Prima aventură de anul ăsta sau cum am fost la Sibiu

_MG_5425

* Anul ăsta nu a început deloc cum ar fi trebuit, din multe puncte de vedere. De fapt, poate că lucrurile au fost chiar bine în jurul meu, dar eu nu mă simt așa. Am observat că mi-am neglijat scrisul, așa că am decis să scriu articolul ăsta, chiar dacă nu vreau să mai pun presiune pe mine cu blogul și o fac din hobby și trebuie să îmi reamintesc că îmi plăcea asta. Am început cu un chef maxim de procrastinare, în sensul că nu am stare suficientă să fac nimic chiar dacă aș vrea și mă simt nașpa din cauza asta, ca într-un cerc vicios; dar chestii emoționale next time. It’s gonna be okay.

Voiam să merg la Sibiu de ziua mea de anul trecut, după aventura la Constangeles cu doi dintre oamenii mei preferați, dar din cauze diverse s-a amânat. Pentru aniversarea asta am făcut planul din timp, așa că am început anul cu o aventură nouă; și cred că a fost prima dată de ziua mea când am mers special într-un loc. 

_MG_5485

Cazare

A fost prima dată când am ales Airbnb în detrimentul Booking (pentru că nu găsisem chestii okay calitate-preț unde să nu te simți ca într-o peșteră sau pe care să nu dai un rinichi) și mi-am dat seama că îmi place mai mult senzația asta de acasă random unde poți să și gătești. Adică și hotelul e mișto și nu se compară starea aia și e de mers, dar dacă stai mai mult și vrei să simți că ești de acolo și să dai mai puțini bani pentru mai multe facilități, asta e soluția. 

The most ordinary studio a fost un loc cosy drăguț unde ne-am simțit acasă pentru trei nopți și unde am văzut un pug fericit afară în parcare prima dată când am ieșit din casă. Pros: design aproape industrial, mi-au plăcut panoul cu paharele de vin, patul, lumina galbenă difuză și decorațiunile. În mare totul a fost mișto, super echipat, nice, nu prea departe de centru, recomand. Cons: e la parter, ceea ce e un minus personal și are un balcon micuț neîncălzit, iar ușa pe șină de la baie se mai blochează uneori. Și mergea și o lumină albă undeva. 

_MG_5665

Drum

Din București cu trenul faci vreo 6 ore. La întoarcere am mers cu Regio și am schimbat în Brașov și nu a fost atât de nasol cum ți-ai imagina. Also, am văzut căprioare, zăpadă și copii care se dădeau cu sania.

În ceea ce privește transportul în comun în Sibiu, am fost plăcut impresionată că există plata contactless în autobuz, chestie ce aș vrea să se implementeze și în capitala noastră minunată. Un downside ar fi faptul că autobuzele vin super greu, în sensul că te saturi de așteptat mai rău decât la RATB. 

0000192

0000212

Oraș 

 Nu am vizitat foarte multe, dar cred că nu e neapărat nevoie să mergi în toate locurile pseudo faimoase ca să știi că ai descoperit un oraș nou. Mi-a plăcut că centrul e destul de mare, adică nu te lovești de toți oamenii pământului. Am mâncat porumb fiert și am alergat după autobuz și asta e o amintire mișto. Târgul de Crăciun mi-a plăcut mult și nu e deloc kitschoșenia cu care noi ăștia din București suntem obișnuiți; îmi pare rău că nu mi-am făcut curaj să mă dau în roata cea mare, dar într-o zi voi putea. Podul Minciunilor a fost, cum a spus o prietenă, “o minciună”, adică aveam eu alte așteptări, dar a fost drăguțel. Am urcat în Turnul Sfatului și am văzut orașul de la etajul 7, mai mult de atât nu prea ai ce să vezi oricum, având în vedere că expozițiile de la etaje sunt câteva tablouașe sau nimic (adică nu se compară cu Turnul cu Ceas de la Sighișoara). Am fost și la Muzeul Farmaciei care e micuț și drăguț. Și biserica e de recomandat, chiar dacă era închisă, dar mie îmi place arhitectura gotică. O cafenea de văzut e Cafe Wien, care are atmosfera aia cosy puțin vintage. Am uitat să căutăm vitrina aia arhicunoscută cu “Mă gândesc la ea”, dar poate data viitoare. 

_MG_5457

_MG_5489

_MG_5564

Am fost dezamăgită de Sibiu, adică nu a fost așa cum crezusem și l-am comparat cu Sighișoara, dar e drăguț și mă bucur că l-am văzut.

