Izolare, ziua 38: azi e Paștele

IMG_20200419_143810964_BURST000_COVER_TOP

Am tot încercat să scriu ceva aici în ultimele cinci săptămâni, dar nu prea mi-a reușit; adică am niște docs pierdute pe care încerc să le reciclez. Am un pahar de vin lângă mine și încerc să mă adun să trântesc aici câteva rânduri, că doar mă dau scriitoare peste tot unde se poate; să îmi amintesc ce făceam și să îmi adun creierul pe o pagină albă a internetului.

De când a început perioada asta sunt la ai mei, unde în curând bat recordul de timp petrecut aici de când m-am mutat, dar măcar pot să stau la soare și am pisica și sunt departe de haosul capitalei, de parcă propriul haos nu ne-ar urmări peste tot. 

îmbrățișările și săruturile nu au același gust online

Mi-ar plăcea să spun că sunt productivitatea în persoană și să dau sfaturi despre cum să fii bine psihic, și despre cum am făcut cam tot ce nu puteam până acum – și, normal, am ajuns la o Nirvana emoțională. Dar adevărul e că am procrastinat și am ajuns la concluzia că e absolut okay să nu fim cea mai bună versiune a noastră când stăm închiși în case din cauza unui scenariu apocaliptic real.

Sincer, eu chiar aveam nevoie de o pauză și încerc să văd și partea bună: am mai mult timp, încerc să devin mai recunoscătoare pentru viața mea de dinaintem analizez ce trebuie să schimb la mine. Când stai mult cu tine îți dai seama că nu ești neapărat cea mai bună companie și trebuie să remediezi asta. Era un meme candva cu băutul cafelei cu fricile tale. 

Dintre chestiile pe care le-am făcut, pe lângă facultatea online și scris la licență:

  • am citit, poate mai mult decât de obicei
  • am pictat
  • am început o treabă numită letters to my therapist
  • am intrat iar pe Duolingo
  • am văzut câteva Ted Talks și niște Netflix
  • mi-am făcut TikTok
  • am scris niște poezie și am făcut niște poze
  • m-am tuns singură

După frustrarea inițială, mi-am dat seama că nu am cum să schimb situația și trebuie să găsesc modalități să mă adaptez și să ating un nivel decent de okay psihic. Și pentru asta probabil îmi voi face o listă cu chestii pe care vreau să le fac când ies de aici; da, mie îmi e mai greu cu trăitul în prezent. Am constatat că abia aștept să am casa mea, adică o garsonieră pe care să pot să o numesc acasă și pe care să o decorez cum vreau, unde să se simmtă în fiecare colțișor că e locul meu, un cuib cu amintiri și relaxare.

Mi-e dor să mă plimb de nebună, de cafenele, de munte, parcuri, mersul la cumpărături, ieșțitul cu oameni, trenuri, să fac poze pe film și ideea simplă că pot să mă duc oriunde vreau. 

Mi-e dor de câțiva oameni, unul mai mult decât alții. 

Paștele ăsta nu diferă foarte mult de celelalte, poate doar că nu mă văd cu nimeni. Dar măcar am o carte, vin și suntem aproape bine. Ieri am vopsit pentru prima dată ouă și le-am făcut model cu frunzulițe sau cum carantina asta mă face mai wifey material decât eram deja.

Știu că va trece și asta și voi învăța ceva de aici. Și vom fi bine.

Iubire > Frică

 

Frânturi de toamnă sau a venit Decembrie și am mintea vraiște

_MG_5257

A venit Decembrie, acoperă-mă cu o pătură că e friguț și simt că deger când ies afară. N-am mai scris pe aici, a trecut și toamna și mintea mea destul de vraiște încearcă să se echilibreze cumva. Am șapte mii de chestiuni pe To Do List, vine Crăciunul chiar dacă momentan nu prea mă simt în spirit (la fel ca în ultimii ani, dar poate așa e când crești), fuckultatea îmi cere proiecte și proiecțele, vine și licența care nu se scrie singură și încerc să nu fiu un haos ambulant, adică să mă ocup și de hobby-urile mele sau să am obiceiuri sănătoase și să petrec timp cu oamenii mei. Mă compar involuntar cu majoritatea omuleților care au o viață așa fericită și fac și au, fără să se streseze așa din fiecare bucățică de existență posibilă, dar am mai scris aici despre comparație. Vreau să fac chestii și în același timp procrastinez, îmi place să cred că sunt specială cu toate că suntem aproape toți mediocrii, încerc să îmi găsesc un scop și un plan și un ceva care să mă facă să mă trezesc dimineața și cu toate astea până și laptopul meu e un haos, cum ar trebui să îmi fie mintea?

_MG_5252

_MG_5262

Mă gândesc destul de des de ce scriu aici, având în vedere că nu am o audiență prea mare și că nu sunt influenker, cu toate că probabil partea egocentrică din mine și-ar dori să fiu. De ce fac spam cu atâtea poze și spun chestii aiurea pe care nimeni nu le ascultă, de ce sunt așa activă pe social media și în același timp mă iau de ea, de ce mă comport mai mult ca un copil de liceu decât ca o persoană care într-o lună va fi majoră internațional. Se termină facultatea și eu tot nu știu ce fac cu viața mea și am atâtea idei pe care nu le pun încă în practică.

_MG_5243

Mi-e frică de atâtea, încât dacă fac o listă e mai lungă decât aia cu dorințe de Crăciun. Sunt mai fericită probabil decât am fost până acum și tot simt că nu pot să mă bucur de nimic. Fac chestii și încerc să fiu productivă și să ies din zona de confort, citesc mai mult, mă duc la psiholog, iubesc mai mult și mă perfecționez; e un efort, dar nu poți să te schimbi peste noapte.

_MG_5297

_MG_5300

Toamna asta am reușit să fac aproape toate chestiile de pe Bucket List (da, eu fac liste la aproape orice), am fost la Sighișoara, am dormit într-un cămin și moca într-un hotel, mi-am găsit fucking finally subiect de licență, am mai făcut fotografie pe film și am sărbătorit Halloweenul. Nu știu, am făcut mai multe, dar astea mi-au venit acum. Ideea era că viața nu e mereu nașpa și mă mai apucă și pe mine fericirea. Nu azi, but still.

_MG_5296

Poate vine atmosfera christmassy și la mine în creieraș. Până atunci, uite niște poze de toamnă făcute în Parcul Circului.