Prima aventură de anul ăsta sau cum am fost la Sibiu

* Anul ăsta nu a început deloc cum ar fi trebuit, din multe puncte de vedere. De fapt, poate că lucrurile au fost chiar bine în jurul meu, dar eu nu mă simt așa. Am observat că mi-am neglijat scrisul, așa că am decis să scriu articolul ăsta, chiar dacă nu vreau să mai pun presiune pe mine cu blogul și o fac din hobby și trebuie să îmi reamintesc că îmi plăcea asta. Am început cu un chef maxim de procrastinare, în sensul că nu am stare suficientă să fac nimic chiar dacă aș vrea și mă simt nașpa din cauza asta, ca într-un cerc vicios; dar chestii emoționale next time. It’s gonna be okay.

Voiam să merg la Sibiu de ziua mea de anul trecut, după aventura la Constangeles cu doi dintre oamenii mei preferați, dar din cauze diverse s-a amânat. Pentru aniversarea asta am făcut planul din timp, așa că am început anul cu o aventură nouă; și cred că a fost prima dată de ziua mea când am mers special într-un loc. 

Cazare

A fost prima dată când am ales Airbnb în detrimentul Booking (pentru că nu găsisem chestii okay calitate-preț unde să nu te simți ca într-o peșteră sau pe care să nu dai un rinichi) și mi-am dat seama că îmi place mai mult senzația asta de acasă random unde poți să și gătești. Adică și hotelul e mișto și nu se compară starea aia și e de mers, dar dacă stai mai mult și vrei să simți că ești de acolo și să dai mai puțini bani pentru mai multe facilități, asta e soluția. 

The most ordinary studio a fost un loc cosy drăguț unde ne-am simțit acasă pentru trei nopți și unde am văzut un pug fericit afară în parcare prima dată când am ieșit din casă. Pros: design aproape industrial, mi-au plăcut panoul cu paharele de vin, patul, lumina galbenă difuză și decorațiunile. În mare totul a fost mișto, super echipat, nice, nu prea departe de centru, recomand. Cons: e la parter, ceea ce e un minus personal și are un balcon micuț neîncălzit, iar ușa pe șină de la baie se mai blochează uneori. Și mergea și o lumină albă undeva. 

Drum

Din București cu trenul faci vreo 6 ore. La întoarcere am mers cu Regio și am schimbat în Brașov și nu a fost atât de nasol cum ți-ai imagina. Also, am văzut căprioare, zăpadă și copii care se dădeau cu sania.

În ceea ce privește transportul în comun în Sibiu, am fost plăcut impresionată că există plata contactless în autobuz, chestie ce aș vrea să se implementeze și în capitala noastră minunată. Un downside ar fi faptul că autobuzele vin super greu, în sensul că te saturi de așteptat mai rău decât la RATB. 

Oraș 

 Nu am vizitat foarte multe, dar cred că nu e neapărat nevoie să mergi în toate locurile pseudo faimoase ca să știi că ai descoperit un oraș nou. Mi-a plăcut că centrul e destul de mare, adică nu te lovești de toți oamenii pământului. Am mâncat porumb fiert și am alergat după autobuz și asta e o amintire mișto. Târgul de Crăciun mi-a plăcut mult și nu e deloc kitschoșenia cu care noi ăștia din București suntem obișnuiți; îmi pare rău că nu mi-am făcut curaj să mă dau în roata cea mare, dar într-o zi voi putea. Podul Minciunilor a fost, cum a spus o prietenă, “o minciună”, adică aveam eu alte așteptări, dar a fost drăguțel. Am urcat în Turnul Sfatului și am văzut orașul de la etajul 7, mai mult de atât nu prea ai ce să vezi oricum, având în vedere că expozițiile de la etaje sunt câteva tablouașe sau nimic (adică nu se compară cu Turnul cu Ceas de la Sighișoara). Am fost și la Muzeul Farmaciei care e micuț și drăguț. Și biserica e de recomandat, chiar dacă era închisă, dar mie îmi place arhitectura gotică. O cafenea de văzut e Cafe Wien, care are atmosfera aia cosy puțin vintage. Am uitat să căutăm vitrina aia arhicunoscută cu “Mă gândesc la ea”, dar poate data viitoare. 

Am fost dezamăgită de Sibiu, adică nu a fost așa cum crezusem și l-am comparat cu Sighișoara, dar e drăguț și mă bucur că l-am văzut.

Cred că e important să călătorești chiar dacă nu te duci în locuri fancy, pentru că ieși din pătrățica ta și te relaxezi, iar travellingul on a low budget nu e așa de greu și până la urmă contează cu cine mergi; iar iubitul meu e partenerul meu preferat de plecat în aventuri. 

Bine, poate toate astea au fost influențare și de starea mea de legumică depresivuță și nu am putut să mă bucur suficient de nimic, dar asta e, next time I’ll be better. 

Pozele astea sunt făcute și digital și pe film, pentru că that’s the kind of person I am. 

Fac mai mult spam AICI.