2019 sau ce am mai făcut într-un an

Untitled-1
Nu, un colaj mai bun n-aveam

Fac parte din gama aceea de oameni cărora le place finalul de an, pentru că, normal, new year new me bullshit. Bine, nu chiar așa, dar ceva pe acolo, îmi place ideea de început fresh, de șansă, de “uite că parcă am făcut ceva anul ăsta și nu am fost un cartof trist mereu, poate la anul am mai mult entuziasm”. Așa că îmi fac lista asta publică de achievements pentru mine, să văd că bă, I did something. Cam multă romgleză, poate îmi trec pe lista de rezoluții pe anul viitor. Da, îmi place și să îmi setez goaluri pentru anul care vine și, spre surpinderea mea, chiar m-am ținut de majoritatea. Într-o ordine haosată ca mintea mea, urmează chestiile de care sunt eu more or less mândră (plus niște linkuri în caz că vrei să citești despre).

Primul meu salariu – bine, că am plecat după o lună e o lecție pe care am învățat-o almost the hard way. 

O săptămână de job când am învățat că fundraisingul nu e pentru mine și am fost concediată/mi-am dat demisia. 

Interviuri cu oameni mișto pentru Cromatic Studios

Primii pași spre freelancing (și prima colaborare pe blog).

Fotografie pe film (thx to my awesome bf că altfel nu cred că mă apucam) cu care fac spam pe Instagram.

Am citit mai mult decât în ultimii ani și asta e unul dintre cele mai bune habituri pe care le-am dezvoltat. 

Internship mișto la Mullen Lowe.

Am mers la mai multe eventuri, cred.

O lună fără social media.

Am călătorit mai mult decât în toată viața mea, probabil, chiar dacă nu am mers în locuri ieșite din comun. Am fost la Bran, Argeș, Bușteni, Sighișoara, plus niște Sinaia, Azuga și Brașov. Majoritatea aventurilor au fost cu iubitul meu, dar am mai avut și câteva plecări de nebună.

Am fost la muzee și castele, susțineți cultura.

Am tras pentru prima dată cu arcul și am sărbătorit Halloweenul mai concret.

Nu știu, am făcut doi ani de facultate, n-am înnebunit de tot încă, cică mi-am început licența. 

Am fost puțin la psiholog, dar nu destul încă.

Am învățat mai multe despre iubire and stuff.

Am câștigat și eu ceva, adică am fost printre cei zece finaliști ai unui concurs de poezie și am ajuns cu un poem într-o cărticică.

Am început să scriu iar poezie și am am mai lucrat la romanul pe care cică îl scriu de când eram în liceu; va fi și gata într-o zi. 

Îmi place să cred că nu mai am atât de multe gânduri iraționale, anxietăți și depresii, dar m-aș minți singură. Îmi place să cred și că am învățat să trăiesc cu ele, dar încă mă consum din cele mai mici chestii și dramatizez, dar sunt aici așa că probabil sunt okay.

Am fost fericită, am râs mult, am plâns mult pentru că așa sunt eu, un paradox ambulant; am avut și momente mișto pentru care sunt recunoscătoare și am crescut pe plan personal. Probabil am mai făcut chestii pe care nu le-am pus aici, dar în mare anul ăsta m-a ajutat să conștientizez că într-o zi vom fi mai bine.

Poate că am abandonat puțin scrisul aici, poate că am pus presiune pe mine pe care încerc să o controlez, poate că nu sunt mereu mulțumită de mine (a se citi destul de des), dar eu știu că încerc să fiu o versiune bună a mea, să mă iubesc și să îmi cresc abilitățile, să îmi dezvolt scrisul și să fiu mai aproape de femeia aia badass pe care o am în cap și care îmi doresc să devin. Am învățat că e okay dacă nu sunt mereu bine, că nu am cum, că să te compari cu toți oamenii talentați din jur nu aduce aproape nimic bun, că oamenii tăi sunt lângă tine indiferent de câte căcaturi ați experimenta împreună. Mulțumesc că mă suportă și mă iubesc și sper să fie aici în continuare. Iubirea e complicată, prietenia e complicată, un om nu te face brusc bine, dar poate că te ajută să fii mai bine, pentru că atunci când viața ta e un haos și faceți un haos comun poate găsiți un echilibru. 

Am aberat un pic, voiam să zic doar că va fi okay and love is stronger than fear.