Cred că e important să călătorești chiar dacă nu te duci în locuri fancy, pentru că ieși din pătrățica ta și te relaxezi, iar travellingul on a low budget nu e așa de greu și până la urmă contează cu cine mergi; iar iubitul meu e partenerul meu preferat de plecat în aventuri. 

_MG_5600

Bine, poate toate astea au fost influențare și de starea mea de legumică depresivuță și nu am putut să mă bucur suficient de nimic, dar asta e, next time I’ll be better. 

0000322

Pozele astea sunt făcute și digital și pe film, pentru că that’s the kind of person I am. 

Fac mai mult spam AICI

0000232

Frânturi de toamnă sau a venit Decembrie și am mintea vraiște

_MG_5257

A venit Decembrie, acoperă-mă cu o pătură că e friguț și simt că deger când ies afară. N-am mai scris pe aici, a trecut și toamna și mintea mea destul de vraiște încearcă să se echilibreze cumva. Am șapte mii de chestiuni pe To Do List, vine Crăciunul chiar dacă momentan nu prea mă simt în spirit (la fel ca în ultimii ani, dar poate așa e când crești), fuckultatea îmi cere proiecte și proiecțele, vine și licența care nu se scrie singură și încerc să nu fiu un haos ambulant, adică să mă ocup și de hobby-urile mele sau să am obiceiuri sănătoase și să petrec timp cu oamenii mei. Mă compar involuntar cu majoritatea omuleților care au o viață așa fericită și fac și au, fără să se streseze așa din fiecare bucățică de existență posibilă, dar am mai scris aici despre comparație. Vreau să fac chestii și în același timp procrastinez, îmi place să cred că sunt specială cu toate că suntem aproape toți mediocrii, încerc să îmi găsesc un scop și un plan și un ceva care să mă facă să mă trezesc dimineața și cu toate astea până și laptopul meu e un haos, cum ar trebui să îmi fie mintea?

_MG_5252

_MG_5262

Mă gândesc destul de des de ce scriu aici, având în vedere că nu am o audiență prea mare și că nu sunt influenker, cu toate că probabil partea egocentrică din mine și-ar dori să fiu. De ce fac spam cu atâtea poze și spun chestii aiurea pe care nimeni nu le ascultă, de ce sunt așa activă pe social media și în același timp mă iau de ea, de ce mă comport mai mult ca un copil de liceu decât ca o persoană care într-o lună va fi majoră internațional. Se termină facultatea și eu tot nu știu ce fac cu viața mea și am atâtea idei pe care nu le pun încă în practică.

_MG_5243

Mi-e frică de atâtea, încât dacă fac o listă e mai lungă decât aia cu dorințe de Crăciun. Sunt mai fericită probabil decât am fost până acum și tot simt că nu pot să mă bucur de nimic. Fac chestii și încerc să fiu productivă și să ies din zona de confort, citesc mai mult, mă duc la psiholog, iubesc mai mult și mă perfecționez; e un efort, dar nu poți să te schimbi peste noapte.

_MG_5297

_MG_5300

Toamna asta am reușit să fac aproape toate chestiile de pe Bucket List (da, eu fac liste la aproape orice), am fost la Sighișoara, am dormit într-un cămin și moca într-un hotel, mi-am găsit fucking finally subiect de licență, am mai făcut fotografie pe film și am sărbătorit Halloweenul. Nu știu, am făcut mai multe, dar astea mi-au venit acum. Ideea era că viața nu e mereu nașpa și mă mai apucă și pe mine fericirea. Nu azi, but still.

_MG_5296

Poate vine atmosfera christmassy și la mine în creieraș. Până atunci, uite niște poze de toamnă făcute în Parcul Circului.

Ce am învățat din fotografia pe film

0000552.JPG

Mi-am dus la developat (la Kodak-ul de la Piața Lahovari unde e un bătrânel foarte drăguț și unde ai pozele gata foarte repede) a treia rolă de film de când m-am apucat eu de acest nou hobby și am ajuns la o serie de concluzii pe care voiam să le scriu aici. Știu că e trendul ăsta ușor hipsteresc pentru cam tot ce înseamnă vintage, dar în același timp există și opusul, unde oamenii sunt super reticenți la chestiile prăfuite și sunt extra hype pe tehnologie. Whatever, mie mi se pare că viața mea e mai bună de când am primit aparatul foto pe film, povestioară despre care am detaliat AICI.

