Iubirea pentru camere de hotel – din rezoluțiile pe anul ăsta

_mg_1911
Fluffy cosy happy

Anul ăsta a început surprinzător de bine pentru mine și nu știu dacă are legătură cu faptul că am împlinit 20 de ani săptămâna trecută, am fost lângă cine trebuia sau e un vibe în Univers. Voiam să scriu ceva despre încercări de schimbare de lifestyle și activități de oameni maturi, dar nu știu cât mă va ține. Cum eu și echilibrul nu prea suntem prieteni, măcar mă bucur că am o fază de oarecare calm. Ceva despre bullet journal aka pagini care mă fac să cred că sunt organizată; hobby nou și o direcție înspre care vreau să merg despre care încă învăț și mă face să fiu mândră de mine; ieri am văzut pe Netflix un documentar despre minimalism.

_mg_1802

Iubirea mea pentru camerele de hotel cred că s-a dezvolatat anul trecut, când am constata cât de lipsite de anxietate sunt zilele în care stau acolo. Asta și faptul că, atunci când ești într-o relație la distanță, hotelul devine prima casă comună. Ideea e că poți să te deconectezi și să nu conteze unde ești. Cel puțin eu asta simt. Nici nu e important cât de fancy e locul în care stai, atâta timp cât starea aia pe care o ai e mișto. Adică, eu am fost super fericită mâncând pizza și bând șampanie în pat în pijamale cu iubitul meu. Cred că mi-am descoperit o pasiune și pentru fotografiatul camerelor de hotel. Sau sunt singura ciudată căreia îi plac așternuturile messy.

_mg_1859

_mg_1795

_mg_1838

By the way, un loc cosy micuț cu un aer ușor rustic în București e George & Dragon, chiar dacă poate să te sperie puțin spațiul dacă ești claustrofob. Au și un pub, nu știu, n-am fost, dar părea promițător. Bonus: au și câine de care m-am speriat eu inițial.

_mg_1813

George & Dragon Bucuresti

Una dintre rezoluțiile mele pe 2019 este să ajung în cât mai multe camere de hotel posibile. Adică să călătoresc și să mă detașez. Și am descoperit că nu ai nevoie de super mulți bani ca să mergi în locuri. În plus, mi-am dat seama că pot economisi relativ ușor, în sensul că mai bine păstrez pentru o aventură scurtă undeva care îmi va aduce mult mai multe psihic și emoțional, decât să îmi cumpăr un răhățel material de care aș fi putut foarte simplu să mă lipsesc. 

George & Dragon Bucuresti

Reclame

Relații la distanță, text cu puțin sirop și poze

_MG_1672

Poate că scriu despre iubire, tristețe și crize existențiale mai mult decât despre orice altceva. Nu neapărat în această ordine, dar cred că sunt subiectele mele preferate în care devin un clișeu care își varsă sentimentele în articole pe care nu le prea citește nimeni și care sunt mult prea personale, uneori, pentru a vedea lumina Internetului.

_MG_1778

Relațiile nu știu cât de mult le-am abordat pe blog, dar mi-am amintit de articolul meu preferat din perioada internship-ului la Noizz, unde am adunat 5 cupluri care să-mi povestească puțin despre cum a fost pentru ele treaba asta. În plus, a fost și momentul în care mi-am convins iubitul să scrie. De acolo până la a face un featuring pe blog mai e destul totuși. Look how fucking cute is this: 

„Salut, mă prezint ca iubitul fetei ăsteia minunate și ca o persoană care nu a vrut o relație (mai ales una la distanță). Nu știu dacă este vina providenței sau s-a aprins atât de mult focul pasiunii, însă un lucru este sigur: daca doi oameni țin suficient de mult unul la altul nu contează câte sute de mii de kilometri sunt între ei.

Este clișeul veșnic, dar dacă nu există încrederea aia atât de profundă încât ești luat la mișto de persoanele mai bine plasate în societate decât tine, te poți doar gândi la cum ar fi să ai pe cineva așa de special lângă tine, chiar dacă v-ar despărți câteva orașe.

Nu mă pricep la sfaturi și mai puțin la dat păreri de bun gust, însă pot spune doar atât: „Când e greu e complicat”, așa că treceți peste toată problema cu distanța și bucurați-vă de timpul pe care îl aveți împreună! Peace!” 

