Niște poezie honest de „Ziua la femei”

2

De „Ziua la femei” am zis să mai pun o poezie; că uneori mai scriu și d-astea. Empowering, honest, pussy power. 

introspecție

A fost mereu

ceva tabu, pe care îl trânteai sub preș,

îl puneai în cutia aia neagră și ascundeai cheia –

eram într-o moștenire transgenerațională de pudici

unde nici să te atingi pe tine nu era permis,

cum ai putea să te lași altcuiva și să îți permiți să îți placă

e ca și cum rupi o vrajă, ieși din tipar, femeile din neamul tău

nu se bucurau de sex, nu știau ce-i ăla orgasm

și de ce make love, not just sex e sloganul de la Durex.

Tu vrei să ieși din cerc să-ți cunoști corpul

să nu te mai pedepsești cum faci cu orice

de parcă te urmărește un blestem străvechi

că altceva nu prea ți-au mai dat, nici sâni

nici stabilitate, poate niște inteligență

dar când te auzi râzi singură.

În fine, la mine s-a ajuns cu dezbrăcarea de sine

că el e aici și îl las să mă facă să mă simt întreagă

că intimitatea asta e frumoasă și necesară

și să inspir și expir iubire prin toți porii e un proces de vindecare,

lasă-mi urme pe piele cum știi tu mai bine. 

Dacă eu aș fi mamă sau ceva despre femei mișto

Pussy-power

8 Martie – ziua aia din an în care toată lumea se plimbă cu flori în brațe, iar Facebook și Instagram sunt pline de aprecieri de parcă în restul timpului femeile nu sunt privite drept ceea ce sunt deja, niște eroine mișto care schimbă lumea. Nu o dau acum cu feminismul și toate alea, susțin egalitatea între sexe și mă enervează stereotipurile, chiar dacă nu îmi plac exagerările. Nu, dacă ești tipă nu trebuie să te îmbraci cumva, să te comporți într-un anumit fel și să te supui anumitor norme, doar pentru că noi și componentele noastre feminine suntem, cum ar spune unii, mai slabe. Dar nici extremismul ăla cu feminazi nu-i okay, tbh. În fine, nu despre asta vorbim azi.

Nu știu ce s-a trezit în mine acum, când sunt obosită și mă chinui totuși să scriu articolul ăsta azi. Mi-am dat seama că dacă eu aș fi mamă (ceea ce nu cred că se va întâmpla neapărat), aș vrea să am ceva din fiecare femeie mișto care se află în jurul meu. Am ajuns la concluzia că sunt deja, într-un fel, o combinație între toate femeile astea care m-au inspirat și de la care am preluat ce era mai bun. 

Sunt mama mea într-o anumită măsură, de la care am învățat ambiția manifestată ca încăpățânare, autocritică și analiză, să fiu puternică și atunci când viața e greu, cum spunea un filosof contemporan, să îmi cizelez reacțiile și să nu mai văd sfârșitul lumii în orice, mai ales când nu există. Chiar dacă relația noastră a fost un șir lung de certuri și înțelegere, cu accent pe prima, știm amândouă că e iubire pe undeva.

Am încercat, probabil inconștient, să îmi adun bucăți de calități de la femeile mișto pe care ajung să le cunosc. Să mă iubesc, să fac ce îmi place și să mă implic total în asta, să am grijă de mine și să fac doar compromisuri care merită, să îmi dezvolt latura housewife, emaptia, calmul. Să iubesc, să mă dedic, să fiu artistă, să nu mă pliez pe tiparele impuse de societate, să mă exprim cum vreau, fără teamă. Și multe altele. 

E greu să fii femeie, adică really. E greu și să fii mamă, numai gândul că trebuie să crești o altă ființă fragilă și să ai grijă să o formezi într-un om integru fără traume mă sperie puțin. Dar hei, femeile sunt mișto și pot. *ceva pozitiv cu sclipici și floricele, dar nu numai*

“Here’s to strong women. May we know them. May we be them. May we raise them.”