Viața de adult mă bate

982723_Screen_shot_2017_03_31_at_10_1759606d0a2df2e4035001a4e862383f
Aproape same

Îți amintești când erai în liceu, iar cele mai mai probleme pe care le aveai erau crush-ul care abia știa că exiști, cu se să te îmbraci ziua următoare, temele alea interminabile și alte prostii din astea? Nu că atunci nu eram adolescenți rebeli cărora nu le convenea nimic, dar parcă era totul la un alt nivel. Sau când priveam viitorul ca pe ceva utopic, îndepărtat, la care nu avea sens să te gândești prea mult, pe care ți-l mai imaginai uneori în momentele de pseudo-maturitate drept o perioadă în care te transformi subit în adult responsabil, îți iei viața în mâini și faci ce vrei tu, îți organizezi apartamentul și job-ul și ce mai ai pe acolo și trăiești happy. Dar atunci erai în bula ta pe care te chinuiai cu ultimele puteri să o faci roz.

După ai crescut, a mai trecut niște timp și te-ai trezit în categoria young adult într-un fel de ciorbă. Și ție nu-ți place ciorba. Ai o multitudine de posibilități și încă habar n-ai ce să faci cu viața ta. Chestiile care te stresează s-au metamorfozat și ai ajuns la o variantă a ta confuză. Te duci la facultate, pentru că aparent trebuie să mai treci prin niște educație care se presupune că te pregătește pentru o viitoare carieră sau cam așa ceva, dar să n-ai așteptări prea mari. Ai nevoie de bani, deci îți trebuie un job pe care ți-e greu să-l găsești dacă vrei ceva mai mult decât să împarți pliante, angajatorii cerându-ți șapte ani experiență și cunoștințe dezvoltate în alte enșpe domenii. Îți trebuie un loc al tău unde să locuiești, dar viața e scumpă și ca să îi creezi condiții câinelui trebuie să mai aștepți. Timpul ți se împarte între facultate și overthinking, ajungi în faza ciudată în care chiar rămâi fără timp și te frustrează. Oamenii la care ții sunt ocupați și ei cu viața lor și vă vedeți mai rar, because life fucks us all. Psihicul tău e un rollercoaster și încerci să te menții pe linia de plutire și să nu înnebunești de tot. 

Se presupune că ești în cea mai bună perioadă a vieții tale care se suprapune cu cea mai rea, luând în calcul că ești mai pierdută ca oricând, încerci să-ți începi o carieră și te lovești de cine știe ce impedimente. Și rutină. Și YOLO.

Trebuie să ai grijă și de tine, de oamenii pe care îi iubești, să te lupți cu chestiile din creierul tău și să încerci să fii fericită. Și totul e obositor și de obicei nimic nu e bine. Dar hei trăim mereu se poate mai rău și d-astea și măcar putem să abordăm situația într-un mod funny.  Sunt singura pe care o bate viața asta de aproape adult sau? 

Reclame

One day trip to Brașov

IMG_6174
Writing love notes on the wall

Sâmbăta trecută am făcut un train-trip (da, road trip pentru noi ăștia care mergem cu trenul) până la Brașov, pentru că prietena mea cea mai bună s-a mutat recent acolo. Și, believe it or not, nu mai vizitasem orașul ăsta, o informație extraordinară. Unii se duc în locuri fancy, dar când ești student sărac și nu-ți găsești job viața e grea. Dar mereu mi-a plăcut ideea să mergi random în locuri și îmi propun să o aplic.

Octombrie cu frunzele lui uscate, culorile, frigul și vibe-ul ăla romantic în care vrei să te plimbi pe străduțe portocalii când bate vântul și e vremea mohorâtă e frumos oriunde te-ai afla. 

IMG_6259

Spun asta cu riscul de a-mi lua câteva înjurături, dar Brașovul mi se pare puțin overrated. Bine, n-am făcut eu turul complet și poate n-am avut cel mai bun vibe ca să-l apreciez la adevărata valoare, dar am rămas ușor dezamăgită, în mare parte de clădirile pe care nu le renovează nimeni. Asta nu înseamnă că nu e mișto și nu mă voi întoarce. Oricum, orașele sunt ca oamenii și fiecare are partea lui frumoasă (scuze sunt clișeică iar).

IMG_6180

IMG_6175

M-am plimbat prin centru, am fost pe Strada Sforii care cred că a fost preferata mea și pe peretele căreia mi-am lăsat amprenta, am urcat puțin ca să văd priveliștea mai bine, am descoperit niște ziduri cu graffiti-uri drăguțe și am băut o cafea with a view.

