2018 – anul în care (aproape) m-am maturizat

colaj
Colajul narcisist hits again

Sau măcar am încercat. Nu voi spune că a fost un an minunat în care m-am transformat într-o persoană mai puțin autocritică și anxioasă și în care am reușit să mă adun și să știu ce fac cu viața mea, pentru că nu a fost așa. Îmi place să cred că sunt mai matură și că am ajuns în punctul în care mă înțeleg mai bine și am o oarecare stabilitate. Poate că anul care se termină mâine a fost un paradox. Așa ca mine. Băi, fac 20 de ani în câteva zile și tot un copil care face crize când nu i se învârte lumea în jur sunt. 

Mie îmi place să privesc retrospectiv și să fac liste. Mai ales că pot să văd că nu am frecat menta și chiar am făcut/învățat ceva în astea 12 luni care au trecut pe lângă mine. Adică hei, pe lângă crize existențiale am avut timp și de altceva. Good.

Am mers cu trenul mai mult decât în toată viața mea. Ciulnița, a treia mea casă.

Am fost în aventura la Constangeles, Predeal, Brașov și Râșnov.

Am terminat primul an de facultate.

Am făcut un internship foarte mișto la Noizz unde m-am simțit adult care merge la biroul din Pipera și de unde am învățat multe. Plus că am filmat vox-uri despre marijuana pentru Legalize It și am ajuns în ads pe Youtube. Bitchez.

Am fost la primul interviu de angajare. Plus încă 4.

Am revăzut Pretty Little Liars.

Am scris despre iubire ca nebuna.

Am citit 3 cărți de Petronela Rotar.

Am fost la concert DOC și m-am distrat cu oamenii mei preferați.

Am făcut poze și cred că am evoluat. Uită-te pe Instagram dacă nu mă crezi.

Am învățat basic Photoshop și am descoperit că îmi place.

Am gătit pentru prima dată negresă.

M-am tuns scurt.

Și m-am făcut roșcată.

Am învățat despre distanță.

Am plâns mult. Am și râs mult. Am avut gânduri obsesiv-compulsive și anxietăți.

Am fost și fericită. Ca lumea.

Later edit că uitasem să scriu: Am fost iar la Digital Divas și Webstock și am făcut două zile voluntariat la IAA Creativity 4 Better unde l-am văzut pe Oobah Butler, tipul ăla cu restaurantul fake de pe TripAdvisor.

Probabil am mai făcut chestii pe care le omit acum. Nu sunt sigură ce am învățat, probabil ceva despre cum trebuie să te bucuri de momente și de oameni. Și să iubești. Și să nu îți mai fie frică sau cel puțin să nu o lași să te pună într-un colț și să nu te lase să mai faci nimic. Viața e greu, dar mișto. Nu sunt foarte deep azi. Poate la anul. 

*Bonus, ce au mai căutat oamenii ca să ajungă la mine pe blog. Mă simt un fel de Mama Răniților care deține răspunsuri despre vopsitul cu albastru de metil, seen și câini.

searched-terms.jpg

 

Reclame

Am fost random la Râșnov

IMG_6618

Sâmbătă, după un drum până la Brașov în care am stat mai mult în picioare pentru că am primit bilet pe o zi greșită și mi-am dat seama prea târziu (sau ce povești minunate cu trenul mai adun), am mers într-o mini-aventură până la Râșnov. Și când zic mini mă refer la vro 3 ore așa.

Am luat un tren privat deosebit de la Regio Călători, pentru care măcar n-am plătit. Long story short, poți să faci lejer un horror acolo. Imaginează-ți vibe-ul ăla de Riverdale combinat cu filmele alb-negru și un iz de naftalină. Dar mai bine te uiți la pozele de mai jos și vezi latura artistică. Nu mă plâng, a fost și asta o experiență din gama esteticii urâtului. După 20 de minute de tremurat și legănat pe șine, ajungi în gara care pare la capătul pământului.

Train 3

Train-2

Train

Megi puțin pe jos de la gară și ajungi în probabil cea mai mare stradă din Râșnov și în centru, unde era decorat de Crăciun și am văzut și luminițele aprinse când am plecat. Dacă n-ar avea Cetatea, proababil ar fi doar un sătuc de munte puțin mai dezvoltat.

IMG_6565

IMG_6577

IMG_6567

47688807_2288007904777405_2546421766893338624_n

Și aici ajungem la partea mai interesantă și mai challenging pentru mine. Cum urcăm? Cum frica mea de lift și privitul pe un geam în natură nu erau compatibile și cum aparent trenulețul era pe partea cealaltă, am urcat pe scări prin pădure. Da, credeam că leșin acolo, dar am ajuns okay sus.

IMG_6585

IMG_6591

48166645_361684651285533_683048277083422720_n

48368497_1611912432288736_5553651485507584000_n

Am făcut poze, am văzut munții, norișorii și ceața, am fost puțin tristă că iubitul meu era departe, dar măcar am făcut ceva nou. Și da, am coborât tot pe scări, sunt mândră că n-am mai făcut atâta sport de ceva timp. Păcat totuși că nu a nins.

IMG_6612

Poate că totuși prefer muntele atunci când stau pe balcon. Glumesc, mai am nevoie de niște antrenament. Oricum, merită, e relaxant. Și am avut un weekend busy.

Concert DOC ft oamenii mei preferați

_MG_15962
Când vine cu focu’ nici nu trebuie să fie color

Tot zic că scriu articolul ăsta de aproape trei săptămâni, dar n-am fost în cea mai bună perioadă și încerc să mă aduc. Whatever, uite că scriu acum. 

