Niște poezie honest de „Ziua la femei”

2

De „Ziua la femei” am zis să mai pun o poezie; că uneori mai scriu și d-astea. Empowering, honest, pussy power. 

introspecție

A fost mereu

ceva tabu, pe care îl trânteai sub preș,

îl puneai în cutia aia neagră și ascundeai cheia –

eram într-o moștenire transgenerațională de pudici

unde nici să te atingi pe tine nu era permis,

cum ai putea să te lași altcuiva și să îți permiți să îți placă

e ca și cum rupi o vrajă, ieși din tipar, femeile din neamul tău

nu se bucurau de sex, nu știau ce-i ăla orgasm

și de ce make love, not just sex e sloganul de la Durex.

Tu vrei să ieși din cerc să-ți cunoști corpul

să nu te mai pedepsești cum faci cu orice

de parcă te urmărește un blestem străvechi

că altceva nu prea ți-au mai dat, nici sâni

nici stabilitate, poate niște inteligență

dar când te auzi râzi singură.

În fine, la mine s-a ajuns cu dezbrăcarea de sine

că el e aici și îl las să mă facă să mă simt întreagă

că intimitatea asta e frumoasă și necesară

și să inspir și expir iubire prin toți porii e un proces de vindecare,

lasă-mi urme pe piele cum știi tu mai bine. 

Când scriu poezie aka niște artă neînțeleasă

IMG_0386

*N-am mai scris o poezie aici de prea mult timp, habar n-am când; ăsta era modul meu să mă descarc cândva, când eram copilul ăla care se plimba cu agenda și scria pe holuri sau în ore; poate merge și acum. 

lost.jpg

Ți-ai pierdut statutul de homeless

și ți-ai găsit casa în brațele lui

– clișeul perfect în care prințesa

trăiește happy ever after-ul; dar

pe tine încă te mai bântuie

propria ta stafie, ceea ce ai fost

și poate vei rămâne în adâncul

tău pentru totdeauna.

Uneori ești din nou fetița speriată

de întuneric care doarme

cu lumina aprinsă și cu

ursulețul de pluș ca să o apere.

Alteori ești haos în cea mai

pură formă, ești o femeie incapabilă

să-și gestioneze emoțiile și gândurile

care va exploda ca o grenadă

și va răni fiecare creatură din jur.

Știi că ei te iubesc, dar oare

certitudinile te fac mai puțin nebună?

Ia-mă de mână și spune-mi,

din nou, că nu mă voi mai simți

într-o roată de hamster și

că sunt mai mult decât

niște pânze de păianjen care-mi

blurează creierul, panici și lacrimi.

Hai să plecăm undeva, să fie

pace, liniște și apus.

Ești și tu lost.jpg? Și dacă da, cum m-ai găsit?