiecare moment. Alea care nu îți permit să te mai desfășori, care te fac să uiți cine naiba ești și pentru ce lupți. Care te fac doar un alt copil care vrea să se ascundă sub pătură de monstrul de sub pat. Doar că el trăiește permanent în mintea ta și se hrănește cu propriile tale dubii și așa se face mai mare și mai puternic și tu rămâi mai mică și începi să crezi că nimic nu te mai poate ajuta.

Ai vrut să scrii ceva fericit și să spui că ești mai bine. Azi e una dintre zilele tale. Ieri constatai cât de mult înseamnă un an dacă te raportezi la el cum trebuie. Și poate ești un clișeu, dar îți amimtești cât de mult înseamnă oamenii din viața ta. Și că nu ai crezut vreodată că vei găsi iubirea asta care să te ajute să te vindeci, în care să te îmbraci și în care să te simți safe. Și poate doar asta te face cel mai norocos om de pe planetă. Subiectul ăsta a fost mereu unul complicat pentru tine și poate de cele mai multe ori se termina în lacrimi și punerea ta pe locul doi. Și tu poate că ești o persoană tristă care vine din universul oamenilor deprimați și încearcă să remedieze asta, dar existența lui ți-a resuscitat emoțiile și să îți amintești că există ceva dincolo de norișorii gri care se țineau după tine. Poate că suni ca un scriitor siropos care se folosește de fiecare mecanism literar existent să își anime textul și pune acolo cele mai mari clișee, dar încerci să îți găsești un sens și poate că iubirea te ajută.

E frig și te gândești la ținut de mână și îmbrățișări care te fac să simți că trăiești și te uiți în jur și constați că tu nu poți fi gheață și chiar dacă mai ai momente ajungi zăpadă topită. Ai deviat de la tot și încerci să-ți spulberi ceața asta și să găsești ceva de care să te agăți. Respiri niște aer rece și știi că iubești și că sentimentul ăsta e mai puternic decât toate gândurile tale făcute cocoloș.

Și e aproape Decembrie.