Make cultură great again – în vizită la muzee

IMG_20190331_105603148_HDR

Mi-am dat seama recent că de când m-am mutat în București, adică de un an și jumătate, nu m-am dus la niciun muzeu. Nu știu dacă a fost din lipsă de chef, lene sau procrastinare, cert este că am ratat oportunitățile astea de a mă holba la cultură și de a-mi îmbogăți creierul cu informații. Probabil vizitele mele la muzee s-au regăsit cu precădere în copilărie, prin excursii cu clasa ori în momentele când veneam în capitală și eram o fetiță scumpă care voia să descopere. Cred că o puneam pe mătuși-mea să mă ducă în fiecare an la Muzeul Satului și am și niște poze de mare fashion model de când eram mică.

Long story short, săptămâna trecută mi-a propus o prietenă să mergem la muzeu și aia a fost. Acum probabil vor urma niște paragrafe în care comentez eu arta sau ceva.

Muzeul Național George Enescu a fost o experiență dezamăgitoare pentru mine. Când mă plimbam pe Victoriei și vedeam clădirea aia, mi se părea așa pe lux și opulență. Asta până să ajung și să constat că are nevoie de o renovare (care aparent va veni în curând). Nu zic că nu arată bine în mare, dar pe alocuri sunt foarte multe chestii care îi strică aerul boem. Nu sunt eu mare fană a muzicii clasice, dar mi-a plăcut tavanul ăsta pictat.

IMG_20190331_104132769

Muzeul Național al Literaturii Române a fost un upgrade, pentru că după „dezamăgeala” anterioară nu mai știam la ce să mă aștept. Jokes on me, am rămas plăcut surprinsă de cât de modern și minimalist a fost, plus că are un etaj, mansardă și demisol. Mașină de scris my love. Și vibeurile alea mișto pe care le ai când te simți wannabe scriitoare  și vezi scrisul de mână al autorilor și alte d-astea artistice.

IMG_20190331_120528368

f

Muzeul Național de Artă are intratea gratuită în fiecare primă miercuri a lunii, ceea ce a fost așa un imbold să mă adun și să merg. Pe lângă o expoziție mică și săracă, era deschisă doar Galeria Națională, so am fost dezamăgită că Galeria de Artă Europeană nu putea fi vizitată. Spoiler: există o regiune întreagă cu icoane, pentru că asta este arta noastră veche, aparent. Multă natură moartă, la un moment dat într-un tablou erau niște porumbi. Bine, nu mă pricep eu la pictură. Mi-au plăcut chestiile abstracte.

56446504_456923141718847_5510772477644505088_n

56659790_2364146186985637_961927598898675712_n

56232385_506290839774907_2032894977104674816_n

3

Pozele sunt făcute toate cu telefonul și editate în Photoshop, hai că nu sunt chiar așa rele.  Also, mă bucur că nu există taxă foto.

Nu pot să spun că m-au mișcat în mod deosebit călătoriile astea, îmi pierd răbdarea destul de repede. Dar e bine să mai ieși din bula ta și să vezi niște artă. Also, la mine la Călărași e un singur muzeu deschis în weekend.

P.S: Urmărește-mă pe Instagram pentru și mai mult spam. 

Reclame

Primăvară și floricele roz (aproape) ca viața – plus poze

_MG_22412

A venit primăvara și cu ea astenia, anxietatea și depresia accentuate, vremea asta mai bipolară decât mine și floricelele colorate peste tot. Nu mă plâng, îmi face bine să mă mai vadă soarele, vitamina D, oxitocină, d-astea.

Povestea aia veche despre mine și creierul meu a devenit deja un clișeu, so articolul ăsta nu este despre asta. Cică vin zile mai bune, și ca să nu mă dau cu capul de pereți acum trebuie să cred asta. Da da, gândim pozitiv, dar nu poți să îți îndrepți ani de obiceiuri distructive bătând din palme. Am 20 de ani și în fiecare zi e ceva care pare că nu merge bine sau merge prea bine – și în ambele cazuri mă sperie. Fuck it.

