Prima aventură de anul ăsta sau cum am fost la Sibiu

_MG_5425

* Anul ăsta nu a început deloc cum ar fi trebuit, din multe puncte de vedere. De fapt, poate că lucrurile au fost chiar bine în jurul meu, dar eu nu mă simt așa. Am observat că mi-am neglijat scrisul, așa că am decis să scriu articolul ăsta, chiar dacă nu vreau să mai pun presiune pe mine cu blogul și o fac din hobby și trebuie să îmi reamintesc că îmi plăcea asta. Am început cu un chef maxim de procrastinare, în sensul că nu am stare suficientă să fac nimic chiar dacă aș vrea și mă simt nașpa din cauza asta, ca într-un cerc vicios; dar chestii emoționale next time. It’s gonna be okay.

Voiam să merg la Sibiu de ziua mea de anul trecut, după aventura la Constangeles cu doi dintre oamenii mei preferați, dar din cauze diverse s-a amânat. Pentru aniversarea asta am făcut planul din timp, așa că am început anul cu o aventură nouă; și cred că a fost prima dată de ziua mea când am mers special într-un loc. 

_MG_5485

Cazare

A fost prima dată când am ales Airbnb în detrimentul Booking (pentru că nu găsisem chestii okay calitate-preț unde să nu te simți ca într-o peșteră sau pe care să nu dai un rinichi) și mi-am dat seama că îmi place mai mult senzația asta de acasă random unde poți să și gătești. Adică și hotelul e mișto și nu se compară starea aia și e de mers, dar dacă stai mai mult și vrei să simți că ești de acolo și să dai mai puțini bani pentru mai multe facilități, asta e soluția. 

The most ordinary studio a fost un loc cosy drăguț unde ne-am simțit acasă pentru trei nopți și unde am văzut un pug fericit afară în parcare prima dată când am ieșit din casă. Pros: design aproape industrial, mi-au plăcut panoul cu paharele de vin, patul, lumina galbenă difuză și decorațiunile. În mare totul a fost mișto, super echipat, nice, nu prea departe de centru, recomand. Cons: e la parter, ceea ce e un minus personal și are un balcon micuț neîncălzit, iar ușa pe șină de la baie se mai blochează uneori. Și mergea și o lumină albă undeva. 

_MG_5665

Drum

Din București cu trenul faci vreo 6 ore. La întoarcere am mers cu Regio și am schimbat în Brașov și nu a fost atât de nasol cum ți-ai imagina. Also, am văzut căprioare, zăpadă și copii care se dădeau cu sania.

În ceea ce privește transportul în comun în Sibiu, am fost plăcut impresionată că există plata contactless în autobuz, chestie ce aș vrea să se implementeze și în capitala noastră minunată. Un downside ar fi faptul că autobuzele vin super greu, în sensul că te saturi de așteptat mai rău decât la RATB. 

0000192

0000212

Oraș 

 Nu am vizitat foarte multe, dar cred că nu e neapărat nevoie să mergi în toate locurile pseudo faimoase ca să știi că ai descoperit un oraș nou. Mi-a plăcut că centrul e destul de mare, adică nu te lovești de toți oamenii pământului. Am mâncat porumb fiert și am alergat după autobuz și asta e o amintire mișto. Târgul de Crăciun mi-a plăcut mult și nu e deloc kitschoșenia cu care noi ăștia din București suntem obișnuiți; îmi pare rău că nu mi-am făcut curaj să mă dau în roata cea mare, dar într-o zi voi putea. Podul Minciunilor a fost, cum a spus o prietenă, “o minciună”, adică aveam eu alte așteptări, dar a fost drăguțel. Am urcat în Turnul Sfatului și am văzut orașul de la etajul 7, mai mult de atât nu prea ai ce să vezi oricum, având în vedere că expozițiile de la etaje sunt câteva tablouașe sau nimic (adică nu se compară cu Turnul cu Ceas de la Sighișoara). Am fost și la Muzeul Farmaciei care e micuț și drăguț. Și biserica e de recomandat, chiar dacă era închisă, dar mie îmi place arhitectura gotică. O cafenea de văzut e Cafe Wien, care are atmosfera aia cosy puțin vintage. Am uitat să căutăm vitrina aia arhicunoscută cu “Mă gândesc la ea”, dar poate data viitoare. 

_MG_5457

_MG_5489

_MG_5564

Am fost dezamăgită de Sibiu, adică nu a fost așa cum crezusem și l-am comparat cu Sighișoara, dar e drăguț și mă bucur că l-am văzut.

Cred că e important să călătorești chiar dacă nu te duci în locuri fancy, pentru că ieși din pătrățica ta și te relaxezi, iar travellingul on a low budget nu e așa de greu și până la urmă contează cu cine mergi; iar iubitul meu e partenerul meu preferat de plecat în aventuri. 

_MG_5600

Bine, poate toate astea au fost influențare și de starea mea de legumică depresivuță și nu am putut să mă bucur suficient de nimic, dar asta e, next time I’ll be better. 

0000322

Pozele astea sunt făcute și digital și pe film, pentru că that’s the kind of person I am. 