View this post on Instagram

Diminețile sunt mai frumoase la munte

A post shared by Beatrice Crețu (@beatrice_c11) on

Au trecut cam șase luni, timp în care am experimentat și am prins niște cadre bune zic eu și m-am bucurat la fiecare fotografie developată. În ceea ce privește detaliile tehnice, mă depășesc puțin. Am decoperit că eu pe un film am 72 de poze, adică destul de multe. Încă nu știu suficiente setări, nu mi-am scos singură filmul din aparat până acum, dar data viitoare sunt pregătită de asta, mi-am pus filmul greșit, dar îmi place să cred că acum am fucking finally învățat. Ce voiam să zic e că nu mă dau mare artistă aici, că nu mă pricep super bine, dar îmi place și mă face să mă simt bine. 

Ce am învățat până acum din fotografia pe film?

Totul arată bine pe film. Din punctul meu de vedere. Are un iz mai artistic, ceva aparte. În special portretele.

Trebuie să alegi cu atenție un cadru demn de o poză, pentru că ai un număr limitat.

Transmite mai mult decât cea digitală, cel puțin în majoritatea cazurilor.

Partea mea peferată este că, atunci când primești pozele de la developat, pe foarte multe dintre ele nu ți le amintești din prima, așa că atunci când te uiți prin ele descoperi momentul în care le-ai făcut. Cumva, cred că de asta îmi place așa mult pe film, pentru că, în era în care poți face poze și cu telefonul și avem hard-urile pline de sute de imagini, astea pe film parcă valorează mai mult. Și îmi place, paradoxal, tot procesul ăsta în care aștepți câteva săptămâni sau chiar luni să vezi ce a ieșit.

View this post on Instagram

Puțină toamnă blurată pe film part II

A post shared by Beatrice Crețu (@beatrice_c11) on

Poate că pare mai costisitor, având în vedere că trebuie să îți cumperi film, să îl duci la developat și scanat, dar dacă analizezi cât costă o cameră foto decentă, nu cred că mai pare chiar așa scump.

Nu știu, puteam să explic mai multe aici, a fost așa ca un update pentru mine.

Spam cu poze, ca de fiecare dată.

27 de ore în Sighișoara

_MG_4516

De ce să te trezești la 4 dimineața într-o sâmbătă? Ca să pleci la Sighișoara într-un scurt trip pe care îl așteptai de dinainte să înceapă facultatea. Am mai zis, mie mi se pare mai mișto să pleci mai des și să stai mai puțin decât să ai o singură vacanță pe an; also, încă nu am bani de locuri extra fancy, dar cred că încep să gestionez mai bine the low budget travelling thing. Și mă bucur super mult că iubitul meu e pe aceeași lungime de undă în aceste plecări de nebuni relativ spontane. 

Pentru mine sunt importante călătoriile astea ca să ies din rutina mea și să simt că fac ceva cu viața mea. De aceea, probabil, prefer de obicei să merg în locuri noi. Poate sunt niște sechele de la faptul că în copilărie nu am călătorit sau poate ăsta e genul de adult în care mă transform. Oricum, îmi place.

Drum

Dacă vrei să iei trenul din București, vestea proastă e că trebuie să pleci la 6:05 ca să ajungi pe la prânz, dar măcar poți să vezi răsăritul în munți. Cred că astea sunt momentele în care sunt eu cel mai matinală, atunci când trebuie să plec undeva. Am rămas surprinsă că trenul a ajuns chiar cu aproape 10 minute mai devreme, după ce eram deja obișnuită cu întârzieri. În plus, gara m-a uimit, în sensul că e mare și curată și primitoare, you know, cam cum ar trebui să fie o gară normală. Trenul de întors e pe la 13:50, ceea ce înseamnă că am avut cam 27 de ore să vizităm orășelul și să dormim, dar cred că a fost aproximativ suficient.

_MG_4641

Cazare

Pot să mă consider oficial Regina Cazărilor, pentru că mi-am dezvoltat un hobby din a răsfoi Booking și Airbnb și de obicei facem rezervarea cu ceva timp înainte și reușesc să găsesc cazări drăguțe cu raport bun calitate – preț. Casa Adalmo a fost cosy și friendly, decorată foarte drăguț, clean af, cu host nice și aproape de centru (mă rog, cam orice e aproape de centru :D)

Ce am vizitat?

Centrul/cetatea unde am prins un apus frumos roz ca în poza asta.

_MG_4501

Turnul cu Ceas, în care inițial credeam că îmi va fi frică să mă urc, având în vedere că sunt destul de claustrofobă și aveam ca punct de reper Moscheea din Constanța, dar frica mea s-a dovedit inutilă, pentru că scările sunt mai mult decât încăpătoare. Biletele pentru studenți sunt 4 lei parcă. Turnul are cinci etaje și la fiecare există diverse încăperi de vizitat cu încărcătură istorică, cred că obiectele mele preferate au fost o machetă în miniatură a cetății, accesorii medicinale de câteva secole și niște dulapuri pictate super detaliat. În plus, mecanismul mare al ceasului m-a impresionat. Și cu o seară înainte îl văzusem pe „omulețul” care bate la oră fixă și a fost fix entuziasm din ăla de copii. 

