Dragă sistem de învățământ românesc… *despre BAC

Scrisoarea aceasta deschisă la care nu îmi vei răspunde vine de la cineva care a petrecut 12 ani în condițiile tale execrabile. Unde originalitatea îți este omorâtă și ești învățat ce să gândești, nu cum. Sau, mai bine zis, să memorezi, pentru că aportul creierului tău este destul de mic. O lume în care mulți profesori se cred dumnezei pe care nu ai dreptul să îi contrazici, unde dacă îți exprimi opiniile ți se zice că nu ai  voie să comentezi, unde tot acest proces de învățare s-a transformat din ceva atractiv și util într-o silă continuă.

Trăim în societatea în care notele sunt considerate mult mai importante decât ce știi tu de fapt, unde mulți copii sunt obligați de părinți să ia 10 din cauza prejudecăților tipic românești, unde sunt comparați între ei și deja devine o competiție inutilă pentru calificative. Ți se bagă cu forța materie pe gât. Scrii. Și memorezi. Pagini întregi cu materie pe care nu o înțelegi. Profii mai țipă la tine, îți mai spun în față că ești prost și că pe vremea lor… Dar timpurile sunt altele și dacă etichetezi o generație întreagă drept incompetentă doar pentru că nu se raportează la fel ca tine la anumite aspecte, nu înseamnă că nu are o bază a culturii generale. De aceea sunt recunoscătoare că am avut oportunitatea să cunosc și câțiva oameni minunați care chiar m-au ajutat să mă formez.

Săptămâna trecută am susținut examenul minunat de bacalaureat, care se presupune că îți definește nivelul de inteligență și, eventual viața aka viitorul. Din punctul meu de vedere, se pune mult pre multă presiune. Încă din clasa a 9-a ți se vorbește despre el și despre cum toate energiile tale ar trebui canalizate acolo, pentru că e așa de important încât merită să îți abandonezi alte activități din timpul liber. Doar suntem în țara în care contează diplomele.

Astăzi s-au afișat rezultatele. Eu nu am fost genul acela de persoană care să se pregătească intensiv, cu luni înainte. Mereu când mă raportam la BAC îl vedeam într-o perioadă utopică, îndepărtată. M-am bazat mereu pe capacitatea de a înțelege informația și a „bate câmpii”. Nu pot să spun că m-am omorât prea tare cu învățatul, am lăsat pe ultima sută, dar nici atunci cine știe ce. Am avut norocul să pic pe subiect. Ideea e că am luat 10 la istorie (unde tot anul am fost absolut paralelă) și la sociologie, pe care o știam de anul trecut. Am fost surprinsă plăcut, nu mă așteptam, totuși. Dar partea uimitoare de aici a fost nota mea la română. 7,40. Toată ziua am fost nervoasă din cauza asta, pentru că știu ce am scris și nici măcar în cele mai grele simulări din viața mea nu am obținut atât. Am analizat iar subiectele, baremul, m-am gândit puțin că poate chiar am meritat atât. Dar n-am cum, serios, mi se pare absurd. Și am observat că nu sunt singura care se află în această situație. Dacă nu aș ști cum sunt unii corectori din comisie, m-aș abține. Nu voiam nici 20, dar sunt puțin frustrată, sincer. Am depus contestație, că asta nu mai făcusem până acum, și trebuie să aștept ziua de luni. Nu puteam și eu să vin acasă ca un om normal și să mă bucur că s-a terminat toată acestă perioadă deosebită. Nu scriu aici ca să mă laud sau să mă dau drept exemplu, cu toate că sunt mândră că am reușit să nu depun extrem de mult efort.

Așa că, dragă sistem de învățământ românesc, ai dezamăgit din nou. Pe mine, cel puțin. Cam așa demoralizezi  niște viitori adulți, pe care oricum nu i-ai pregătit suficient pentru viață. Bine că acum știu niște opere literare, niște ani și alte câteva informații reținute mecanic pe care le voi uita în curând. Poate într-o zi se va schimba ceva, ca să nu mai urmeze generații întregi de copii chinuiți care să nu facă ceva din plăcere.

Și doar așa, ca o completare, eu nici măcar nu am nevoie de nota de la BAC, pentru că mai am și un examen de admitere de dat. 

