Webstock și Creativity 4 Better sau ce am învățat săptămâna asta

2611eb45.jpg
Fancy af, altă poză n-aveam

În ultima săptămână am fost mai ocupată decât de obicei, a se citi trezit pe la 5:30 vreo trei zile și mers la facultate o singură dată (nu că se întâmplă ceva deosebit în prima săptămână). Am fost la două conferințe mișto și-am încercat să-mi fac liste în minte cu aspecte care m-ar putea ajuta pe mine pe plan profesional. Pentru că sunt fix în faza în care mă apucă panica pentru că mă aflu la început de carieră and this is scarry and hard af.

Luni, marți și miercuri am fost voluntar la Creativity 4 Better, conferința globală de publicitate marca IAA. Cu toate că nu am mai făcut voluntariat la un eveniment până acum (shame on me), am ales să mă implic pentru că știam că e important și îmi va face bine, având în vedere că eu studiez Publicitatea la facultate. Am învățat ce se întâmplă în culise și câtă muncă se află în spatele unui event, probabil mi-am dezvoltat puțin niște skill-uri noi. În ceea ce privește conferința în sine, am văzut câtiva speakeri printre care și Robin Wright (despre care nu știam eu prea multe), dar preferatul meu a fost Oobah Butler de care sigur și tu ai auzit drept tipul care a făcut cel mai faimos restaurant pe TripAdvisor care de fapt nu exista. Habar n-aveam că lucrează la VICE și că a mai avut un proiect de acest gen, în care a ajuns la Paris Fashion Week cu un brand imitație. 

Vineri m-am dus pentru a treia oară la Webstock și mi-am purtat tricoul cu logo-ul făcut de iubitul meu, chiar dacă aproape nimeni nu mă cunoaște. Mi-au plăcut speakeri ca Andreea Esca, Vlad Voiculescu (un motiv pentru care aș cocheta și eu cu politica), Cabral, Hurducaș, Bianca Adam, BRomania și Delia (btw cred că noua campanie Vodafone Trăiește frumos este preferata mea; e despre cum ar trebui să trăim mai mult în offline și ți-aș sugera să take a look). Cred că momentul meu preferat a fost cel al lui Alex Coteț de la Sector 7 care a fost mai mișto decât aproape orice curs de la facultate la care m-am dus eu până acum. Ca să se înțeleagă, prezentarea lui a fost despre storytelling în publicitate și asta voi învăța și eu în curând și mi-a captat atenția și-am înțeles o serie de aspecte.

Motivul pentru care încerc eu să merg la evenimente de acest gen cred că este, pe lângă ieșirea din zona de confort (pentru că antisocial creature) și networking (care mi se pare esențial,  mai ales că ai posibilitatea să comunici cu oameni cu care nu ai face-o în mod normal), faptul că te inspiră și te fac să îți mai vină idei. Ce am învățat eu? Că nu e de ajuns să am un blog, să mai scriu ocazional pe el și să sper că la un moment dat voi avea faimă, bani și câini. Trebuie să fac și ceva în offline. Să susțin o cauză. Să fiu. 

Reclame

Primul an de facultate: ce nu-ți spune nimeni înainte

Fuckultate (1)
Betty fiind productivă la facultate

*Să nu ai așteptări. 

Când am început eu facultatea, nu îmi era clar cam nimic din ce se întâmpla aici. Eram într-o fază destul de nasoală psihic și mă obișnuiam cu mutatul dintr-un orășel liniștit și aproape pustiu în haosul din București. Am vrut să scriu despre asta cred că de când s-a terminat sesiunea și acum mi-am dat seama că anul doi vine peste mine, așa că uite experiența mea cu insituția asta de învățământ menită să te aducă mai aproape de o carieră.

Dacă credeai că va fi locul ăla mișto unde înveți fix ce-ți place, te transformi în adult independent peste noapte și oamenii chiar te văd așa, n-ai nicio grijă și trăiești o perioadă plină doar de fun, îmi pare rău că te dezamăgesc. Nu vreau să scriu din perspectiva pesimistă, dar majoritatea clișeelor din filmele americane cu tipe care pleacă la facultate și-și schimbă radical lifestyle-ul când încep să-și decoreze camera de cămin nu sunt reale (dar cine știe acum, eu n-am stat în cămin).

Ceea ce cred că mi-a plăcut mie de la început este că nu poți să compari cu liceul. Adică oamenii sunt mult mai maturi sau cel puțin așa par. Atunci când am fost în vizită la fostul meu liceu prima dată nu înțelegeam de ce toată lumea țipă și se înghesuie pe holuri și uitasem de atmosfera aia de grădiniță. Și nimănui nu îi pasă că ești diferit și nu te încadrezi în cine știe ce tipar, ești liber să faci ce vrei și să fii cum vrei. La faza asta și profii mi se par mai permisivi și te tratează, mai mult sau mai puțin, ca pe un egal.