_MG_4604

_MG_4693

_MG_4466

Muzeul Armelor a fost interesant, mai ales dacă ești mare fan al acestui gen de istorie. Nu eu, obvi.

Cimitirul. Da, suntem fun în excursii. Auzisem despre el și știam că e interesant, dar abia când am ajuns acolo am constatat cât de royal/bine e îngrijit și cât respect aveau oamenii ăia pentru morți, având în vedere că totul era aranjat cu super mult bun gust și nu era nimic kitschos, mai mult ca într-un muzeu cu cruci – monument vechi și încărcătură emoțională. Destul de inspiring și morbid în același timp, Bacovia ar fi mândru.

_MG_4706

_MG_4480

Străduțele colorate, despre care știam că mă vor lovi, mai ales toți pereții roz. Sighișoara are o slăbiciune pentru păpușile creepy din câte am observat.

Mi-a plăcut, încerc să nu fiu cârcotașă și dezamăgită de toate așteptările din capul meu, nu a fost chiar așa wow cum îmi imaginam, dar mi-a plăcut. 

_MG_4477

Unde să mănânci?

La Perla, unde decorul e mișto și au canapele verzi din imitație de piele și unde cred că e așa mișto doar seara; also, am mâncat o pizza cu cel mai bun salam ever și dacă te așezi la geam ai un vibe mai romantique. 

Concordia  – omleta genială la micul dejun și terasă drăguțică.

Îmi place mult când plecăm doar noi doi în aventuri și descoperim locuri. Pozele astea vorbesc mai mult decât mine. 

_MG_4547

Am mai spus-o, dar poate cineva să mă plătească să călătoresc și să fac reviews, pretty please? 

You can check my Instagram too.

Aventura la Bușteni – castel, pisici, munte și iubire

_MG_3965

A durat o grămadă până m-am adunat să scriu acest articol care se vrea complex în care mai împărtășesc din experiențele mele de travel pe tărâmuri mioritice (că n-am bani să mă duc peste mări și tări momentan), în mare parte pentru că în ultimul timp procrastinez în ultimul hal (nu chiar, am fost mai rău de atât) și pentru că am rămas cu peste 400 de poze de selectat și editat. Nah, probleme de ființă cu preocupări artistice.

Nu zic că aceste câteva zile de vacanță mi-au ajuns și că nu mai am nevoie de vreo câteva sau că Bușteni e un loc așa minunat, dar cred că nici măcar nu contează unde mergi atâta timp cât găsești ceva nou, te relaxezi și ești cu cine trebuie. Sorry to break it to you, dar nu am urcat pe munte, nici pe jos nici cu telecabina, because that’s the kind of person I am. Bine că are castelul că altfel ar fi fost doar un loc tristuț lângă munte, dar e drăguț. Măcar în Predeal aveai Moose. Glumesc, sunt cârcotașă, poate că m-am săturat de ruta asta unde merg toți oamenii ăia prin august, dar revenind la oile noastre și lăsând la o parte remarcile mele acide de studentă sărak.

_MG_3738

Cazarea

A fost prima dată când am optat pentru un Airbnb, chiar dacă închiriat pe Booking, pentru că am călătorit cu mai mulți oameni so spațiu și money. Recomand AmurguluiBnB care de fapt e în Poiana Țapului, adică la vreo 45 de minute de mers pe jos de la gara din Bușteni (pentru că în Poiana Țapului opresc doar trenuri Regio) but hey, nu te duci la munte să te plimbi cu un taxi, nu? Practic ai un etaj mare, iar una dintre cele trei camere are baie proprie, decorul e drăguț cozy, livingul e colorat și chill și ai și o terasă. Also, poți să folosești bucătăria și d-astea și e super aproape de pădure. Raportul calitate preț e ce trebuie. N-am prea multe poze cu cazarea, but I highly recommend it. 

_MG_3779

Teatrul cu pisici

Nu știu despre tine, dar mie îmi place să nu am un plan clar când plec undeva, și din fericire iubitul meu e de acord. În sensul că nu îmi fac neapărat o planificare în legătură cu unde vreau să merg, adică îmi stabilesc câteva obiective, dar îmi las destulă libertate în legătură cu unde și când le vizitez ca să nu am un alt stres. În plus, urăsc să fac research pe restaurante dinainte, adică îmi place pur și simplu să mă plimb și să intru unde îmi face cu ochiul de afară, să mă simt așa ca Dora Exploratoarea.