_MG_1639
Kissing spot

Nu știu dacă e nostalgie, dor, vibe-ul ăsta cu zăpadă și Crăciun sau toate la un loc, dar m-a apucat așa o stare de scris despre asta. Poate e și de la pozele astea mișto care aveau nevoie de un context pe măsură.

_MG_1680

Să fii într-o relație la distanță nu e neapărat cel mai bun lucru care ți se poate întâmpla, dar merită. Nici nu vreau să-mi imaginez cum e să vă despartă un ocean sau câteva țări, adică mie îmi ajung vreo 200 de km. Nu sunt sigură ce vreau să spun de fapt și probabil am deviat puțin de la subiect.

_MG_1759

Nu sunt nici cea mai bună persoană care să dea sfaturi în dragoste. Poate că am fost într-un fel de Alaska în ceea ce privește emoțiile sănătoase și manifestarea sau acceptarea lor. Recunosc, nu e totul okay cu mine pe partea asta și necesită o luptă continuă cu demonii tăi, ceea ce nu e chiar ușor. Dar faptul că există persoana aia care să te facă să simți că ești importantă și contezi e priceless chiar și atunci când nu e fizic lângă tine. Nu spun că nu te mai apucă cele enșpe mii de gânduri inevitabile și accentuate de anxietate, unde nu mai știi ce e rațional și ce nu. Dar iubirea are proprietatea asta magică prin care te poate vindeca. Și nu e ca în aia în care vine brusc cineva și gata, ești bine. De fapt, te ajută să nu treci singură prin căcaturi și îți arată că ești mișto când tu uiți. Și încerci să menții această reciprocitate, chiar dacă uneori habar n-ai cum să acționezi.

_MG_1774

Sunt foarte încântată că noi suntem genul acela de cuplu mișto și nu sunt neapărat subiectivă când spun asta. Adică mă uit în jur și observ mulți oameni din ăia care se ceartă dintr-o grămadă de chestii mici și alte prostii din astea și îmi reamintesc cât de norocoasă sunt să am pe cineva care mă suportă cu toate crizele mele și nu mă judecă din cauza asta. Și, trust me, nu sunt cel mai easy to handle om. Bine, uneori poate că se și inversează rolurile, dar ideea e aceeași. Și, pentru că suntem așa mișto, avem activități din astea de tipul ieșitului ca să facem poze și în sfârșit pot spune că am fotograful meu personal, cum scriam aici acum câțiva ani că îmi doresc.

_MG_1761

Poate am evitat să „dau chestii din casă”, pentru că eram sceptică sau aveam niște paranoia față de afișarea relațiilor în social media, nu știu. Dar în ultimul an am învățat că iubirea e compromis și că uneori trebuie să îți lași egoismul și să faci niște sacrificii. Și să înveți cum trebuie să iubești persoana aia. Și, pentru fericirea aia pe care o ai când sunteți împreună și te simți iubită, merită. 

_MG_1758

Poate că iubirea e atunci când nu îi place Crăciunul, dar se uită la Grinch pentru tine. 

P.S: Pozele sunt făcute și editate de mine, n-au watermark că le strica.

#31(Not)SoBasicOctoberDays

#31(Not)SoBasicOctoberDays (2)

Octombrie a venit și cu el Instagramul se transformă într-o paradă xeroxată de postări mai puțin originale. Sau sunt eu rea, scuze. Oricum, este una dintre lunile mele preferate, pentru că toamna începe să se simtă și plouă, bate vântul, se face friguț, cad frunzele, știi tu.

Știi photography challenge-urile alea ușor clasice?  Ia d-aici niște inspirație. Am gândit ăsta acum câteva seri, după ce eu și prietena mea cea mai bună ne gândeam că ar fi mișto să facem un fel de proiect foto și voiam să ne aparțină. Ideea e că abordezi fiecare temă din fiecare zi din perspectiva ta. Am încercat să-l centrez pe self-discover puțin.

Nu știu ce sau dacă se va întâmpla ceva cu #31(Not)SoBasicOctoberDays, dar știu clar că mă va ajuta pe mine într-un fel sau altul să evoluez pe partea asta, poate să-mi cresc puțin contul de Insta și d-astea. Feel free to join și folosește hashtagul. 

Primul challenge/proiecțel care se vrea artistic by Blogul unei alte tipe ciudate.