De ce chestii noi m-am lovit eu?

Seminar (adică partea presupus aplicată pe care o faci cu grupa ta)  versus curs (aproape două ore pe care le petreci în amfiteatru cu alte sute de studenți sperând să nu adormi). Și prezențele. Apropo, există cursuri la care nu te obligă nimeni să te duci și, din ce am învățat eu, dacă poți să lipsești și simți că îți pierzi timpul acolo, nu te mai duce. Really. Poți să faci ceva mai productiv în loc să te uiți pe pereți și să aștepți să se termine. În semestrul al doilea nu m-am dus la două și ghici ce, mi-am trecut și examenele.

Sesiunea. Și bibliografiile. Suntem obișnuiți din liceu să învățăm fix ce ne dă proful, eventual din caiet și după venim aici ca să constatăm că la curs nu prea poți să-ți iei notițe, ppt-urile pe care ți le trimit profii (dacă sunt drăguți) nu te ajută prea mult, așa că trebuie să îți cauți singur toate materialele pentru examene (adică niște teancuri cu foi ceva pe care, dacă ai noroc, le găsești la xerox-ul facultății). Mi-a luat ceva până să mă prind cum trebuie să învăț, dar am reușit. Cred.

Vezi că mai dai și de cărți din 1900toamna care se mai folosesc și îți descriu, spre exemplu, Internetul ca pe o invenție utopică. Și sigur vei mai avea și materii de umplutură doar așa ca să fie.

 

Profesorii nu se mai raportează la tine ca la un copil mereu. Bine, sunt câțiva care își mai mențin mentalitatea comunistă, dar poți să ai și profi friendly care chiar vor să te învețe ceva. La mine au fost foarte deschiși, în sensul că îți răspund la tot felul de întrebări și te susțin. În general, acum nu zic că totul e happy happy joy joy și veți ieși la bere.

Schimbarea colectivului este un aspect care cred că m-a speriat pe mine puțin, dar cred că îți dă niște panică și dacă nu ești o ființă antisocială așa ca mine. Dar am ajuns la concluzia că pot să fiu friendly și poate ăsta este avantajul când ajungi la o facultate de comunicare. În plus, oamenii ăștia noi nu te cunosc și cred că îți e mai ușor să te integrezi așa. Zic și eu.

M-a dezamăgit puțin faptul că nu aplici foarte mult teoria, nu scrii așa mult cum aș fi crezut și totul se axează mai mult pe materie în sine. Dar cred că practica obligatorie (pe care știu că multe facultăți o au) te ajută foarte  mult să înțelegi mai bine și să vezi dacă îți place sau nu. Adică eu în aproape două luni de practică simt că am acumulat super multă experiență și am observat schimbări în bine la mine. By the way, în caz că nu știai că s-a modificat legea internshipului, se pare că de acum sunt neapărat plătite.

Ce am învățat eu într-un an de facultate?

Studiez Publicitate la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Pe lângă priveliștea de la Leu și urcatul celor șase etaje (pentru că am fobie de lifturi), mi s-a confirmat că domeniul ăsta creativ e mișto cu tot cu prejudecățile lui și din scris nu vei muri de foame. Bine, sunt unii care văd jurnaliștii și oamenii de publicitate într-o lumină nașpa, dar mie îmi place zona asta.

Eu am fost la taxă (că și asta cu buget și taxă e o altă discuție) și nu regret că am dat banii pentru învățământul de stat, așa cu părțile lui negative că până la urmă nicăieri nu va fi perfect. Și e important să îți placă facultatea la care ești și să nu fii acolo doar ca să ai o diplomă în plus și să simți că îți pierzi ani din viață aiurea. Adică, poate nu va fi neapărat visul tău, dar să te identifici într-o anumită măsură cu ce se întâmplă acolo. Că este perfect okay să nu fi sigur ce vrei să faci în continuare, asta e doar o fază și poți oricând să te reprofilezi, indiferent de ce zic mințile închise din jurul tău. Și în același timp e okay și să nu faci facultate. 

Nici eu nu sunt sigură ce vreau să fac mai departe, știu că până acum îmi place și am niște planuri, dar nu mi-am format o direcție clară. Probabil nu voi face presă, cel mult ceva pe parte alternativă sau colaborări. Publicitatea îmi place până acum, dar n-am avut oportunitatea să văd cu ce se mânâncă pe bune. Mi se pare interesantă ideea de freelancing.

Anul ăsta a trecut super repede și m-am obișnuit. Mi-am dat seama că mai sunt doar doi ani și eventual un master, dar hai să ajungem acolo. *insert încheiere despre cum n-are sens să te panichezi că îți vei da seama la un moment dat ce vrei să faci, things take time sau alte citate clișeu*