Cu câteva zile înainte de vacanță am vrut să văd ce evenimente se țineau și am văzut random că se desfășura ceva numit Zilele Culturii, cu afișe foarte nașpa care păreau făcute de copii de generală, dar treaba cu pisici mi-a atras atenția. Așa că am fost pentru prima dată la un teatru/mai mult circ cu pisici, iar noi eram în al doilea rând și era aproape gol când am ajuns – noi, vreo 30 de copii și părinții/bunicii lor. De fapt Bimbo Show e un număr mai complex, care are și un clovn, o gâscă, niște porumbei și vreo doi cățeluși, pe lângă pisicile care fac giumbușlucuri. Când eram mică cred că am fost o singură dată la circ și nu îmi place ideea de animale chinuite, dar aici toate animăluțele păreau fericite și super bine îngrijite. În plus, chiar a fost drăguț și mi-a captat atenția și copiii păreau că se distrează. Și cei doi organizatori sunt un cuplu de foști circari, which was even cuter. 

_MG_4067

Castelul

Voiam să îl păstrez pentru sfârșit, dar mai bine scriu acum despre el. Dacă la Bran a fost puțin dezamăgitor, în sensul că stilul lui nu a fost ce aveam eu în cap, Cantacuzino mi-a plăcut, chiar dacă mă avertizaseră vreo două persoane că e plictisitor. Mie mi s-a părut drăguț, puțin sub așteptări, dar chiar a fost o experiență nice. Chiar dacă nu îmi plac ghizii în general, cel de aici nu a fost chiar așa deranjant. În ciuda a ceea ce vezi pe site, ai voie să faci poze în interior, iar prețul e destul de okay, 20 de lei parcă dacă ești student, asta fără galeria de artă care sincer nu mi-a lipsit. Mi-a plăcut aerul boem și faptul că există foaarte mult lemn și vitralii. Nu mă pricep eu la comentat arta, but. În plus, curtea castelului e foarte mare, leagănele alea clișeu sunt cute. O altă treabă interesantă care se desfășoară afară și pe care am făcut-o pentru prima dată este trasul cu arcul, care mi-a plăcut mult și care vreau să se repete. Un fel de Robin Hood după doi ani în Berceni. 

_MG_4071

_MG_4068

Nu zic că aș veni aici mereu, dar e bun de marcat pe listă. Oricum, mie îmi plac mult castelele și clădirile istorice și abia aștept să ajung la Castelul Huniazilor la un moment dat. Soon sper. 

_MG_4014

_MG_4015

Unde să mănânci și unde să NU

În ceea ce privește mâncarea, cred că a fost prima dată când am plecat în vacanță și am gătit (a se citi pizza congelată și sendvișuri) și cred că am ieșit mai ieftin așa. Cât despre  localuri, Grill Express are o pizza absolut oribilă și, trust me, eu sunt aia care a inventat pizza cu oțet la un restaurant nasol din Brașov. Pe de altă parte, La Etaj a fost mișto din mai toate punctele de vedere (mai puțin muzica, I mean cine ascultă Andra pe repeat o oră?), adică mâncarea a fost super bună, personalul drăguț, locul e decorat nice și prețul e okay. E și în centru, aproape de gară.

_MG_4112

Despre călătoria asta, sau despre călătorii în general, nu prea știu ce să povestesc. De data asta mi-am dat seama că fericirea chiar vine din chestii simple, oricât de clișeu sau fake ar suna pentru o persoană preponderent depresivă ca mine. Nu trebuie să mergi într-un loc fancy sau să faci ceva deosebit ca să ai starea aia pe care ți-o dă descoperitul de locuri noi alături de persoana importantă pentru tine. I think I am blessed I got the chance to discover new places and be happy with him and I wanna do that again and again. 

Much Love and Peace. 

P.S: Pentru mai mult spam cu poze, cum îmi place mie să fac, uită-te pe Instagram. 

Short story despre cum am descoperit fotografia pe film

0000142

Îmi place să cred că sunt artistă, că am acel je ne sais quoi pe care îl transpui în artă – un fel de haos metamorfozat. Până la urmă, după mine, arta trebuie să te facă să simți sau să se nască din exprimarea trăirilor tale. Whatever, trecem peste introducerea ușor dusă în altă parte. Nu mă consider fotograf, pentru că mai am multe de învățat în ceea ce privește tehnica, dar îmi place și cred că uneori chiar am niște cadre bune.

De aproape un an îmi tot spun că voi repara aparatul foto pe film de acasă, dar a ajuns să stea uitat undeva fără să îl duc vreodată la un centru și să devin genul acela de hipsteriță.