Nu știu despre tine, dar eu nu sunt un mare fan al activităților care presupun aglomerație, așa că nu am fost la vreun concert organizat ca lumea până acum, dacă nu includem aici chestiunile în aer liber cu muzică populară la vremea aia. Shame on me, nici party animal nu prea sunt. Dar destul cu introducerea asta în lifestyle-ul meu.

Cine naiba se mai duce special la Brașov pentru un concert dintr-un club într-o sâmbătă seară? Eu și oamenii mei preferați, dacă acolo cântă DOC. Când am văzut eventul am zis că trebuie să fac ceva să ajung acolo, mai ales că prietena mea cea mai bună a ales să se mute în munți și că am ascultat noul album pe repeat ca disperata. Că veneau și Deliric și Vlad Dobrescu a fost un plus.

So ghici cine s-a trezit de la 5 dimineața să ajungă în Brașov? This gurl. Și l-a luat și pe iubitul ei care nu e mare fan, dar care a făcut un efort să fie acolo cu ea și să o vadă distrându-se. Ador mini-aventurile astea spontane. Că tot am spus asta, oamenii mei sunt ăia care mă înțeleg când nici eu nu mai știu ce am. Cu care poți să ieși dintr-un restaurant care e prea fancy și cu care ai inventat pizza cu oteț. Ăia care te iubesc indiferent de câte crize ai face. Și lângă care ești mai bine decât oricând. Cu ei te-ai simți bine oriunde. Mare squad goals.

Bineînțeles că ne-am grăbit să ajungem sexy și răi la timp, eu uitându-mi buletinul la hotel (dar hei par majoră) și concertul propriu-zis a început  muuult mai târziu. La un moment dat chiar speram că după piesa asta mixată de Dj Lexi vine DOC și, într-un final, așteptarea chinuitoare în care terminasem o bere luase sfârșit. DOC TATA era acolo, gata să ne facă să înțelegem de ce am venit. Băi, vibe-ul ăla în care uiți de tot și ești acolo, trăind fiecare vers, nu m-a mai lovit. Ce să zic despe omul ăsta și băieții lui? Eu nu sunt fanul ăla de când era CTC-ul, poate pentru că m-am născut în ’99, dar alți rapperi așa buni de pe la noi nu mai știu.

Conexiunea aia cu fanii și recunoștința pe care o vezi pe fața lor. Trebuie să menționez că sună fix ca audio-ul, adică really. Și muzica asta e deep pe bune, oamenii ăștia au niște metafore și treburi. Okay, nu mă pricep la analiza de genul, ideea e că mi-a plăcut mult, cu toate că n-au cântat câteva piese pe care le așteptam (cum ar fi Artemis și Callisto și Venin, motiv pentru care eu și sora mea de suflet am fost ușor dezamăgite) și sonorizarea a fost puțin depășită (dar Khruhnen Musik Halle e un loc mișto).

Mai vreau să îi văd în concerte? Normal. 

Am fost fericită și nu era de la berea pe care am vărsat-o pe masă? Categoric.

Mai jos e un clip pe care l-am pus pe Youtube, filmat de my awesome bf și editat de mine.

 

One day trip to Brașov

IMG_6174
Writing love notes on the wall

Sâmbăta trecută am făcut un train-trip (da, road trip pentru noi ăștia care mergem cu trenul) până la Brașov, pentru că prietena mea cea mai bună s-a mutat recent acolo. Și, believe it or not, nu mai vizitasem orașul ăsta, o informație extraordinară. Unii se duc în locuri fancy, dar când ești student sărac și nu-ți găsești job viața e grea. Dar mereu mi-a plăcut ideea să mergi random în locuri și îmi propun să o aplic.

Octombrie cu frunzele lui uscate, culorile, frigul și vibe-ul ăla romantic în care vrei să te plimbi pe străduțe portocalii când bate vântul și e vremea mohorâtă e frumos oriunde te-ai afla. 

IMG_6259

Spun asta cu riscul de a-mi lua câteva înjurături, dar Brașovul mi se pare puțin overrated. Bine, n-am făcut eu turul complet și poate n-am avut cel mai bun vibe ca să-l apreciez la adevărata valoare, dar am rămas ușor dezamăgită, în mare parte de clădirile pe care nu le renovează nimeni. Asta nu înseamnă că nu e mișto și nu mă voi întoarce. Oricum, orașele sunt ca oamenii și fiecare are partea lui frumoasă (scuze sunt clișeică iar).

IMG_6180

IMG_6175

M-am plimbat prin centru, am fost pe Strada Sforii care cred că a fost preferata mea și pe peretele căreia mi-am lăsat amprenta, am urcat puțin ca să văd priveliștea mai bine, am descoperit niște ziduri cu graffiti-uri drăguțe și am băut o cafea with a view.

IMG_6145

M-am trezit de la 5 jumate, am mers de două ori cu trenul, am făcut drumul București-Brașov, dar a fost nice și toamna e anotimpul meu preferat, așa că toată pădurea care se colorează a meritat efortul. Mă gândeam dacă aș putea să locuiesc în Brașov și cred că mi-am dat seama că m-am obișnuit cu capitala. Momentan.

IMG_6205

Și, din nou, cred că nici nu contează unde ești dacă ai oamenii care contează lângă tine. Clișeu iar.

IMG_6293