_MG_2101

_MG_2140

_MG_2109

Nu sunt eu atotștiutoare, dar ar trebui să fim mai reali în social media. Adică okay, nu zice nimeni să pui poze cu tine plângând sau ceva, dar dacă ne prefacem acolo că viața noastră e minunată pentru niște amărâte de like-uri, perpetuăm ideea că alții sunt perfecți și noi avem mereu o problemă. Și, trust me, comportamentul ăsta este cât se poate de toxic. De asta apreciez cei câțiva oameni care sunt deschiși despre struggle-urile lor în online.

_MG_2236

Am deviat puțin de la ce voiam să zic aici, ăsta trebuia să fie doar un articol cu poze drăguțe. Călărași City, orașul meu natal, are și câteva locuri ciudățele care sunt destul de artistice. Credit foto: iubitul meu mult mai fotogenic decât mine.

_MG_2141

_MG_2249

Uite și o listuță cu chestii care mă fac mai bine (poate te fac și pe tine):

  • serialele sau filmele mișto (cu accent pe primele)
  • cărțile cu psihoologie
  • clipurile cu psiho de pe Youtube (vezi The School Of Life și Psych2Go)
  • să scriu
  • să citesc ce am scris și să văd că am fost mai nașpa

_MG_2305

  • listele
  • să vorbesc cu cei kinda trei oameni care mă ascultă și cărora le pasă, gen
  • să fac planuri – în special de vacanță
  • pozele
  • să fiu cu el

_MG_2268

Pe tine ce te ajută când ești in a dark place?

_MG_2308

Iubirea pentru camere de hotel – din rezoluțiile pe anul ăsta

_mg_1911
Fluffy cosy happy

Anul ăsta a început surprinzător de bine pentru mine și nu știu dacă are legătură cu faptul că am împlinit 20 de ani săptămâna trecută, am fost lângă cine trebuia sau e un vibe în Univers. Voiam să scriu ceva despre încercări de schimbare de lifestyle și activități de oameni maturi, dar nu știu cât mă va ține. Cum eu și echilibrul nu prea suntem prieteni, măcar mă bucur că am o fază de oarecare calm. Ceva despre bullet journal aka pagini care mă fac să cred că sunt organizată; hobby nou și o direcție înspre care vreau să merg despre care încă învăț și mă face să fiu mândră de mine; ieri am văzut pe Netflix un documentar despre minimalism.

_mg_1802

Iubirea mea pentru camerele de hotel cred că s-a dezvolatat anul trecut, când am constata cât de lipsite de anxietate sunt zilele în care stau acolo. Asta și faptul că, atunci când ești într-o relație la distanță, hotelul devine prima casă comună. Ideea e că poți să te deconectezi și să nu conteze unde ești. Cel puțin eu asta simt. Nici nu e important cât de fancy e locul în care stai, atâta timp cât starea aia pe care o ai e mișto. Adică, eu am fost super fericită mâncând pizza și bând șampanie în pat în pijamale cu iubitul meu. Cred că mi-am descoperit o pasiune și pentru fotografiatul camerelor de hotel. Sau sunt singura ciudată căreia îi plac așternuturile messy.

_mg_1859

_mg_1795

_mg_1838

By the way, un loc cosy micuț cu un aer ușor rustic în București e George & Dragon, chiar dacă poate să te sperie puțin spațiul dacă ești claustrofob. Au și un pub, nu știu, n-am fost, dar părea promițător. Bonus: au și câine de care m-am speriat eu inițial.

_mg_1813

George & Dragon Bucuresti

Una dintre rezoluțiile mele pe 2019 este să ajung în cât mai multe camere de hotel posibile. Adică să călătoresc și să mă detașez. Și am descoperit că nu ai nevoie de super mulți bani ca să mergi în locuri. În plus, mi-am dat seama că pot economisi relativ ușor, în sensul că mai bine păstrez pentru o aventură scurtă undeva care îmi va aduce mult mai multe psihic și emoțional, decât să îmi cumpăr un răhățel material de care aș fi putut foarte simplu să mă lipsesc. 