Picture this: Cu câteva zile înainte să plecăm în vacanța de Paște la munte, iubitul meu minunat mi-a spus subtil că mi-a luat ceva ce îmi doream de mult timp, fără hinturi or sth. Normal că m-am gândit ca nebuna și am încercat să-mi dau seama fără rezultat. Long story short, am primit un aparat foto pe film, din 1972, care funcționează perfect și are și husa lui de piele. Vintage as fuck. He knows me so well. ❤ 

000005

0000122

Mi-a luat puțin să mă obișnuiesc cu faptul că nu e absolut nimic digital și orice setare pe care o fac se va reflecta abia când developez filmul. Also, setările sunt mai grele decât par – m-am uitat printr-o cărticică veche despre tehnică și am căutat puțin pe net, dar încă mai am de învățat.

000011

0000162

Am făcut un research despre unde pot merge să developez filmul  – chiar dacă data viitoare mă voi duce la mine în oraș și îmi voi cumpăra film tot de acolo – și am aflat de Kodak Lahovari, unde e un nene foarte drăguț care mi-a și explicat chestii. Așa am aflat că de fapt CHAIKA 3  – care aparent înseamnă pescăruș în rusă și e și numele primei femei cosmonaut din Rusia – are de fapt jumătate de cadru, adică pe o poziție de film intră de fapt două poze aka cum mi-am consumat inutil aproximativ jumătate din film. Next time știu, 72 de poze here I come. Am mai descoperit că mă bate puțin tehnica și că filmul ăsta nu reacționează prea bine la lumină – also, nici la distanță prea mare.

0000132

0000102

Am selectat aici câteva dintre poze, zic eu cele mai bune. Ce cuplu de artiști suntem. We’re cute af. Am mai constatat și că nu prea contează ce fotografiezi pe film, pentru că are un vibe. Vreau să învăț și chiar să mă ocup de asta, gen să nu mi las aparatul într un colț să se pună praful pe el. Hobby-uri noi.

000004

 

Scurt detox în Brașov & Bran ft him

_MG_2776

Sunt o iubitoare declarată a escapadelor în locuri drăguțe, unde să nu te gândești deloc la problemele din fiecare zi și să nu ai nimic de făcut – poate doar să decizi ce vrei să mănânci. Știi ce vreau să zic, zilele alea în care nu contează când te dai jos sau ce urmează să faci, pentru că totul e pe chill și veselie. Sau aproape pe acolo. Aventurile astea sunt și mai importante când te afli într-o relație la distanță, unde timpul petrecut împreună este redus considerabil. Așa că am fost happy să stau câteva zile cu iubitul meu minunat și să fim copii ciudăței. Treaba asta îmi face bine, psihic.

_MG_2810

_MG_2809

Nu m-am declarat o mare fană a Brașovului, dar de data asta îmi retrag opiniile negative – poate prezența lui a avut o mică influență. Cum e să pleci cu trenul la munte de Paște? Fun, aș putea spune. Am stat pentru prima dată la un hostel, iar experiența asta (surprinzătoare într-un mod bun) va avea un articol special, pentru că am impresia că va fi util.

_MG_2703

_MG_2757

Despre pozele cu care fac spam pe Instagram de câteva zile nu prea am ce să zic, am început să învăt două setări la DSLR. Also, my boyfriend best boyfriend mi-a luat un aparat foto pe film, pentru că știa că mă țin de anul trecut să devin hipsteriță la modul ăsta. Și despre asta tot într-un articol viitor. Nu spun acum decât că înveți destul de multe când începi să tragi pe film.

_MG_2789

Am fost pentru prima dată la Castelul Bran – da, shame on me, am 20j de ani și nu am călătorit aproape deloc, so fac asta mai  intens de vara trecută – și am rămas puțin dezamăgită. Povestea începe așa, tl;dr sper. Ca să ajungi din Brașov în Bran, trebuie să iei autobuzul de la Autogara 2. Adică un loc care seamănă cu gara din Ciulnița (adică ușor apocaliptic). Biletul este 8 lei și se cumpără direct din autobuz, arată ușor mai mult comunist, pe drum vezi munți și oi. (un fel de la drepta oi, la stânga oi, sry nu sunt chiar amuzantă). Ajungi direct în centru, adică lângă castel. Intrarea se face printr-un bazar care arată ca un bâlci dubios, dar nu am văzut niciun indicator care să îți arate asta – dar e okay, dacă ocolești abia te mai plimbi. Taxa de intrare este 40 de lei, 25 dacă ești student (bine, asta nu include turul ghidat cu liftul unde te întâlnești cu Vlad Țepeș și Regina Maria, dar e okay).