Fac mai mult spam AICI

0000232

27 de ore în Sighișoara

_MG_4516

De ce să te trezești la 4 dimineața într-o sâmbătă? Ca să pleci la Sighișoara într-un scurt trip pe care îl așteptai de dinainte să înceapă facultatea. Am mai zis, mie mi se pare mai mișto să pleci mai des și să stai mai puțin decât să ai o singură vacanță pe an; also, încă nu am bani de locuri extra fancy, dar cred că încep să gestionez mai bine the low budget travelling thing. Și mă bucur super mult că iubitul meu e pe aceeași lungime de undă în aceste plecări de nebuni relativ spontane. 

Pentru mine sunt importante călătoriile astea ca să ies din rutina mea și să simt că fac ceva cu viața mea. De aceea, probabil, prefer de obicei să merg în locuri noi. Poate sunt niște sechele de la faptul că în copilărie nu am călătorit sau poate ăsta e genul de adult în care mă transform. Oricum, îmi place.

Drum

Dacă vrei să iei trenul din București, vestea proastă e că trebuie să pleci la 6:05 ca să ajungi pe la prânz, dar măcar poți să vezi răsăritul în munți. Cred că astea sunt momentele în care sunt eu cel mai matinală, atunci când trebuie să plec undeva. Am rămas surprinsă că trenul a ajuns chiar cu aproape 10 minute mai devreme, după ce eram deja obișnuită cu întârzieri. În plus, gara m-a uimit, în sensul că e mare și curată și primitoare, you know, cam cum ar trebui să fie o gară normală. Trenul de întors e pe la 13:50, ceea ce înseamnă că am avut cam 27 de ore să vizităm orășelul și să dormim, dar cred că a fost aproximativ suficient.

_MG_4641

Cazare

Pot să mă consider oficial Regina Cazărilor, pentru că mi-am dezvoltat un hobby din a răsfoi Booking și Airbnb și de obicei facem rezervarea cu ceva timp înainte și reușesc să găsesc cazări drăguțe cu raport bun calitate – preț. Casa Adalmo a fost cosy și friendly, decorată foarte drăguț, clean af, cu host nice și aproape de centru (mă rog, cam orice e aproape de centru :D)

Ce am vizitat?

Centrul/cetatea unde am prins un apus frumos roz ca în poza asta.

_MG_4501

Turnul cu Ceas, în care inițial credeam că îmi va fi frică să mă urc, având în vedere că sunt destul de claustrofobă și aveam ca punct de reper Moscheea din Constanța, dar frica mea s-a dovedit inutilă, pentru că scările sunt mai mult decât încăpătoare. Biletele pentru studenți sunt 4 lei parcă. Turnul are cinci etaje și la fiecare există diverse încăperi de vizitat cu încărcătură istorică, cred că obiectele mele preferate au fost o machetă în miniatură a cetății, accesorii medicinale de câteva secole și niște dulapuri pictate super detaliat. În plus, mecanismul mare al ceasului m-a impresionat. Și cu o seară înainte îl văzusem pe „omulețul” care bate la oră fixă și a fost fix entuziasm din ăla de copii. 

_MG_4604

_MG_4693

_MG_4466

Muzeul Armelor a fost interesant, mai ales dacă ești mare fan al acestui gen de istorie. Nu eu, obvi.

Cimitirul. Da, suntem fun în excursii. Auzisem despre el și știam că e interesant, dar abia când am ajuns acolo am constatat cât de royal/bine e îngrijit și cât respect aveau oamenii ăia pentru morți, având în vedere că totul era aranjat cu super mult bun gust și nu era nimic kitschos, mai mult ca într-un muzeu cu cruci – monument vechi și încărcătură emoțională. Destul de inspiring și morbid în același timp, Bacovia ar fi mândru.

_MG_4706

_MG_4480

Străduțele colorate, despre care știam că mă vor lovi, mai ales toți pereții roz. Sighișoara are o slăbiciune pentru păpușile creepy din câte am observat.

Mi-a plăcut, încerc să nu fiu cârcotașă și dezamăgită de toate așteptările din capul meu, nu a fost chiar așa wow cum îmi imaginam, dar mi-a plăcut. 

_MG_4477

Unde să mănânci?

La Perla, unde decorul e mișto și au canapele verzi din imitație de piele și unde cred că e așa mișto doar seara; also, am mâncat o pizza cu cel mai bun salam ever și dacă te așezi la geam ai un vibe mai romantique. 

Concordia  – omleta genială la micul dejun și terasă drăguțică.

Îmi place mult când plecăm doar noi doi în aventuri și descoperim locuri. Pozele astea vorbesc mai mult decât mine. 

_MG_4547

Am mai spus-o, dar poate cineva să mă plătească să călătoresc și să fac reviews, pretty please? 

You can check my Instagram too.

Healthy Habits: pleacă de nebun(ă)

Untitled-1

Povestea începe într-o dimineață târzie, mai pe la prânz așa (că de la un timp zac letargic într-o stare de oboseală/lene permanentă), în care trei prietene s-au hotărât să se întâlnească finally. Și cum orașul lor natal era prea mainstream, de ce să nu facă un picnic de toamnă la munte? 

Da, am mai scris aici sau pe Instagram vara asta că mie îmi plac mult one-day-trip-urile și le consider un obicei sănătos, pentru că mai ieși din rutina ta de toate zilele și faci ceva random. Vreau să pot să decid azi că mâine vreau să plec de nebună și să mă urc în primul tren cu program okay care îmi iese în cale (a se citi mersultrenurilor.ro).