IMG_6145

M-am trezit de la 5 jumate, am mers de două ori cu trenul, am făcut drumul București-Brașov, dar a fost nice și toamna e anotimpul meu preferat, așa că toată pădurea care se colorează a meritat efortul. Mă gândeam dacă aș putea să locuiesc în Brașov și cred că mi-am dat seama că m-am obișnuit cu capitala. Momentan.

IMG_6205

Și, din nou, cred că nici nu contează unde ești dacă ai oamenii care contează lângă tine. Clișeu iar.

IMG_6293

Webstock și Creativity 4 Better sau ce am învățat săptămâna asta

2611eb45.jpg
Fancy af, altă poză n-aveam

În ultima săptămână am fost mai ocupată decât de obicei, a se citi trezit pe la 5:30 vreo trei zile și mers la facultate o singură dată (nu că se întâmplă ceva deosebit în prima săptămână). Am fost la două conferințe mișto și-am încercat să-mi fac liste în minte cu aspecte care m-ar putea ajuta pe mine pe plan profesional. Pentru că sunt fix în faza în care mă apucă panica pentru că mă aflu la început de carieră and this is scarry and hard af.

Luni, marți și miercuri am fost voluntar la Creativity 4 Better, conferința globală de publicitate marca IAA. Cu toate că nu am mai făcut voluntariat la un eveniment până acum (shame on me), am ales să mă implic pentru că știam că e important și îmi va face bine, având în vedere că eu studiez Publicitatea la facultate. Am învățat ce se întâmplă în culise și câtă muncă se află în spatele unui event, probabil mi-am dezvoltat puțin niște skill-uri noi. În ceea ce privește conferința în sine, am văzut câtiva speakeri printre care și Robin Wright (despre care nu știam eu prea multe), dar preferatul meu a fost Oobah Butler de care sigur și tu ai auzit drept tipul care a făcut cel mai faimos restaurant pe TripAdvisor care de fapt nu exista. Habar n-aveam că lucrează la VICE și că a mai avut un proiect de acest gen, în care a ajuns la Paris Fashion Week cu un brand imitație. 

Vineri m-am dus pentru a treia oară la Webstock și mi-am purtat tricoul cu logo-ul făcut de iubitul meu, chiar dacă aproape nimeni nu mă cunoaște. Mi-au plăcut speakeri ca Andreea Esca, Vlad Voiculescu (un motiv pentru care aș cocheta și eu cu politica), Cabral, Hurducaș, Bianca Adam, BRomania și Delia (btw cred că noua campanie Vodafone Trăiește frumos este preferata mea; e despre cum ar trebui să trăim mai mult în offline și ți-aș sugera să take a look). Cred că momentul meu preferat a fost cel al lui Alex Coteț de la Sector 7 care a fost mai mișto decât aproape orice curs de la facultate la care m-am dus eu până acum. Ca să se înțeleagă, prezentarea lui a fost despre storytelling în publicitate și asta voi învăța și eu în curând și mi-a captat atenția și-am înțeles o serie de aspecte.

Motivul pentru care încerc eu să merg la evenimente de acest gen cred că este, pe lângă ieșirea din zona de confort (pentru că antisocial creature) și networking (care mi se pare esențial,  mai ales că ai posibilitatea să comunici cu oameni cu care nu ai face-o în mod normal), faptul că te inspiră și te fac să îți mai vină idei. Ce am învățat eu? Că nu e de ajuns să am un blog, să mai scriu ocazional pe el și să sper că la un moment dat voi avea faimă, bani și câini. Trebuie să fac și ceva în offline. Să susțin o cauză. Să fiu. 

#31(Not)SoBasicOctoberDays

#31(Not)SoBasicOctoberDays (2)

Octombrie a venit și cu el Instagramul se transformă într-o paradă xeroxată de postări mai puțin originale. Sau sunt eu rea, scuze. Oricum, este una dintre lunile mele preferate, pentru că toamna începe să se simtă și plouă, bate vântul, se face friguț, cad frunzele, știi tu.

Știi photography challenge-urile alea ușor clasice?  Ia d-aici niște inspirație. Am gândit ăsta acum câteva seri, după ce eu și prietena mea cea mai bună ne gândeam că ar fi mișto să facem un fel de proiect foto și voiam să ne aparțină. Ideea e că abordezi fiecare temă din fiecare zi din perspectiva ta. Am încercat să-l centrez pe self-discover puțin.

Nu știu ce sau dacă se va întâmpla ceva cu #31(Not)SoBasicOctoberDays, dar știu clar că mă va ajuta pe mine într-un fel sau altul să evoluez pe partea asta, poate să-mi cresc puțin contul de Insta și d-astea. Feel free to join și folosește hashtagul. 

Primul challenge/proiecțel care se vrea artistic by Blogul unei alte tipe ciudate.