_MG_2738

_MG_2725.JPG

Vibe-ul vechi e mișto și am înțeles foarte bine asta, doar că pe alocuri nu simți sau vezi nimic wow. Nu știu dacă mă așteptam eu la altceva, dar pur și simplu nu m-a prins foarte tare – nici măcar toată promovarea asta cu Dracula, adică într-o cameră erau lipite postere cu filme cu el, pe bune. Oricum, gemulețele și arhitectura gotică mi-au plăcut. Also, dacă ești claustrofob te va apuca puțin panica, pentru că trebuie să treci prin scara secretă sau ceva de felul ăsta, un spațiu mic și îngust din piatră. Dar e okay, supraviețuiești. Era să uit, afară se află o fântână în care lumea aruncă bănuți. Sau bancnote. Horror.

_MG_2718

Curtea castelului e drăguță, ai un lac și iarbă verde și de afară clădirea chiar mi-a plăcut. Poate că sunt eu cârcotașă și mă iau prea mult de monumentele emblematice ale țării noastre. Nu am zis că nu mi-a plăcut, am spus doar că nu m-a impresionat în mod special. Nici iubitul meu nu a fost dată pe spate de asta, așa că nu sunt eu singura care nu a fost dată pe spate de aici. Că vorbeam mai sus despre bazar, lângă el era ceva târg etnografic de unde ne-am făcut brățări matching de piele pe care a scris o tanti cu tuș – că put nu am mai luat în considerare. În plus, nu e cea mai bună idee să te duci la Bran în a doua zi de Paște – sau probabil în oricare altă sărbătoare, pentru că era plin de genul ĂLA de oameni. Îl cunoști și tu.

_MG_2714

Piața Unirii din Brașov a fost nice, nu mai fusesem în zona aceea, Also, sunt două stații cu același nume și dacă vrei să iei autobuzul, nu face ca noi – am ajuns din greșeală la capătul de linie al lui 51.

_MG_2795
Cel mai drăguț copil din Bran și niște Photoshop skills

Îmi place super mult când mergem în aventuri și suntem doar noi – și uit, măcar câteva zile, de haosul din capul meu. Asta îmi face bine. Și am observat că pot să renunț și la social media în momentele astea, ceea ce mi se pare un detox complet și necesar. Nu le am prea tare cu fericirea, dar am fost happy și se vede în rânjetul de pe fața mea. 

 

In the middle of nowhere – photography

 

_MG_2554

Sometimes, one of the best choices to leave behind the chaos, both outside and in your mind, is to disconnect a little – no internet, no phone signal, no nothing. We, as human beings, even though we’re described as social animals, feel the need to enjoy our own company for a while, without forced interactions or harmful social media scrolling (I definitely agree that it is really healthy to take a break from social media from time to time, like a detox). To keep ourselves sane means to slow down sometimes, don’t put pressure, breathe and be grateful. Mental health is really important and too often ignored, so the trio of stress, anxiety and depression is kinda fueled so well by the lack of time to focus on ourselves. Try to find that.

_MG_2335

CabanaVoina

_MG_2397

Being in this disconnected state of mind doesn’t mean that you should lock yourself in your room without any human contact. Take your loved one somewhere private, intimate, like in the woods, with no civilization or as close as possible to nature.

_MG_2411

Voina is a region in Argeș County, where people won’t bother you, with a lot of silence and a little river. I’m not really into writing that much details about travelling, so you will have to discover it yourself. All I can say is that is a really nice place to breathe fresh air and be in the wilderness. And, also, spend some quality time with that special someone.

_MG_2460

_MG_2373

Like, just imagine – no cars, no shops, no phone use. Just almost peace and love.

_MG_2368

_MG_2555

_MG_2492

_MG_2507

Either way, here are some aesthetic pictures with/by me and my boyfriend, somehow the mountains’ kids. Like Heidi, but more dumb and cute.

Make cultură great again – în vizită la muzee

IMG_20190331_105603148_HDR

Mi-am dat seama recent că de când m-am mutat în București, adică de un an și jumătate, nu m-am dus la niciun muzeu. Nu știu dacă a fost din lipsă de chef, lene sau procrastinare, cert este că am ratat oportunitățile astea de a mă holba la cultură și de a-mi îmbogăți creierul cu informații. Probabil vizitele mele la muzee s-au regăsit cu precădere în copilărie, prin excursii cu clasa ori în momentele când veneam în capitală și eram o fetiță scumpă care voia să descopere. Cred că o puneam pe mătuși-mea să mă ducă în fiecare an la Muzeul Satului și am și niște poze de mare fashion model de când eram mică.

Long story short, săptămâna trecută mi-a propus o prietenă să mergem la muzeu și aia a fost. Acum probabil vor urma niște paragrafe în care comentez eu arta sau ceva.