Cu vagă tristețe, Betty. 

M-am întors pe blog: ce am făcut și am constatat în timpul ăsta

page

Acum vreo două luni luam decizia să renunț o vreme la scrisul în mediul online, după o perioadă destul de nasoală în care nu simțeam că mai pot să fac ceva și începusem să mă simt vinovată. Dacă tu nu prea crezi în ceea ce postezi, nu prea ai cum să te aștepți ca oamenii care te citesc să o facă. Așa că mi-am zis că o pauză mi-ar face bine, să mă calmez și să am grijă de mine, să-mi curăț creierul. Nu am știut clar când voi reveni, probabil după BAC, ceea ce aparent s-a întâmplat. Pot să spun doar că mi-a lipsit scrisul aici și că fac asta în mare parte pentru mine, deci nu mă aștept să îmi fi observat cineva absența în mod special.

Probabil o să urmeze o listă lungă.

Am încercat să-mi schimb puțin mindset-ul, nu știu cât am reușit. Dar am învățat că dacă tu nu faci absolut nimic, n-ai cum doar să aștepți ca lucrurile să devină altfel. Și că rolul de victimă nu e chiar cel  mai bun.

Sunt chestii asupra cărora trebuie să accept că nu am control, dar contează cum îmi gestionez reacția vizavi de ele.

Cică am învățat ceva cu empatie, că mereu mă consumam când nu era cazul și nu mă gândeam și la cei din jur.

Social media are un impact destul de mare asupra stării de spirit, în sensul că sunt romanticized bolile psihice.

Vai, săraca de mine, uită-te la mine cum sufăr și cum viața e grea și vreau atenție. Las-o dracu’ de treabă, așa nu rezolvi nimic.

Am fost la Digital Divas și mi-a plăcut. Am absolvit liceul și am ținut primul speech din viața mea. Mi-am făcut analize de sânge fără să leșin. M-am uitat la seriale, am dormit, m-am mai ocupat de hobby-ul meu cu fotografia. M-am plâns. Se presupune că am învățat. Și, în sfârșit, am dat deosebitul examen numit BAC. 

Cred că una dintre cele mai importante chestii este să îți permiți să simți. Să fii acolo pentru tine, să te iubești necondiționat și să nu pui presiune. Pentru că degeaba exteriorul e safe, dacă tu ești în război cu propria persoană. Să înțelegi că toate bullshit-urile pozitive sunt cât de cât adevărate și ai supraviețuit fiecărei zi nașpa. Și e okay dacă azi n-ai chef să te dai jos din pat. Doar să nu uiți că, așa clișeic, totul e temporar. 

*Recomandare muzicală, pentru că Halsey a scos album luna trecută

I’m back, bitches!

PACE, KISSEZ. ^_^

Am terminat liceul, now what

IMG_0062

Miercurea trecută am absolvit. LICEUL. Sau ar trebui să spun că am supraviețuit. Oricum, mare realizare, bla bla. Am avut mereu mixed feelings, acum parcă îmi pare puțin rău că s-a terminat. Nu știu dacă au fost acei așa-ziși cei mai frumoși ani din viața mea, dar m-au format în persoana care sunt astăzi.

Cu părți pozitive și negative. Oameni care m-au influențat, m-au ajutat, mi-au frânt inima sau mi-au lipit-o la loc. Momente de fericire pură, de suferință profundă, de confuzie și incertitudine, de râsete incontrolabile. Am învățat să îmi susțin punctele de vedere. Să fiu eu și să nu îmi pese de părerile exterioare. Să lupt pentru idealurile mele, să lucrez la pasiuni, să…, să…, să… Clișee. Dar le-am trăit pe propria piele.