Te trezești la 6 după ce ai dormit doar vreo 4 ore, dar ai deja un rezervor plin cu somn  de zilele trecute. Sperai să prinzi un răsărit frumos, dar te mulțumești doar cu niște norișori răsfirați și câteva porțiuni mai colorate. E dimineața în care mijloacele de transport circulă mai repede decât de obicei, pentru că ajungi la gară cu mai mult de jumătate de oră înainte să plece trenul. Îți aștepți o prietenă și sunteți gata să plecați în aventură. Călătoria de aproape două ore e liniștită, lângă voi miroase puțin a tărie, afară pare mai frig decât credeai și nu ai la tine nimic de citit.

Ajungeți în Azuga, după ce vă învârtiți puțin în catacombe ca să găsiți ieșirea subterană bună. Vrei un bilet de întoarcere, dar tanti de la casă îți spune că trenul ăla e privat și te urci pur și simplu în el. Bine, oricum nu îmi pasă prea mult.

Vă îndreptați spre cafeneaua pe care o găsisei tu pe Google și ai face orice pentru o cafea acum. După câteva minute de întrebări legate de direcția în care ar trebui să mergeți, o vezi: un spațiu micuț și cosy cu muzică bună, decor hipsteresc – cărți, culori și mult lemn – și mirosul inconfundabil de cafea proaspăt preparată. În plus, au croissant bavarez, your fave. Te bucuri că nu mai sunt alți clienți care să stea pe scaunele de lemn și să admire, să se bucure de atmosferă și să analizeze detalii. „Ăsta e cel mai frumos loc din Azuga”, îți spui când vă îndreptați din nou spre gară și speri să nu ai dreptate.

Acum sunteți trei și căutați un loc pașnic să vă instalați picnicul. Tu nu vrei să urci pe munte, prin păduri sau prin locuri de unde ar putea veni toți câinii pământului să te atace. Vă învârtiți puțin pe străduțe care arată ca ale unui sătuc de munte și găsiți un fel de pajiște, lângă niște plopi înalți prin ale căror frunze bate vântul. Vizavi e o fabrică veche și abandonată, de parcă ai putea să filmezi IT 3 în ea și un băruleț din care mai ies oameni cu alcool și se așază pe canapeluțe. Din depăratare se aud niște manele în surdină și tot vezi oameni care ies cu sticlele de bere. Un nene caută fier vechi prin iarba din apropierea noastră, grupuri de copii se plimbă și uneori trec bicicliști spre traseul montan.

Noi stăm pe o mușama colorată cu model de toamnă și ne-am înșirat mâncarea, în mare parte gătită de mine – am făcut quiche pentru prima dată și mă simt aproape bucătăreasă că nu am dat fail. Suntem 3 pete de culoare, putem lejer să formăm câteva steaguri de țări. Mi-am pus și hanoracul cel verde pe mine, bate vântul și razele de soare se ascund după copacii înalți și boscheții de lângă noi. N-am mai fost de ceva timp un trio și, the good and the bad, prietenia noastră a reușit cumva să supraviețuiască. Sunt în dezacord cu multe dintre chestiile pe care ele le fac și probabil e reciproc, dar nu am energie să spun mai mult. Dar când suntem împreună e o conexiune, diferită cu fiecare dintre ele, care încă rezistă. Poate cândva mai multe despre prietenie și compromisuri sau stări sau viață. Whatever.

Gata, cât să stai să mănânci și să râzi pe iarbă; mă opresc să pozez clădirile abandonate, care sunt destul de multe. „Când mergem spre gară ne urcăm pe podul ăla să facem câteva poze de sus”. Ne-am întors la PepCafe&CustomShop care chiar este locul favorit din Azuga – doar pentru o cafea aici m-aș întoarce. Ne-au recunoscut, e a doua oară când venim aici. Bem bere nepastrurizată Azuga și stăm pe canapeaua super comodă cu păturică galbenă. Ne întreabă dacă pot să ne facă o poză de pus la ei pe Facebook – sure, why not. Vrem să plecăm și să ne luăm covrigi bavarezi pentru drum, pe care ni-i dau din partea casei. Aș vrea ca locul ăsta să facă parte din turul meu de cafenele montane. Good luck, guys.

Trenul de întoarcere e de la Regio Călători, dar nu cel dintr-un film vechi cu care am fost la Râșnov. Facem două ore și jumătate, în timpul ăsta ajungeam la Brașov, dar eu nu mă plâng. Din spate se aude un scâncet surd și întorc privirea ca o nebună ca să văd un puiuț de ceva care părea un Dog German care dormea în brațele stăpânei. După vreo zece minute de călătorie, în fața noastră se așază o mamă cu o fetiță de un an și puțin care a fost cel mai fericit copil pe care l-am văzut eu vreodată, probabil. A stat cuminte absolut tot drumul, a râs, a zâmbit, s-a jucat cu noi și cu animalul său de pluș Tigrilă și mi-a făcut călătoria mai bună (and I don t really like kids). În gară am sperat ca măcar apusul să fie frumos, but nah.

Ieșind din starea de poveste, cred că e important să îți dezvolți o serie de obiceiuri sănătoase – și să pleci de nebun uneori este unul dintre ele. 

