2018 – anul în care (aproape) m-am maturizat

colaj
Colajul narcisist hits again

Sau măcar am încercat. Nu voi spune că a fost un an minunat în care m-am transformat într-o persoană mai puțin autocritică și anxioasă și în care am reușit să mă adun și să știu ce fac cu viața mea, pentru că nu a fost așa. Îmi place să cred că sunt mai matură și că am ajuns în punctul în care mă înțeleg mai bine și am o oarecare stabilitate. Poate că anul care se termină mâine a fost un paradox. Așa ca mine. Băi, fac 20 de ani în câteva zile și tot un copil care face crize când nu i se învârte lumea în jur sunt. 

Mie îmi place să privesc retrospectiv și să fac liste. Mai ales că pot să văd că nu am frecat menta și chiar am făcut/învățat ceva în astea 12 luni care au trecut pe lângă mine. Adică hei, pe lângă crize existențiale am avut timp și de altceva. Good.

Am mers cu trenul mai mult decât în toată viața mea. Ciulnița, a treia mea casă.

Am fost în aventura la Constangeles, Predeal, Brașov și Râșnov.

Am terminat primul an de facultate.

Am făcut un internship foarte mișto la Noizz unde m-am simțit adult care merge la biroul din Pipera și de unde am învățat multe. Plus că am filmat vox-uri despre marijuana pentru Legalize It și am ajuns în ads pe Youtube. Bitchez.

Am fost la primul interviu de angajare. Plus încă 4.

Am revăzut Pretty Little Liars.

Am scris despre iubire ca nebuna.

Am citit 3 cărți de Petronela Rotar.

Am fost la concert DOC și m-am distrat cu oamenii mei preferați.

Am făcut poze și cred că am evoluat. Uită-te pe Instagram dacă nu mă crezi.

Am învățat basic Photoshop și am descoperit că îmi place.

Am gătit pentru prima dată negresă.

M-am tuns scurt.

Și m-am făcut roșcată.

Am învățat despre distanță.

Am plâns mult. Am și râs mult. Am avut gânduri obsesiv-compulsive și anxietăți.

Am fost și fericită. Ca lumea.

Later edit că uitasem să scriu: Am fost iar la Digital Divas și Webstock și am făcut două zile voluntariat la IAA Creativity 4 Better unde l-am văzut pe Oobah Butler, tipul ăla cu restaurantul fake de pe TripAdvisor.

Probabil am mai făcut chestii pe care le omit acum. Nu sunt sigură ce am învățat, probabil ceva despre cum trebuie să te bucuri de momente și de oameni. Și să iubești. Și să nu îți mai fie frică sau cel puțin să nu o lași să te pună într-un colț și să nu te lase să mai faci nimic. Viața e greu, dar mișto. Nu sunt foarte deep azi. Poate la anul. 

*Bonus, ce au mai căutat oamenii ca să ajungă la mine pe blog. Mă simt un fel de Mama Răniților care deține răspunsuri despre vopsitul cu albastru de metil, seen și câini.

searched-terms.jpg

 

Reclame

#31(Not)SoBasicOctoberDays

#31(Not)SoBasicOctoberDays (2)

Octombrie a venit și cu el Instagramul se transformă într-o paradă xeroxată de postări mai puțin originale. Sau sunt eu rea, scuze. Oricum, este una dintre lunile mele preferate, pentru că toamna începe să se simtă și plouă, bate vântul, se face friguț, cad frunzele, știi tu.

Știi photography challenge-urile alea ușor clasice?  Ia d-aici niște inspirație. Am gândit ăsta acum câteva seri, după ce eu și prietena mea cea mai bună ne gândeam că ar fi mișto să facem un fel de proiect foto și voiam să ne aparțină. Ideea e că abordezi fiecare temă din fiecare zi din perspectiva ta. Am încercat să-l centrez pe self-discover puțin.

Nu știu ce sau dacă se va întâmpla ceva cu #31(Not)SoBasicOctoberDays, dar știu clar că mă va ajuta pe mine într-un fel sau altul să evoluez pe partea asta, poate să-mi cresc puțin contul de Insta și d-astea. Feel free to join și folosește hashtagul. 

Primul challenge/proiecțel care se vrea artistic by Blogul unei alte tipe ciudate.