Ideea e că nu prea simt că povestea asta s-a încheiat. Adică nu prea îmi vine să cred. Bravo, Betty! Probabil aspectul de care sunt cel mai mândră este SPEECH-UL de 2 minute pe care l-am ținut. Mi-am manifestat exclusiv această dorință cu vreo șase luni înainte, pentru că voiam să plec de aici cu stil și să știu că îmi înving niște frici aka vorbit în public. Da, am crezut că leșin/mor acolo, aveam emoții ca naiba, am vrut să renunț și în ultimele momente. Dar m-am adunat, m-am dus acolo, am zis ceva și lumea chiar m-a aplaudat de bine. Mi s-a spus că a fost realist. Și fix asta am vrut să transmit. Nu, liceul nu e roz cu adrenalină și nebunii. Poate că e chiar supraapreciat. E format dintr-o serie de zile uneori plictisitoare în care tu descoperi chestii și trăiești experiențe deseori nașpa, o rutină din care mai și ieși. Dar așa e viața. „Când e greu e complicat.”

Am arătat oribil în costumația specifică de tipul robă și tocă and shit. Toată lumea era elegantă, apoi eram eu cu tricoul meu mișto. În plus, cineva mi-a spus la un moment dat, într-un mesaj cu felicitările aferente care m-a făcut să plâng, că a încercat să-mi urmeze exemplul din anumite puncte de vedere. Și  anii ăstia chiar au fost despre a-ți lăsa o amprentă, oricât de mică.

Am cel mai șmecher tricou, hai să absolvim liceul.🔮💕

A post shared by Beatrice Crețu (@beatrice_c11) on

Dacă vrei să mă vezi și să mă asculți, uite clip aici:

Acum ar trebui să fiu adult pe bune, și nu știu dacă sunt pregătită pentru ce presupune asta.

Pace, kissez, love.

Cum am fost aproape divă la Digital Divas 2017

*puțin narcisism în titlu

img_0015.jpg

Miercuri am fost la Digital Divas, conferința despre fashion și beauty unde se strâng unii dintre cei mai importanți oameni din online, organizată de Evensys. Au meritat trezitul de la 5:30 și drumul cu autobuzele minunate. Cu toate că nu am stat decât la aproximativ jumătate din eveniment, sunt mulțumită de experiență.

Resting bitch face 👑 #me #digitaldivas17 #photography #baloons #outfit #redlips #shorthairdontcare #vibes #confidentaf

A post shared by Beatrice Crețu (@beatrice_c11) on

Ce am reținut de la speakerii pe care i-am ascultat? (adică Diana Papuc, Valentin Suciu, Robert Katai, Marta Ușurelu și Laurențiu Dumitrescu)

Trebuie să fii autentic. Sincer. Să fii tu, cu tot cu zile proaste. Să îți spui povestea așa cum e ea cu adevărat. Să încerci să te diferențiezi de ceilalți prin ceva, să ai un je ne sais quoi al tău. Să te autodepășești. Și să fie personal blogul, la fel ca tine. 

Pe lângă conferință ca atare, mi se pare genial faptul că poți să socializezi cu persoane mișto pe care le știi doar de pe internet, așa că am profitat de oportunitate. L-am cunoscut pe Marian Hurducaș care, surprinzător, știa cine sunt. Și m-am întâlnit cu zânele Andreea Retinschi și Andreea Verde în carne și oase. OMFG. 

M-a apucat și panica la un moment dat, dar mi-am revenit. Mi-a plăcut, mai vin. Am avut două șosete diferite, am reușit să nu mă împiedic, am fost cam antisocială, dar m-am întânit cu vreo 3 oameni care știau de existența mea și per total a fost mișto. Aș putea să mai scriu, dar nu mă simt în stare.

Pace, kissez.

Betty ❤

Mic moment de fangirling: Riverdale edition

Nu aveam absolut nicio intenție să scriu acest articol, dar se pare că am simțit nevoia să fiu puțin fangirl. Încă sunt în pauza de redescoperire/gândit/chill/bac sau cum se mai numește ea. Dar asta poate să fie un fel de pauză de la pauză. Pentru că pot.

Dacă nu te-ai apucat deja de Riverdale care s-a terminat azi, din păcate (sezonul 2 apare naiba știe când, dar mai avem de așteptat), iar crima super intrigantă nu te-a determinat să te uiți și îți mai trebuie câteva motive în plus, uite-le: COLE SPROUSE aka Jughead și KJ APA aka Archie.

Da, urmează o avalanșă de poze. Ai avut o zi proastă? Uită-te aici.