Aventura la Bușteni – castel, pisici, munte și iubire

_MG_3965

A durat o grămadă până m-am adunat să scriu acest articol care se vrea complex în care mai împărtășesc din experiențele mele de travel pe tărâmuri mioritice (că n-am bani să mă duc peste mări și tări momentan), în mare parte pentru că în ultimul timp procrastinez în ultimul hal (nu chiar, am fost mai rău de atât) și pentru că am rămas cu peste 400 de poze de selectat și editat. Nah, probleme de ființă cu preocupări artistice.

Nu zic că aceste câteva zile de vacanță mi-au ajuns și că nu mai am nevoie de vreo câteva sau că Bușteni e un loc așa minunat, dar cred că nici măcar nu contează unde mergi atâta timp cât găsești ceva nou, te relaxezi și ești cu cine trebuie. Sorry to break it to you, dar nu am urcat pe munte, nici pe jos nici cu telecabina, because that’s the kind of person I am. Bine că are castelul că altfel ar fi fost doar un loc tristuț lângă munte, dar e drăguț. Măcar în Predeal aveai Moose. Glumesc, sunt cârcotașă, poate că m-am săturat de ruta asta unde merg toți oamenii ăia prin august, dar revenind la oile noastre și lăsând la o parte remarcile mele acide de studentă sărak.

_MG_3738

Cazarea

A fost prima dată când am optat pentru un Airbnb, chiar dacă închiriat pe Booking, pentru că am călătorit cu mai mulți oameni so spațiu și money. Recomand AmurguluiBnB care de fapt e în Poiana Țapului, adică la vreo 45 de minute de mers pe jos de la gara din Bușteni (pentru că în Poiana Țapului opresc doar trenuri Regio) but hey, nu te duci la munte să te plimbi cu un taxi, nu? Practic ai un etaj mare, iar una dintre cele trei camere are baie proprie, decorul e drăguț cozy, livingul e colorat și chill și ai și o terasă. Also, poți să folosești bucătăria și d-astea și e super aproape de pădure. Raportul calitate preț e ce trebuie. N-am prea multe poze cu cazarea, but I highly recommend it. 

_MG_3779

Teatrul cu pisici

Nu știu despre tine, dar mie îmi place să nu am un plan clar când plec undeva, și din fericire iubitul meu e de acord. În sensul că nu îmi fac neapărat o planificare în legătură cu unde vreau să merg, adică îmi stabilesc câteva obiective, dar îmi las destulă libertate în legătură cu unde și când le vizitez ca să nu am un alt stres. În plus, urăsc să fac research pe restaurante dinainte, adică îmi place pur și simplu să mă plimb și să intru unde îmi face cu ochiul de afară, să mă simt așa ca Dora Exploratoarea.

Cu câteva zile înainte de vacanță am vrut să văd ce evenimente se țineau și am văzut random că se desfășura ceva numit Zilele Culturii, cu afișe foarte nașpa care păreau făcute de copii de generală, dar treaba cu pisici mi-a atras atenția. Așa că am fost pentru prima dată la un teatru/mai mult circ cu pisici, iar noi eram în al doilea rând și era aproape gol când am ajuns – noi, vreo 30 de copii și părinții/bunicii lor. De fapt Bimbo Show e un număr mai complex, care are și un clovn, o gâscă, niște porumbei și vreo doi cățeluși, pe lângă pisicile care fac giumbușlucuri. Când eram mică cred că am fost o singură dată la circ și nu îmi place ideea de animale chinuite, dar aici toate animăluțele păreau fericite și super bine îngrijite. În plus, chiar a fost drăguț și mi-a captat atenția și copiii păreau că se distrează. Și cei doi organizatori sunt un cuplu de foști circari, which was even cuter. 

_MG_4067

Castelul

Voiam să îl păstrez pentru sfârșit, dar mai bine scriu acum despre el. Dacă la Bran a fost puțin dezamăgitor, în sensul că stilul lui nu a fost ce aveam eu în cap, Cantacuzino mi-a plăcut, chiar dacă mă avertizaseră vreo două persoane că e plictisitor. Mie mi s-a părut drăguț, puțin sub așteptări, dar chiar a fost o experiență nice. Chiar dacă nu îmi plac ghizii în general, cel de aici nu a fost chiar așa deranjant. În ciuda a ceea ce vezi pe site, ai voie să faci poze în interior, iar prețul e destul de okay, 20 de lei parcă dacă ești student, asta fără galeria de artă care sincer nu mi-a lipsit. Mi-a plăcut aerul boem și faptul că există foaarte mult lemn și vitralii. Nu mă pricep eu la comentat arta, but. În plus, curtea castelului e foarte mare, leagănele alea clișeu sunt cute. O altă treabă interesantă care se desfășoară afară și pe care am făcut-o pentru prima dată este trasul cu arcul, care mi-a plăcut mult și care vreau să se repete. Un fel de Robin Hood după doi ani în Berceni. 

_MG_4071

_MG_4068

Nu zic că aș veni aici mereu, dar e bun de marcat pe listă. Oricum, mie îmi plac mult castelele și clădirile istorice și abia aștept să ajung la Castelul Huniazilor la un moment dat. Soon sper. 