Câteva motive să stai la hostel – de la cineva care nu îi dădea vreo șansă

_MG_2826

*Să fie clar din paragraful ăsta, mă refer la camera de două persoane care există în general în cadrul unui hostel, nu la dormitul cu încă minim șase străni lângă tine. Nu sunt capabilă de asta și nici nu îmi doresc să îmi respire oameni necunoscuți în ceafă, că până la urmă plec să mă relaxez, nu să îmi creez singură anxietate. Vreau doar să împărtășesc cum am trecut peste preconcepțiile mele despre condițiile dintr-un hostel și cum nu îl voi elimina de pe lista mea data viitoare. 

Mulți oameni se sperie când aud cuvântul „HOSTEL” și deja se gândesc la vibe de săraci, mizerie și party-uri dubioase, eventual cu swingeri. Okay, poate exagerez puțin, dar ideea e că această tipologie are o reputație destul de proastă – sau sunt eu prea cumva ca să îmi dau seama că prejudecățile astea erau doar la mine în cap. Eram și eu așa până de curând, adică îmi prețuiam intimitatea și nu puteam să îmi imaginez prea clar cum aș putea să plec în vacanțe într-un loc de genul. Ca să înțelegi mai bine, eu am o părere destul de nasoală și despre cămin – nu zic că nu se poate trăi acolo sau că am fost eu crescută în puf, dar nu îmi place să îmi împart spațiul vital cu oameni străini. Am dormit de două ori în viața mea într-un cămin și să spunem doar că mi-a lipsit dușul meu cât am fost plecată.

_MG_2862

Când ești student și părinții tăi nu sunt neapărat niște milionari care să îți ofere excursii pe insule și mașini scumpe la ordinea zilei,  încerci să te adaptezi și să te reorientezi. Cum de anul trecut am început să am mai multe escapade aventuroase aproape random, trebuie să îmi calculez cu destul de multă grijă bugetul pe care îl aloc cazării. Bine, eu sunt aia care stă pe Booking ca să se relaxeze, compară prețuri și beneficii și face liste cu hoteluri și pensiuni. De obicei, câteva aspecte importante pe care le am eu în vedere atunci când caut o cazare sunt astea, cred: să fie curat, sau cel puțin la o limită decentă; să arate viu, vesel, nu super comunist; să nu-mi ceară mult mai mulți bani decât merită; să aibă recenzii okay, chiar îmi pasă ce scriu oamenii despre, pentru că more or less experiența alotra e relevantă – te cam prinzi dacă e ceva tricky la mijloc; să aibă poze care arată bine că dacă nu se prezintă măcar vizual mișto, atunci nu știu cât de okay e (nu zic că nu mi-am luat țeapă). Poate omit câteva, asta e.

Ca să revin la povestea despre hostel, în vacanța de Paște despre care am scris AICI mi-a fost destul de greu să găsesc o cazare care să îmi întrunească nevoile, pentru că aproape tot era full. Așa am dat peste Kismet Dao Hostel, care părea foarte mișto, primitor, minimalist, cu baldachin deasupra patului. Nu zic neapărat că asta m-a atras, dar a fost un factor mare. Nu aveam cine știe ce așteptări, dar când am ajuns acolo am fost surprinsă plăcut. Pe lângă faptul că era clean af, nu avea aerul ăla închis dubios pe care ai crede că îl are un hostel, decorul era kinda muzeu kinda rustic și chiar dacă și camera și balconul au fost mai mici decât îmi imaginasem, nu prea am avut ce să comentez. Okay, nu sunt condiții din alea de lux și opulență, dar pentru ceva minimalist e destul. Nici existența oamenilor, în general străni nu a fost chiar deranjantă, având în vedere că într-un hostel oricum e mai multă gălăgie. Și, last but not least, baia comună nu a fost atât de horror cum am crezut – nu, oamenii nu intră peste tine, în trei nopți cât am stat acolo nu am interacționat cu absolut nimeni. În plus, se află lângă Piața Unirii în Brașov și zona e și super liniștită și nici la capătul pământului.

_MG_2901

Și așa am învățat să includ și hostelul în opțiunile mele.

Poate cineva să mă plătească să scriu despre cum sunt cazările de pe unde mă duc, pretty pls? 

P.S: Pozele sunt de pe balcon că m-a luat valul.