Image result for jughead jones cole sprouse hair

Image result for jughead jones cole sprouse tumblr

Related image

Related image

Image result for cole sprouse jughead jones

Image result for kj apa archie gif

Image result for kj apa archie gif

Image result for kj apa archie

Image result for kj apa archie gif smile

Image result for kj apa archie

Cu plăcere! Pace. K Thx Bye.

Mă duc la Digital Divas pentru prima dată

d

*sunete de tobe in the background*

După ce toamna trecută am fost for the very first time la un eveniment în calitate de blogger acreditat (vezi Webstock), mă bucur că am oportunitatea să ajung din nou la o conferință unde se întrunește crema social media-ului, de data aceasta axată pe divele digitale.

Digital Divas 2017 are loc pe 17 mai, adică miercurea viitoare, la Palatul Bragadiru, iar printre speakeri se numără Stela Toderașcu, Alexandra Chelu, Matei Dima aka BRomania și Lorena Buhnici. Plus mulți alții, evident.  Încă mai poți solicita o invitație gratuită, dar poți vedea și live pe site.

Sunt destul de paralelă cu fashion și beauty, în sensul că nu respect reguli and stuff, dar îi admir pe cei care fac parte din această nișă.

Tema de anul acesta este reprezentată de influenceri, fie bloggeri, video-bloggeri sau instagrameri. Sunt foarte încântată că este abordat acest subiect, deoarece mi se pare că în zilele noastre au un impact destul de mare. Și chiar vreau să aflu cum să fii un influencer.

Abia aștept, sunt iar entuziasmată și panicată în același timp.

Gala premiază cele mai bune proiecte din online legate de Fashion și Beauty la categorii ca Young Divas in Fashion Blogging, Young Divas in Beauty Blogging, Best Use of  Photography in Fashion and Beauty Blogging, Digital Diva of The Year, People’s Choice Awards, Best Instagram Account

Mai multe detalii  aici: www.digitaldivas.ro.

P.S: Cu toate că momentan mă aflu într-o pauză cu blogul și cu vlogul, I’m here and alive, bitchez.

Text cu sirop și melancolie 2

anigif.gif

*Spoiler alert: dacă te aștepți la ceva vesel, ăsta nu e locul. Ficțiune or maybe not.

Uneori trebuie să fii sincer cu tine și să-ți recunoști niște adevăruri ca să nu rămâi într-o iluzie. Credeai că ți-ai revenit. Că după luni în care te-ai simțit ca dracu’ ai ajuns în punctul în care lucrurile sunt într-un vag bine.

Adevărul e că nu ești bine, cu toate că încerci într-o disperare obositoare. Nu mai ești capabilă să faci nimic în ultimul timp, trăiești dintr-o serie de acțiuni robotice. Nu poți să te concentrezi. Să te dai jos din pat prea des. Să te aduni naibii. Și te simți vinovată. Îți spui mereu că…

Nu poți. Nu-ți mai găsești cuvinte, creierul tău are un fel de scurtcircuit sau naiba știe ce ți se întâmplă. Poate ai nevoie de o pauză. Cu toate că deja ești într-o pauză continuă.

Fuck. Scris cu enșpe mii de fonturi diferite.

Ești tristă și confuză și speriată. Te simți ca un căcat. Și vrei să elaborezi, să explici și pur și simplu n-ai cum. Și vrei să fii iar bine și nu poți. Și mereu te gândești că doar tu poți să găsești soluția la toată drama asta.

Te surprinzi pe tine. Negativ. Ai reacții și stări noi combinate cu alea vechi. Măcar ele să se combine. Vrei atenție și ai refuza-o în același timp. Poate nu ești decât un copil tâmpit care caută o casă și niște îmbrățișări. Sau ai rămas prințesa aia rătăcită care cică se salva singură.

Dacă citești rândurile pe care ajungi să le scrii te apucă râsul și ți se face greață. Te-ai transformat într-una dintre cele mai nasoale versiuni ale tale.

Îți vine să ștergi tot și să o iei de la zero. Sau să te ascunzi sub pătură pentru tot restul vieții. Ești cel mai mare paradox pe care îl cunoști. Propria ta victimă. Și alte bullshit-uri d-astea.

Dragă ființă minunată, paranoică și fraieră care scrie chestii de tip jurnal într-un loc public la 1 noaptea, dă-ți timp. Chill. XOXO.