_MG_4014

_MG_4015

Unde să mănânci și unde să NU

În ceea ce privește mâncarea, cred că a fost prima dată când am plecat în vacanță și am gătit (a se citi pizza congelată și sendvișuri) și cred că am ieșit mai ieftin așa. Cât despre  localuri, Grill Express are o pizza absolut oribilă și, trust me, eu sunt aia care a inventat pizza cu oțet la un restaurant nasol din Brașov. Pe de altă parte, La Etaj a fost mișto din mai toate punctele de vedere (mai puțin muzica, I mean cine ascultă Andra pe repeat o oră?), adică mâncarea a fost super bună, personalul drăguț, locul e decorat nice și prețul e okay. E și în centru, aproape de gară.

_MG_4112

Despre călătoria asta, sau despre călătorii în general, nu prea știu ce să povestesc. De data asta mi-am dat seama că fericirea chiar vine din chestii simple, oricât de clișeu sau fake ar suna pentru o persoană preponderent depresivă ca mine. Nu trebuie să mergi într-un loc fancy sau să faci ceva deosebit ca să ai starea aia pe care ți-o dă descoperitul de locuri noi alături de persoana importantă pentru tine. I think I am blessed I got the chance to discover new places and be happy with him and I wanna do that again and again. 

Much Love and Peace. 

P.S: Pentru mai mult spam cu poze, cum îmi place mie să fac, uită-te pe Instagram. 

Scurt detox în Brașov & Bran ft him

_MG_2776

Sunt o iubitoare declarată a escapadelor în locuri drăguțe, unde să nu te gândești deloc la problemele din fiecare zi și să nu ai nimic de făcut – poate doar să decizi ce vrei să mănânci. Știi ce vreau să zic, zilele alea în care nu contează când te dai jos sau ce urmează să faci, pentru că totul e pe chill și veselie. Sau aproape pe acolo. Aventurile astea sunt și mai importante când te afli într-o relație la distanță, unde timpul petrecut împreună este redus considerabil. Așa că am fost happy să stau câteva zile cu iubitul meu minunat și să fim copii ciudăței. Treaba asta îmi face bine, psihic.

_MG_2810

_MG_2809

Nu m-am declarat o mare fană a Brașovului, dar de data asta îmi retrag opiniile negative – poate prezența lui a avut o mică influență. Cum e să pleci cu trenul la munte de Paște? Fun, aș putea spune. Am stat pentru prima dată la un hostel, iar experiența asta (surprinzătoare într-un mod bun) va avea un articol special, pentru că am impresia că va fi util.

_MG_2703

_MG_2757

Despre pozele cu care fac spam pe Instagram de câteva zile nu prea am ce să zic, am început să învăt două setări la DSLR. Also, my boyfriend best boyfriend mi-a luat un aparat foto pe film, pentru că știa că mă țin de anul trecut să devin hipsteriță la modul ăsta. Și despre asta tot într-un articol viitor. Nu spun acum decât că înveți destul de multe când începi să tragi pe film.

_MG_2789

Am fost pentru prima dată la Castelul Bran – da, shame on me, am 20j de ani și nu am călătorit aproape deloc, so fac asta mai  intens de vara trecută – și am rămas puțin dezamăgită. Povestea începe așa, tl;dr sper. Ca să ajungi din Brașov în Bran, trebuie să iei autobuzul de la Autogara 2. Adică un loc care seamănă cu gara din Ciulnița (adică ușor apocaliptic). Biletul este 8 lei și se cumpără direct din autobuz, arată ușor mai mult comunist, pe drum vezi munți și oi. (un fel de la drepta oi, la stânga oi, sry nu sunt chiar amuzantă). Ajungi direct în centru, adică lângă castel. Intrarea se face printr-un bazar care arată ca un bâlci dubios, dar nu am văzut niciun indicator care să îți arate asta – dar e okay, dacă ocolești abia te mai plimbi. Taxa de intrare este 40 de lei, 25 dacă ești student (bine, asta nu include turul ghidat cu liftul unde te întâlnești cu Vlad Țepeș și Regina Maria, dar e okay).

_MG_2738

_MG_2725.JPG

Vibe-ul vechi e mișto și am înțeles foarte bine asta, doar că pe alocuri nu simți sau vezi nimic wow. Nu știu dacă mă așteptam eu la altceva, dar pur și simplu nu m-a prins foarte tare – nici măcar toată promovarea asta cu Dracula, adică într-o cameră erau lipite postere cu filme cu el, pe bune. Oricum, gemulețele și arhitectura gotică mi-au plăcut. Also, dacă ești claustrofob te va apuca puțin panica, pentru că trebuie să treci prin scara secretă sau ceva de felul ăsta, un spațiu mic și îngust din piatră. Dar e okay, supraviețuiești. Era să uit, afară se află o fântână în care lumea aruncă bănuți. Sau bancnote. Horror.