George & Dragon Bucuresti

Ce îmi doresc de Crăciun? plus spam cu poze

Untitled-2
Mare edit în Photoshop

Crăciunul vine în mai puțin de două zile și tu nu te mai simți așa plină de entuziasm ca atunci când erai mică și așteptai ca dorințele să îți fie îndeplinite de o ființă care ai constatat cu tristețe ulterior că nici măcar nu există. Și era perioada ta preferată din an, sau cel puțin asta îți place să crezi. Dar de câțiva ani s-a șters și starea și habar n-ai unde s-a dus. Poate că așa se întâmplă când crești. Alergi de nebun prin aglomerația de la mall ca să cumperi obiecte fără sens și semnificație emoțională, arunci cu bani, te lovești de toți ceilalți oameni disperați. În plus, kitsch peste tot și muzică plină de zăngănit și clopoței. Plus hai să fim mai buni azi ca mâine să ne înjurăm între noi și să fim aceiași ipocriți care judecă și se bat pentru inutilități.

IMG_6675

IMG_6645

IMG_6648

Obișnuiam să scriu liste și să vreau lucruri materiale de parcă astea ar fi putut să mă încălzească. Nu zic că nu te fac să uiți, pe moment. Dar am constatat în timp că tot ce vreau e liniște. Calm. Să pot să mă adun și să rămân așa, să nu mai fiu în șapte bucăți și feluri separate. Să pot să fiu. Să nu mă mai panichez la fiecare respirație. Să nu mai plâng și dacă o fac să fie de fericire. Să nu îmi mai fie dor. Să pot să iubesc și să știu că sunt cu el și e bine. Să îmi înving fricile și să mă simt puternică. Să pot să fac ceva bine și să nu fiu mediocră. Să fie okay toți oamenii pe care îi iubesc și să facem chestii împreună. Și cam atât. Să nu mai fiu un haos. Sau să-mi găsesc echilibrul în el. 

48385236_282395622479684_6302421498183286784_n

48971586_352204618891684_4689803858564612096_n

48422695_333633430556842_3252544609745633280_n

Simt că am scris un mare clișeu dezamăgitor. Uneori n-ai stare și nici luminițele nu te mai ajută. Dar hei măcar poți să bei vin fiert și să faci fericiți niște oameni. Și poate că de fapt Crăciunul este despre ei și  despre cum vrem persoane. Alea cu care simți că ești sclipici indiferent de zi. 

IMG_6679

48404869_337744366812341_9059200236269862912_n

48406933_319882292191600_6939367849714515968_n

48395277_447522962447825_8498679391797116928_n

Sunt puțin Grinch, aia e.

IMG_6687

IMG_6707

Măcar am poze. 

Relații la distanță, text cu puțin sirop și poze

_MG_1672

Poate că scriu despre iubire, tristețe și crize existențiale mai mult decât despre orice altceva. Nu neapărat în această ordine, dar cred că sunt subiectele mele preferate în care devin un clișeu care își varsă sentimentele în articole pe care nu le prea citește nimeni și care sunt mult prea personale, uneori, pentru a vedea lumina Internetului.

_MG_1778

Relațiile nu știu cât de mult le-am abordat pe blog, dar mi-am amintit de articolul meu preferat din perioada internship-ului la Noizz, unde am adunat 5 cupluri care să-mi povestească puțin despre cum a fost pentru ele treaba asta. În plus, a fost și momentul în care mi-am convins iubitul să scrie. De acolo până la a face un featuring pe blog mai e destul totuși. Look how fucking cute is this: 

„Salut, mă prezint ca iubitul fetei ăsteia minunate și ca o persoană care nu a vrut o relație (mai ales una la distanță). Nu știu dacă este vina providenței sau s-a aprins atât de mult focul pasiunii, însă un lucru este sigur: daca doi oameni țin suficient de mult unul la altul nu contează câte sute de mii de kilometri sunt între ei.