Muzeul Național George Enescu a fost o experiență dezamăgitoare pentru mine. Când mă plimbam pe Victoriei și vedeam clădirea aia, mi se părea așa pe lux și opulență. Asta până să ajung și să constat că are nevoie de o renovare (care aparent va veni în curând). Nu zic că nu arată bine în mare, dar pe alocuri sunt foarte multe chestii care îi strică aerul boem. Nu sunt eu mare fană a muzicii clasice, dar mi-a plăcut tavanul ăsta pictat.

IMG_20190331_104132769

Muzeul Național al Literaturii Române a fost un upgrade, pentru că după „dezamăgeala” anterioară nu mai știam la ce să mă aștept. Jokes on me, am rămas plăcut surprinsă de cât de modern și minimalist a fost, plus că are un etaj, mansardă și demisol. Mașină de scris my love. Și vibeurile alea mișto pe care le ai când te simți wannabe scriitoare  și vezi scrisul de mână al autorilor și alte d-astea artistice.

IMG_20190331_120528368

f

Muzeul Național de Artă are intratea gratuită în fiecare primă miercuri a lunii, ceea ce a fost așa un imbold să mă adun și să merg. Pe lângă o expoziție mică și săracă, era deschisă doar Galeria Națională, so am fost dezamăgită că Galeria de Artă Europeană nu putea fi vizitată. Spoiler: există o regiune întreagă cu icoane, pentru că asta este arta noastră veche, aparent. Multă natură moartă, la un moment dat într-un tablou erau niște porumbi. Bine, nu mă pricep eu la pictură. Mi-au plăcut chestiile abstracte.

56446504_456923141718847_5510772477644505088_n

56659790_2364146186985637_961927598898675712_n

56232385_506290839774907_2032894977104674816_n

3

Pozele sunt făcute toate cu telefonul și editate în Photoshop, hai că nu sunt chiar așa rele.  Also, mă bucur că nu există taxă foto.

Nu pot să spun că m-au mișcat în mod deosebit călătoriile astea, îmi pierd răbdarea destul de repede. Dar e bine să mai ieși din bula ta și să vezi niște artă. Also, la mine la Călărași e un singur muzeu deschis în weekend.

P.S: Urmărește-mă pe Instagram pentru și mai mult spam. 

Primăvară și floricele roz (aproape) ca viața – plus poze

_MG_22412

A venit primăvara și cu ea astenia, anxietatea și depresia accentuate, vremea asta mai bipolară decât mine și floricelele colorate peste tot. Nu mă plâng, îmi face bine să mă mai vadă soarele, vitamina D, oxitocină, d-astea.

Povestea aia veche despre mine și creierul meu a devenit deja un clișeu, so articolul ăsta nu este despre asta. Cică vin zile mai bune, și ca să nu mă dau cu capul de pereți acum trebuie să cred asta. Da da, gândim pozitiv, dar nu poți să îți îndrepți ani de obiceiuri distructive bătând din palme. Am 20 de ani și în fiecare zi e ceva care pare că nu merge bine sau merge prea bine – și în ambele cazuri mă sperie. Fuck it.

_MG_2101

_MG_2140

_MG_2109

Nu sunt eu atotștiutoare, dar ar trebui să fim mai reali în social media. Adică okay, nu zice nimeni să pui poze cu tine plângând sau ceva, dar dacă ne prefacem acolo că viața noastră e minunată pentru niște amărâte de like-uri, perpetuăm ideea că alții sunt perfecți și noi avem mereu o problemă. Și, trust me, comportamentul ăsta este cât se poate de toxic. De asta apreciez cei câțiva oameni care sunt deschiși despre struggle-urile lor în online.

_MG_2236

Am deviat puțin de la ce voiam să zic aici, ăsta trebuia să fie doar un articol cu poze drăguțe. Călărași City, orașul meu natal, are și câteva locuri ciudățele care sunt destul de artistice. Credit foto: iubitul meu mult mai fotogenic decât mine.

_MG_2141

_MG_2249

Uite și o listuță cu chestii care mă fac mai bine (poate te fac și pe tine):

  • serialele sau filmele mișto (cu accent pe primele)
  • cărțile cu psihoologie
  • clipurile cu psiho de pe Youtube (vezi The School Of Life și Psych2Go)
  • să scriu
  • să citesc ce am scris și să văd că am fost mai nașpa

_MG_2305

  • listele
  • să vorbesc cu cei kinda trei oameni care mă ascultă și cărora le pasă, gen
  • să fac planuri – în special de vacanță
  • pozele
  • să fiu cu el

_MG_2268

Pe tine ce te ajută când ești in a dark place?

_MG_2308