_MG_2718

Curtea castelului e drăguță, ai un lac și iarbă verde și de afară clădirea chiar mi-a plăcut. Poate că sunt eu cârcotașă și mă iau prea mult de monumentele emblematice ale țării noastre. Nu am zis că nu mi-a plăcut, am spus doar că nu m-a impresionat în mod special. Nici iubitul meu nu a fost dată pe spate de asta, așa că nu sunt eu singura care nu a fost dată pe spate de aici. Că vorbeam mai sus despre bazar, lângă el era ceva târg etnografic de unde ne-am făcut brățări matching de piele pe care a scris o tanti cu tuș – că put nu am mai luat în considerare. În plus, nu e cea mai bună idee să te duci la Bran în a doua zi de Paște – sau probabil în oricare altă sărbătoare, pentru că era plin de genul ĂLA de oameni. Îl cunoști și tu.

_MG_2714

Piața Unirii din Brașov a fost nice, nu mai fusesem în zona aceea, Also, sunt două stații cu același nume și dacă vrei să iei autobuzul, nu face ca noi – am ajuns din greșeală la capătul de linie al lui 51.

_MG_2795
Cel mai drăguț copil din Bran și niște Photoshop skills

Îmi place super mult când mergem în aventuri și suntem doar noi – și uit, măcar câteva zile, de haosul din capul meu. Asta îmi face bine. Și am observat că pot să renunț și la social media în momentele astea, ceea ce mi se pare un detox complet și necesar. Nu le am prea tare cu fericirea, dar am fost happy și se vede în rânjetul de pe fața mea. 

 

In the middle of nowhere – photography

 

_MG_2554

Sometimes, one of the best choices to leave behind the chaos, both outside and in your mind, is to disconnect a little – no internet, no phone signal, no nothing. We, as human beings, even though we’re described as social animals, feel the need to enjoy our own company for a while, without forced interactions or harmful social media scrolling (I definitely agree that it is really healthy to take a break from social media from time to time, like a detox). To keep ourselves sane means to slow down sometimes, don’t put pressure, breathe and be grateful. Mental health is really important and too often ignored, so the trio of stress, anxiety and depression is kinda fueled so well by the lack of time to focus on ourselves. Try to find that.

_MG_2335

CabanaVoina

_MG_2397

Being in this disconnected state of mind doesn’t mean that you should lock yourself in your room without any human contact. Take your loved one somewhere private, intimate, like in the woods, with no civilization or as close as possible to nature.

_MG_2411

Voina is a region in Argeș County, where people won’t bother you, with a lot of silence and a little river. I’m not really into writing that much details about travelling, so you will have to discover it yourself. All I can say is that is a really nice place to breathe fresh air and be in the wilderness. And, also, spend some quality time with that special someone.

_MG_2460

_MG_2373

Like, just imagine – no cars, no shops, no phone use. Just almost peace and love.

_MG_2368

_MG_2555

_MG_2492

_MG_2507

Either way, here are some aesthetic pictures with/by me and my boyfriend, somehow the mountains’ kids. Like Heidi, but more dumb and cute.

Am fost random la Râșnov

IMG_6618

Sâmbătă, după un drum până la Brașov în care am stat mai mult în picioare pentru că am primit bilet pe o zi greșită și mi-am dat seama prea târziu (sau ce povești minunate cu trenul mai adun), am mers într-o mini-aventură până la Râșnov. Și când zic mini mă refer la vro 3 ore așa.

Am luat un tren privat deosebit de la Regio Călători, pentru care măcar n-am plătit. Long story short, poți să faci lejer un horror acolo. Imaginează-ți vibe-ul ăla de Riverdale combinat cu filmele alb-negru și un iz de naftalină. Dar mai bine te uiți la pozele de mai jos și vezi latura artistică. Nu mă plâng, a fost și asta o experiență din gama esteticii urâtului. După 20 de minute de tremurat și legănat pe șine, ajungi în gara care pare la capătul pământului.

Train 3

Train-2

Train

Megi puțin pe jos de la gară și ajungi în probabil cea mai mare stradă din Râșnov și în centru, unde era decorat de Crăciun și am văzut și luminițele aprinse când am plecat. Dacă n-ar avea Cetatea, proababil ar fi doar un sătuc de munte puțin mai dezvoltat.

IMG_6565

IMG_6577

IMG_6567

47688807_2288007904777405_2546421766893338624_n

Și aici ajungem la partea mai interesantă și mai challenging pentru mine. Cum urcăm? Cum frica mea de lift și privitul pe un geam în natură nu erau compatibile și cum aparent trenulețul era pe partea cealaltă, am urcat pe scări prin pădure. Da, credeam că leșin acolo, dar am ajuns okay sus.

IMG_6585

IMG_6591

48166645_361684651285533_683048277083422720_n

48368497_1611912432288736_5553651485507584000_n

Am făcut poze, am văzut munții, norișorii și ceața, am fost puțin tristă că iubitul meu era departe, dar măcar am făcut ceva nou. Și da, am coborât tot pe scări, sunt mândră că n-am mai făcut atâta sport de ceva timp. Păcat totuși că nu a nins.

IMG_6612

Poate că totuși prefer muntele atunci când stau pe balcon. Glumesc, mai am nevoie de niște antrenament. Oricum, merită, e relaxant. Și am avut un weekend busy.

One day trip to Brașov

IMG_6174
Writing love notes on the wall

Sâmbăta trecută am făcut un train-trip (da, road trip pentru noi ăștia care mergem cu trenul) până la Brașov, pentru că prietena mea cea mai bună s-a mutat recent acolo. Și, believe it or not, nu mai vizitasem orașul ăsta, o informație extraordinară. Unii se duc în locuri fancy, dar când ești student sărac și nu-ți găsești job viața e grea. Dar mereu mi-a plăcut ideea să mergi random în locuri și îmi propun să o aplic.