Este clișeul veșnic, dar dacă nu există încrederea aia atât de profundă încât ești luat la mișto de persoanele mai bine plasate în societate decât tine, te poți doar gândi la cum ar fi să ai pe cineva așa de special lângă tine, chiar dacă v-ar despărți câteva orașe.

Nu mă pricep la sfaturi și mai puțin la dat păreri de bun gust, însă pot spune doar atât: „Când e greu e complicat”, așa că treceți peste toată problema cu distanța și bucurați-vă de timpul pe care îl aveți împreună! Peace!” 

_MG_1639
Kissing spot

Nu știu dacă e nostalgie, dor, vibe-ul ăsta cu zăpadă și Crăciun sau toate la un loc, dar m-a apucat așa o stare de scris despre asta. Poate e și de la pozele astea mișto care aveau nevoie de un context pe măsură.

_MG_1680

Să fii într-o relație la distanță nu e neapărat cel mai bun lucru care ți se poate întâmpla, dar merită. Nici nu vreau să-mi imaginez cum e să vă despartă un ocean sau câteva țări, adică mie îmi ajung vreo 200 de km. Nu sunt sigură ce vreau să spun de fapt și probabil am deviat puțin de la subiect.

_MG_1759

Nu sunt nici cea mai bună persoană care să dea sfaturi în dragoste. Poate că am fost într-un fel de Alaska în ceea ce privește emoțiile sănătoase și manifestarea sau acceptarea lor. Recunosc, nu e totul okay cu mine pe partea asta și necesită o luptă continuă cu demonii tăi, ceea ce nu e chiar ușor. Dar faptul că există persoana aia care să te facă să simți că ești importantă și contezi e priceless chiar și atunci când nu e fizic lângă tine. Nu spun că nu te mai apucă cele enșpe mii de gânduri inevitabile și accentuate de anxietate, unde nu mai știi ce e rațional și ce nu. Dar iubirea are proprietatea asta magică prin care te poate vindeca. Și nu e ca în aia în care vine brusc cineva și gata, ești bine. De fapt, te ajută să nu treci singură prin căcaturi și îți arată că ești mișto când tu uiți. Și încerci să menții această reciprocitate, chiar dacă uneori habar n-ai cum să acționezi.

_MG_1774

Sunt foarte încântată că noi suntem genul acela de cuplu mișto și nu sunt neapărat subiectivă când spun asta. Adică mă uit în jur și observ mulți oameni din ăia care se ceartă dintr-o grămadă de chestii mici și alte prostii din astea și îmi reamintesc cât de norocoasă sunt să am pe cineva care mă suportă cu toate crizele mele și nu mă judecă din cauza asta. Și, trust me, nu sunt cel mai easy to handle om. Bine, uneori poate că se și inversează rolurile, dar ideea e aceeași. Și, pentru că suntem așa mișto, avem activități din astea de tipul ieșitului ca să facem poze și în sfârșit pot spune că am fotograful meu personal, cum scriam aici acum câțiva ani că îmi doresc.

_MG_1761

Poate am evitat să „dau chestii din casă”, pentru că eram sceptică sau aveam niște paranoia față de afișarea relațiilor în social media, nu știu. Dar în ultimul an am învățat că iubirea e compromis și că uneori trebuie să îți lași egoismul și să faci niște sacrificii. Și să înveți cum trebuie să iubești persoana aia. Și, pentru fericirea aia pe care o ai când sunteți împreună și te simți iubită, merită. 

_MG_1758

Poate că iubirea e atunci când nu îi place Crăciunul, dar se uită la Grinch pentru tine. 

P.S: Pozele sunt făcute și editate de mine, n-au watermark că le strica.

Am fost random la Râșnov

IMG_6618

Sâmbătă, după un drum până la Brașov în care am stat mai mult în picioare pentru că am primit bilet pe o zi greșită și mi-am dat seama prea târziu (sau ce povești minunate cu trenul mai adun), am mers într-o mini-aventură până la Râșnov. Și când zic mini mă refer la vro 3 ore așa.