Octombrie cu frunzele lui uscate, culorile, frigul și vibe-ul ăla romantic în care vrei să te plimbi pe străduțe portocalii când bate vântul și e vremea mohorâtă e frumos oriunde te-ai afla. 

IMG_6259

Spun asta cu riscul de a-mi lua câteva înjurături, dar Brașovul mi se pare puțin overrated. Bine, n-am făcut eu turul complet și poate n-am avut cel mai bun vibe ca să-l apreciez la adevărata valoare, dar am rămas ușor dezamăgită, în mare parte de clădirile pe care nu le renovează nimeni. Asta nu înseamnă că nu e mișto și nu mă voi întoarce. Oricum, orașele sunt ca oamenii și fiecare are partea lui frumoasă (scuze sunt clișeică iar).

IMG_6180

IMG_6175

M-am plimbat prin centru, am fost pe Strada Sforii care cred că a fost preferata mea și pe peretele căreia mi-am lăsat amprenta, am urcat puțin ca să văd priveliștea mai bine, am descoperit niște ziduri cu graffiti-uri drăguțe și am băut o cafea with a view.

IMG_6145

M-am trezit de la 5 jumate, am mers de două ori cu trenul, am făcut drumul București-Brașov, dar a fost nice și toamna e anotimpul meu preferat, așa că toată pădurea care se colorează a meritat efortul. Mă gândeam dacă aș putea să locuiesc în Brașov și cred că mi-am dat seama că m-am obișnuit cu capitala. Momentan.

IMG_6205

Și, din nou, cred că nici nu contează unde ești dacă ai oamenii care contează lângă tine. Clișeu iar.

IMG_6293

Aventura la Predeal: când te hrănești cu munte și iubire

_MG_1043
Eram happy, da’ așa mai e fața mea

Puteam să scriu textul ăsta de pe terasa cu vedere la munte și norișori, dar uneori reușești să te deconectezi și să fii în visul tău frumos. Care e real.

Nu am mai fost atât de fericită ca în cele trei zile de vacanță în munți de luna trecută dintr-o perioadă îndepărtată pe care nici nu mi-o mai amintesc clar. Să fie de la aerul curat, faptul că ești practic în nori sau că am petrecut timp doar cu probabil persoana mea preferată? Oricum, a fost mișto să nu mai simt anxietate în fiecare moment și să nu mă mai gândesc la ce ar putea să meargă prost.

_MG_1150

Merită și să te trezești de la 4:30 ca să prinzi trenul când știi că mergi cu iubitul tău într-o aventură. Anul trecut erai down rău de tot, acum simți că ai un scop.

_MG_1023

*scurtă poveste cu fetiță drăguță și câine din Predeal*

Cum mergeam fericită și puțin adormită în căutatea unei cafenele or sth să-mi beau cafeaua holbându-mă la munți, văd un câine mic și pufos care părea o combinație între Pechinez și Corgy și normal că am reacția mea universală de copil de 5 ani. După ce m-am înscris cu succes la grădinița cu program prelungit – notă: aveam trench-ul roz so eram din film – o fetiță blondă cu niște urme subtile de pământ, îmbrăcată tot în roz, îmi spune că îl cheamă Bobo. Și nu știu cum sau de ce m-a apucat comunicatul cu ea, pentru că mie nu îmi plac copiii în general, doar cu mici excepții. Am întrebat-o câți ani au ea și câinele ca să aflu că probabil crescuseră împreună, mi-a fost destul de greu să înțeleg ce zice din moment ce la până în trei ani nu vorbești neapărat inteligibil, am aflat că o cheamă Natalia și am făcut cunoștință cu ea ca să descopăr că un copil nu știe ce vrei de la viața lui când îi întinzi mâna. Și-am zâmbit ca tâmpițica la fiecare chestie pe care mi-o spunea, cu iubitul meu în fundal care se uita la mine cu afecțiune și compasiune și probabil gânduri de „Săracaa”. Aparent, fetița își aștepta bunicul care era la pariuri sportive. N-am mai văzut-o. Păcat.

_MG_0965

Predealul ar merita renovat puțin așa și i-ar trebui niște restaurante mai de oameni, dar asta e mai puțin important. Eu sunt happy și dacă stau într-un loc și mă uit la munți, nu trebuie să vizitez neapărat ceva. Știu, probabil am folosit obsesiv cuvântul ăsta. Ce viață pe tine când poți să porți bocanci și să „urci pe munte” ca după să te bucuri de priveliște și să nu faci nimic fără să te streseze treaba asta. Și nu ești singură.

_MG_0979

Moose este cea mai mișto cafenea de aici pe care am remarcat-o după design-ul interesant al clădirii și prin care m-am plimbat ca să fac poze.

IMG_0833

IMG_0820

IMG_0838

IMG_0852

Am văzut unul dintre cele mai frumoase apusuri când simțeam că stau pe norișori, la figurat și la propriu.

IMG_0836

Când m-am întors în București mă gândeam de ce nu am rămas acolo. Vreau să stau în munți, să scriu și să mă bucur de viață cu băiatul ăsta minunat. Și un pug. 