Am luat un tren privat deosebit de la Regio Călători, pentru care măcar n-am plătit. Long story short, poți să faci lejer un horror acolo. Imaginează-ți vibe-ul ăla de Riverdale combinat cu filmele alb-negru și un iz de naftalină. Dar mai bine te uiți la pozele de mai jos și vezi latura artistică. Nu mă plâng, a fost și asta o experiență din gama esteticii urâtului. După 20 de minute de tremurat și legănat pe șine, ajungi în gara care pare la capătul pământului.

Train 3

Train-2

Train

Megi puțin pe jos de la gară și ajungi în probabil cea mai mare stradă din Râșnov și în centru, unde era decorat de Crăciun și am văzut și luminițele aprinse când am plecat. Dacă n-ar avea Cetatea, proababil ar fi doar un sătuc de munte puțin mai dezvoltat.

IMG_6565

IMG_6577

IMG_6567

47688807_2288007904777405_2546421766893338624_n

Și aici ajungem la partea mai interesantă și mai challenging pentru mine. Cum urcăm? Cum frica mea de lift și privitul pe un geam în natură nu erau compatibile și cum aparent trenulețul era pe partea cealaltă, am urcat pe scări prin pădure. Da, credeam că leșin acolo, dar am ajuns okay sus.

IMG_6585

IMG_6591

48166645_361684651285533_683048277083422720_n

48368497_1611912432288736_5553651485507584000_n

Am făcut poze, am văzut munții, norișorii și ceața, am fost puțin tristă că iubitul meu era departe, dar măcar am făcut ceva nou. Și da, am coborât tot pe scări, sunt mândră că n-am mai făcut atâta sport de ceva timp. Păcat totuși că nu a nins.

IMG_6612

Poate că totuși prefer muntele atunci când stau pe balcon. Glumesc, mai am nevoie de niște antrenament. Oricum, merită, e relaxant. Și am avut un weekend busy.

One day trip to Brașov

IMG_6174
Writing love notes on the wall

Sâmbăta trecută am făcut un train-trip (da, road trip pentru noi ăștia care mergem cu trenul) până la Brașov, pentru că prietena mea cea mai bună s-a mutat recent acolo. Și, believe it or not, nu mai vizitasem orașul ăsta, o informație extraordinară. Unii se duc în locuri fancy, dar când ești student sărac și nu-ți găsești job viața e grea. Dar mereu mi-a plăcut ideea să mergi random în locuri și îmi propun să o aplic.

Octombrie cu frunzele lui uscate, culorile, frigul și vibe-ul ăla romantic în care vrei să te plimbi pe străduțe portocalii când bate vântul și e vremea mohorâtă e frumos oriunde te-ai afla. 

IMG_6259

Spun asta cu riscul de a-mi lua câteva înjurături, dar Brașovul mi se pare puțin overrated. Bine, n-am făcut eu turul complet și poate n-am avut cel mai bun vibe ca să-l apreciez la adevărata valoare, dar am rămas ușor dezamăgită, în mare parte de clădirile pe care nu le renovează nimeni. Asta nu înseamnă că nu e mișto și nu mă voi întoarce. Oricum, orașele sunt ca oamenii și fiecare are partea lui frumoasă (scuze sunt clișeică iar).

IMG_6180

IMG_6175

M-am plimbat prin centru, am fost pe Strada Sforii care cred că a fost preferata mea și pe peretele căreia mi-am lăsat amprenta, am urcat puțin ca să văd priveliștea mai bine, am descoperit niște ziduri cu graffiti-uri drăguțe și am băut o cafea with a view.

IMG_6145

M-am trezit de la 5 jumate, am mers de două ori cu trenul, am făcut drumul București-Brașov, dar a fost nice și toamna e anotimpul meu preferat, așa că toată pădurea care se colorează a meritat efortul. Mă gândeam dacă aș putea să locuiesc în Brașov și cred că mi-am dat seama că m-am obișnuit cu capitala. Momentan.

IMG_6205

Și, din nou, cred că nici nu contează unde ești dacă ai oamenii care contează lângă tine. Clișeu iar.

IMG_6293