_MG_1253

Mi-am reamintit că trebuie să mă bucur de moment și că atunci când iubești pe cineva în totalitate accepți persoana aia și te simți bine în prezența ei fără să facă nimic special. Și little things like îmbrățisări când adormi sau să te trezești și să îi vezi fața sleepy și știi că în momentul ăla nu mai ai nevoie de absolut nimic. Că e calm și-ți dispare haosul și nu mai ai o mie de gânduri nașpa și simți că acolo ești safe, totul e bine și știi că merită și că vei face tot ce poți să fie okay în continuare, pentru că este cea mai bună chestie care ți s-a întâmplat. 

Aventura la Constangeles

IMG_0545

*Ăsta ar putea fi un articol frumos de travel, dar nu este. Pentru că n-avem toți bani să ne ducem pe insulițe și locuri de vacanță extravagante că e greu să fii student. Fiecare cum poate. Ia-l ca pe o poveste.

Acum aproape două săptămâni, prietena mea cea mai bună a împlinit 18 ani (sunt mândră de tine mă fată ly) și a vrut să își aniverseze vârsta asta frumoasă printr-o călătorie. Așa că ea, eu și iubitul meu, probabil oamenii mei preferați de pe Pământ (la care mai adaug vreo 2, se știu ei) ne-am petrecut un weekend deosebit în Constanța. Da, uneori mai ies și din casă, nici mie nu-mi vine să cred.

Background: mie nu îmi place vara, nu îmi place la mare, mai fusesem în orașul ăsta minunat o singură dată când eram mai mică. Before you judge, nu tuturor le face plăcere să se prăjească la soare și d-astea. La munte e mai frumos, îmi  mențin părerea.

„Și cum, nu mergeți la plajă?” Nope. Poate sunt eu hateriță, dar măcar ne-am găsit cu aceeași antipatie vizavi de asta.

Tu știai că dacă vrei să ajungi din Călărași în Constanța cu trenul faci „escală” la Ciulnița, locul tuturor posibilităților? Am făcut și rezervare pe Booking care e fain, încă nu pot să îl compar cu Airbnb. Dacă vrei cazare ieftină și decentă, message me (să-ți spun unde să nu mergi).

IMG_0541

Seara minunată în orașul ăsta nou care era străin pentru 2/3 dintre noi a debutat cu un drum extraordinar prin niște locuri obscure în care am ajuns pentru că, probabil, am făcut o stânga greșită. Pe un zid scria „În solidaritate cu frații rromi”, dar mi-am dat seama de asta din peisajul pitoresc al cartierului din care anxietatea mea credea că nu mai ies. Bine, starea asta s-a menținut pe parcurs, poate exagerez puțin.

Am învățat ce înseamnă o pizza XL la Pizzico, locul unde ne-am dus să mâncăm ca niște turiști responsabili în centrul istoric al Constanței și unde ți-aș recomanda să mergi seara. Am văzut și niște eclipsă, dar se pare că fix când plec și eu de acasă vine evenimentul ăsta astronomic care se vede cel mai prost la mare.

IMG_0568 - Copy

IMG_0584 - Copy

Am vizitat Moscheea Carol I, o clădire mică din centru de unde cică se vedea frumos orașul. Normal că am înjurat în gând când urcam scările în spirală și mi s-a făcut puțin rău aka atac de panică fiindcă simțeam că rămân fără aer, dar sincer a meritat și cred că ăsta este highlight-ul. M-am bucurat de priveliște, am văzut din nou clădirile triste care ar putea fi renovate ca să arate mai civilizat și mi-am mai redus din frica de înălțime. Ne-am plimbat pe faleză, m-am holbat la mare și am rămas dezamăgită și de starea în care se află Cazinoul. 

Sincer, cred că unul dintre locurile mele preferate a fost Barissimo, pentru că era aranjat drăguț în stil vintage reinventat așa, nu știu dacă înțelegi la ce mă refer, dar era mișto și cozy și te simțeai ca acasă. Adică really, fotolii nice și cărți vechi și lumini  și până și baia era decorată frumos, dar mă abțin să nu pun aici poză în oglindă.

Mi-am testat talentele de a folosi un DSLR și am făcut poze, probabil urmează niște spam pe Instagram mai târziu. Am încercat și să mă deconectez zilele alea și îți sugerez și ție, pe cât posibil, să încerci să renunți la social media atunci când poți.

IMG_0553 - Copy - Copy

IMG_0546 - Copy - Copy

Mi-am dat seama din nou că nu contează unde sunt, importanți sunt oamenii pe care îi am lângă mine. Cu ei m-aș distra și pe o băncuță în parc și nu contează ce facem în mod special. Anul trecut eram în cea mai urâtă fază ever psihic, anul ăsta am fost mai bine și numesc asta progres.

Constanța nu este genul ăla de oraș în care să te plimbi, pe care să îl descoperi și căruia să îi admiri clădirile, străduțele și să faci poze mișto. Dacă te duci doar pentru plajă și d-astea, okay. Dar n-are vibe-ul ăla de explorator. Multe clădiri frumoase pe care nu le întreține nimeni, mulți oameni triști și atmosfera rece. Am zis, n-am aruncat cu pietre.

De ziua mea mergem la Sibiu.